2,974 matches
-
vestesc execuția finală. S-a dat un verdict. Totul clipește în zgomote asurzitoare, în lumini orbitoare. Se sfarmă imaculat netrebnicia oamenilor loviți de durerea divină, căci suntem după chipul și asemănarea sa. S-a lăsat o tăcere duhovnicească. Cineva trăsese vălul nopții și stinse mesianic unul după altul gândurile. Colțurile ierburilor brăzdau infinitul picioarelor. Florile din ronduri răpuse copleșiseră cu leșurile lor întreaga așezare. Oriunde stăteai, praful stropit din ce în ce mai tare ștergea orice urmă de existență. Nevăzutul se juca cu stelele și
Prin urmele noptilor ude de primavara. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Coman Octavian () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2333]
-
să ingurgitezi, să rumegi, să halești, să-nfuleci și să ronțăi! Fii simțit! Indolentule! N-ai decât să-ți scoți fundul tău de pluș, în decor, aprés, când te vor munci colicile și să performezi cât vei putea. Merci...! Pe vălul Sfintei Madone din Chartres, eu, unul, chiar că nu-mi doresc să sucombăm, fără să luptăm până la capăt, blocați aici și sabotați, demiși, din lăcomia dumitale! La amiază, avem pecetluită întâlnirea cu... El! Cu Solul. Sau, nu? Corectează-mă, rogu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
un dispreț jignitor. Oamenii se holbau ca și dânsul și nici nu cutezau să deschidă gura în prezența ei. În sufletul flăcăului răsărise întîi numai bucurie, ca și când ar fi regăsit ceva ce căuta în zadar. În clipa următoare, îi căzu vălul de pe ochi. Disprețul privirilor ei îi sfredelea inima și i-o otrăvea. Se simțea înșelat și pălmuit. Izbucni deodată răgușit: ― Uite drăcoaica asta cum ne batjocorește! Își aminti numai atunci că și-a luat barda. O învîrti deasupra capului, sări
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
proprii și în corelație cu cei ai întregului organism. Aceste țesuturi sunt structurate în elemente morfologice: scheletul osos al sistemului stomatognat, ATM, dinții și paro-dodonțiul, mușchii sistemului stomatognat, grupați funcțional în mușchi mobilizatori ai mandibulei, ai mimicii, ai limbii, ai vălului palatin și ai regiunilor învecinate, glandele salivare, părțile moi ale obrajilor și cavității orale, vasele limfatice, sanguine și nervii. Aceste elemente cu structuri și funcții diferite participă la executarea funcțiilor globale conform caracteristicilor sistemului stomatognat, care: este un sistem realizat
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
din sunet laringian în vorbire articulată. Articularea se produce la nivelul culoarului bucal. Acest culoar își modifică dimensiunile în funcție de sunetul emis prin acțiunea specifică a mușchilor mobilizatori ai mandibulei și pieloși. în mod deosebit intervin mușchii buccinatori, orbicularii și mușchii vălului palatin. Mușchii limbii modelează intraoral acest culuar când vârful acesteia se sprijină pe dinți, pe palat sau se ridică baza limbii (fig. 86). Restaurarea arcadelor dentare și componentele aparatelor gnatoprotetice nu trebuie să interfereze această mișcare și să modifice dimensional
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
grațioase: spongieri ca niște horbote albe, tubulare, sau ca frunzele agitate ale unei alge, sau ca un pahar, mai curând un potir, un Graal de buret cu piciorul de jumătate de metru. Celenteratele etalau meduze în borcane turtite, ființe halucinante, văluri verzi peste văluri roz peste văluri albastre, și corali: mărgeanul în pomișori strâmbi, de piatră lucioasă ca plasticul, gorgonia ca o creangă lălâie plină de sânge și de încă ceva azuriu, madrepori albi și sferici ca niște bulgări de sare
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
niște horbote albe, tubulare, sau ca frunzele agitate ale unei alge, sau ca un pahar, mai curând un potir, un Graal de buret cu piciorul de jumătate de metru. Celenteratele etalau meduze în borcane turtite, ființe halucinante, văluri verzi peste văluri roz peste văluri albastre, și corali: mărgeanul în pomișori strâmbi, de piatră lucioasă ca plasticul, gorgonia ca o creangă lălâie plină de sânge și de încă ceva azuriu, madrepori albi și sferici ca niște bulgări de sare. Când am trecut
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
tubulare, sau ca frunzele agitate ale unei alge, sau ca un pahar, mai curând un potir, un Graal de buret cu piciorul de jumătate de metru. Celenteratele etalau meduze în borcane turtite, ființe halucinante, văluri verzi peste văluri roz peste văluri albastre, și corali: mărgeanul în pomișori strâmbi, de piatră lucioasă ca plasticul, gorgonia ca o creangă lălâie plină de sânge și de încă ceva azuriu, madrepori albi și sferici ca niște bulgări de sare. Când am trecut pe lângă viermi, Gina
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Dar ce este acolo?" l-am întrebat nerăbdătoare și cam iritată de insistențele lui de a-mi vîrî REM-ul pe gât. "Acolo, mi-a răspuns el privind pe ferestruica de lângă el spre zarea care se și acoperise cu un văl de aburi roșietici, acolo este totul." Am rămas iar tăcuți. Aerul din odaie căpătase culoarea aurie a ceaiului. Marcelino ciocnea unii de alții soldații rigizi, se târa în genunchi cu pumnalul în mână pe sub scrinul cu picioare curbate, făcea ca
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
trebuia să-mi sărut mireasa. Dar nu puteam. Fetele strigau la noi că trebuie neapărat, că așa se face, și ne împingeau una spre alta. Până la urmă, pierzîndu-mă cu totul, am luat-o de umeri pe Ester, i-am ridicat vălul de pe față și-am sărutat-o ușor pe buze. Habar n-am, cum îți spuneam, când am făcut amor prima dată, dar n-am să uit niciodată cum am sărutat-o pe Ester... Ne-am mai jucat câtva timp, am
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
În sens larg, spunem despre orbire că survine atunci când vederea absentează ori îi este neutralizată funcționalitatea prin excesul de lumină, prin surplusul de întuneric sau simbioza celor două stări. Pentru cel îndrăgostit, realitatea ce înconjoară persoana iubită este cuprinsă de vălul unei întunecări depline ignorarea acestei zone ontice fiind decisivă. În schimb, aura individualității spre care el și-a focalizat revărsările de adorație erotică și dragoste cutremurată este investită cu prea-plinul unei lumini selenare. Un asemenea contrast nocturn dintre un fundal
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
și bufonic al măștii interpuse chipului autentic. O astfel de mască poate înșela vigilența de suprafață a unei conștiințe ancorate în fluctuațiile instabile ale naivității interioare. Dar oare, nu asistăm aici la o înșelare de sine pentru cel înveșmântat în vălul amăgitor al răutății viclene? Întunecarea abisului pe care l-a deschis celuilalt nu îl va răpi într-un mod agonic și neașteptat pentru conștiința sa convertită beznei spirituale? Cum privește ateul ca pribeag în umbra zeului absent experiența răutății focalizate
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
orbirea reprezintă o suferință intermediară între durerea mijlocită de trup și cea pur spirituală, o suferință ce preia pulsația devastatoare a acestora și îi conferă o proiecție expansivă deschizând și răsfirând intensitatea acesteia. Astfel, orbirea se manifestă ca extensie și văl ce acoperă și învăluie deplin ființa martirizată a orbului. Printr-o forțare a limbajului, putem spune că orbii văd doar spectrul și chipul aform al durerii, ei sunt unicii care o pot privi fața în față, clipă de clipă, asemeni
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
singure dureri ce izbește dinspre corporalitate ci din întreaga paradigmă a viețuirii în trupul supus topirilor ce picură arzător spre suflet. Aici suferindul își asumă transcendența trecând prin metamorfozele impuse de experiența durerilor fizice. Această experiență transformă conștiința, așadar, spulberând vălul naivității profane ce-o înveșmântă menținând-o în iluzia stării de bine a mundaneității. În acest context, abia prin suferință, fie ea fizică, spiritul începe să trăiască ca spirit și asumându-se pe sine își asumă și transcendența. Neglijarea transcendenței
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
deficiențelor corporale, de acea durere ce nu sfredelește dar învăluie traumatizant și copleșitor, amănuntul, detaliul constituie, așadar, ferestre deschise spre profunzimile întemeietoare ale metafizicului, ale sensurilor și explicațiilor ce palpită în zona primordialităților ontice. Detaliul reprezintă aici paranteza prin care vălul de iluzii active se disipează temporar permițând, pentru o transparentă clipă, aducerea, proiecția în prim-plan a străfundurilor prime, a temeliilor ce poartă resortul și fluxul lumii. Prin zăbovirea asupra amănuntului, amănunt ce scapă cel mai adesea privirii superficialului mundan
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
Cu o lanțetă ! Sau : dacă n-ar avea lanțetă, atunci ar umple dormitorul cu crini, mai ales că de la un timp Ștefan tot doarme în cameră separată. Sau : dacă n-ar putea nici face rost de atâția crini, ar lua vălul și s-ar face mireasa lui Cristos. Dar nu la Pasărea (unde a și fost Sophie în duminica în care pe ea a uitat s-o mai ia de la Școală). De-ar avea pe suflet atâtea păcate câte are Sophie
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cu o violență agresivă jeturile groase, iar apa din fundul căzii, menținută la un nivel constant, era acoperită de mici vârtejuri de abur pufos. Plăcile de ceramică străluceau și în încăpere plutea o ceață caldă, care se lăsase ca un văl subțire peste ochii lui George, ațintiți, cu fascinație, asupra tumultului fierbinte. Se reîntoarse la patul înțeleptului și își simți din nou inima zvârcolindu-i-se în piept ca un pește proaspăt agățat în undiță. Privind fața lui Rozanov, vedea acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
întâmplat? Sunt doar eu. Hattie clătină din cap și nu răspunse. Fața îi era roșie, ochii injectați, gura umedă. Lacrimile îi secaseră, dar respira cu sughițuri puternice, ca niște mici țipete. Își trase peste față părul încâlcit, ca pe un văl. Trecură de casa lui Greg și a lui Ju. Draperiile erau împreunate. Totul era cufundat în tăcere, nimeni nu se ivise încă pe străzile din Ennistone. Tom simțea înțepături în tălpi, junghiuri în genunchi. Cândva, pe parcursul extraordinarei sale aventuri din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
laicizare în gândirea și viața multor clerici. Poate că este mult mai puternic glasul lumii decât cel al doctrinei și moralei catolice, și dacă este așa, de ce este așa? Sunt întrebări cu care am mers la culcare, acoperite apoi de vălul nopții și al unui somn adânc. Luni, 27 august: Lourdes-Arudy: 42 km Am dormit bine la casa sf. Petru și Paul, iar dimineața am servit micul dejun împreună cu mai mulți pelerini cazați aici, după care am pornit repede la drum
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
cu aroganță, continuă să existe în număr mare. Cu cât înțeleg mai puțin ce este în joc, cu atât iau poziție față de tot și de orice. Suscitând prin analizele lor o obsesie legislativă dezlănțuită. Astfel, în Franța, în ceea ce privește vestimentația, purtarea vălului "islamic" sau a bărbii cu același nume și a altor articole care servesc la acoperirea capului va fi reglementată. Pe când interzicerea "string"-ului prea vizibil, sau a pantalonilor "baggy" ce lasă prea la vedere lenjeria intimă? Și este interesant de
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
acestor mode vestimentare. Desigur, pentru unele dintre ele, aspectul religios n-ar trebui neglijat. În cazul câtorva, ceea ce a rămas din puterea patriarhală se exprimă cu forță. Pentru marea majoritate, ceea ce este în joc este o logică a seducției. Iar "vălul" respectiv se aliază, în această logică, cu fustele cu șliț amplu și cu ciorapii de plasă. Toate acestea relativizând constrângerea religioasă. Fără să insistăm, pentru moment, asupra acestor exemple, este de ajuns să notăm că un asemenea relativism ar trebui
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
nu mai pare a fi un lucru acceptat fără discuție. Experiența vieții depășește simpla logică de piață și cantitativă. "Pelagianismului" oficial îi răspunde, într-un mod invizibil, dar încăpățânat, un fel de chietism insolent. Este ceea ce se exprimă în portul vălului sau în exhibarea buricului și a șoldurilor. În aceste provocări, în aparență contrastante, dar de fapt foarte asemănătoare, se află expresia refuzului unei lumi de piață, raționale. Expresia unui nonconformism, uneori inconștient, alteori, dimpotrivă, foarte bine controlat. Dorința de a
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
operante. O formă comunitară în care fiecare nu-și mai caută singularitatea, nu-și mai afirmă specificitatea, ci se consacră concret contopirii cu obiectul care îi aparține sau căruia îi aparține. O formă care se sprijină în esență pe imagine. Văl islamic, kippah evreiesc, eșarfă Hermès, lenjerie Calvin Klein, am putea multiplica oricât vrem semnele și mărcile pe care le putem considera ca tot atâtea manifestări ale sentimentului de apartenență. Stricto sensu, "suntem" ceea ce afișăm ca o emblemă de recunoaștere. Chiar dacă
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
spune, mai ales de tata. Care era ideea lui? Ideea era de a păstra în podul casei un sicriu gata pregătit pentru propria sa înmormântare, astfel încât să mai reducă din povara grijilor pentru cei ai casei la moartea sa. Sicriul, vălul, pernița pentru cap, prosoapele, toate cele trebuincioase nimic din toate acestea mama nu găsea că ar fi fost deplasat să le aibă gata pregătite. Atât doar că ei nu i-ar fi surâs ideea să-i urmeze exemplul. Dar pentru
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
albă și fără umbre, învăluia cu blândețe casele tăcute, cu tot trecutul lor. Frică? Dragoș se rezemă cu brațul de cercevea, ridicat moale în dreptul frunții. Dar deja cobora înserarea și aprindeau lumina în sală. Iarna lăsa să cadă peste stradă vălul ei albăstrui de seară, iar în sticla ferestrei Dragoș își văzu oglindit conturul întunecat al capului și conturul brațului rezemat. Frică? Străbătea parcarea luminată, acoperită de un strat subțire de zăpadă încă nu prea tare bătătorită, scârțâind sub tălpi. Se
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]