6,856 matches
-
urii împotriva lui Kleiman cel stacojiu care urla acum la mine. Și, deși simțeam cu bucurie că această ură îmi dă aripi și că îi voi spune cuvintele pe care voiam de mult să i le spun, îmi dădeam seama vag că, dacă aceste cuvinte sunt întocmai cele la care visam, cauza pentru care vreau să le spun s-a schimbat. Anterior, doream să le spun pentru ca eu însumi să sufăr, acum urmăream să-l jignesc și să-l fac pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
mei, în fața cărora voiam să bravez, despre realitatea sentimentelor mele. Înțelegeam că îndrăzneala este receptată ca atare doar atunci când ea apare ca rezultat al unui fel de a trăi ușuratic. Ar fi fost suficient să-mi prezint trăirile cu o vagă notă de profunzime și de visare, ca toate faptele cu care mă lăudam să devină crude, scârboase, fără nici un fel de justificare. Sonia era primul om în fața căruia nu simțeam nevoia să joc rolul de tânăr vesel și ușuratic. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
înseamnă, l-am întrebat și el mi-a spus că e vorba să se prizeze cocaină); mi-a mai spus că au puțini bani, că ar fi bine dacă i-aș ajuta și că mă așteaptă la cafenea. Aveam foarte vagi cunoștințe despre cocaină, îmi imaginam că e ceva în genul alcoolului (în orice caz, mă gândeam la gradul ei de periculozitate pentru organism) și, întrucât în seara aceea, ca de altfel în ultimele seri, n-aveam ce să fac și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
pe două roți. Acum că văzurăm că mașina nu avu nici o defecțiune la motor, suntem în mare încurcătură. Ce părere aveți, domnule inspector? Și cam ce părere ai vrea tu să am? mormăi morocănos Cristian. N-am nici cea mai vagă idee deocamdată. Suntem în plină anchetă. Până ce nu terminăm investigația nu pot și nici nu vreau să mă pronunț. Am înțeles, dar o ipoteză tot trebuie să avem. Nu-i așa? Și, avem? Păi, eu așa cred. Ia spune! Care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și aceea de a poza în victime. Destul de puțin probabil în cazul de față dar în nici un caz imposibil. Trebuia neapărat să mai cerceteze această ipoteză și își pusese în gând să se intereseze mai îndeaproape despre zlătari. Avea o vagă impresie că nu va ieși mare lucru din investigația lui dar nu voia să elimine din start nici o pistă. Oricât încerca să se plieze pe ideea lui Pop, aceea că nu aveau de a face cu nimic rău, gândul îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
presupunerea lui că atentatorul se ascundea în zonă, stresul generat de situația în care se afla s-a transformat pe măsură ce trecea timpul în acea neliniște teribilă. Mulțumit de analiza pe care o făcuse, pe fața inspectorului se așternu un zâmbet vag. Nu numai că în sfârșit găsise o explicație rațională la ceea ce se petrecuse sus pe munte dar mai aflase ceva. Bătrânul comandant nu era chiar atât de naiv cum voia el să lase de înțeles. Văzând că Toma nu conduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
apropiat destul de mult de adevăr. Numai că nu căutai unde trebuie, autorul se afla pe alt munte, aici unde suntem noi acum, îi arătă bătrânul cu toiagul de partea cealaltă a prăpăstiei. Vorbele lui Calistrat stârneau în memoria inspectorului amintiri vagi. Știa că se afla acolo cu o misiune. Trebuia să găsească autorul unor infracțiuni foarte grave. Își amintea de Ileana și de cercetările pe care le făcuse împreună cu ea în pădurile din jur. Prin fața ochilor îi treceau imagini ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mă întrebi? întrebă Cristian uimit. Tu ești specialistul, ai uitat? Nu-i venea să creadă ce auzea din gura bătrânului. Fusese convins că acesta știe foarte bine ce are de făcut dar iată că moșneagul nu avea nici cea mai vagă idee. Poate că paznicul nu voia să-i spună adevărul. Oare nu urmărea decât să-l pună din nou la încercare. Nu, nu aceasta era explicația, Calistrat vorbea serios. Inspectorul își dădu seama pe loc că bătrânul se află cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
În locuința lui don Gustavo Barceló, pregătit să debutez ca cititor la domiciliu și ca bărzăun de salon. Librarul și nepoata lui Împărțeau un apartament Într-un bloc din piața Real. O servitoare În uniformă, cu bonetă și cu o vagă expresie de legionar Îmi deschise ușa cu o reverență teatrală. — Dumneavoastră trebuie să fiți domnișorul Daniel, zise. Eu sînt Bernarda, la dispoziția dumneavoastră. Bernarda afecta un ton ceremonios care naviga cu accent din Cáceres Închis bine de tot. Cu pompă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Însă mi-am păstrat părerea pentru ocazii mai bune. Individul ăsta, Coubert sau cum s-o fi numit, avea fața arsă, desfigurată? Isaac mă observă cu un zîmbet la jumătatea drumului Între bășcălie și Îngrijorare. — N-am nici cea mai vagă idee. Persoana care mi-a povestit toate astea n-a apucat să-l vadă, și le-a aflat fiindcă tînărul Cabestany i le-a povestit secretarei a doua zi. Despre fețe arse n-a pomenit nimic. Va să zică, asta n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
particular homosexuali și vagabonzi. L-am privit Înmărmurit. — Poftim? Individul Își aținti privirea Într-a mea. — Vorbesc de pederaști și de tîlhari. Să nu-mi spuneți că nu știți despre ce vorbesc. — Mă tem că n-am nici cea mai vagă idee, și nici vreun interes să vă mai ascult. Individul dădu din cap, adoptînd o poză ostilă și mîniată. — Atunci o să dați de naiba. Presupun că sînteți la curent cu activitățile cetățeanului Federico Flaviá. — Don Federico e ceasornicarul cartierului, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
caraibiene Îi cam iritau nervii, Însă le tolera pentru că lui Fermín Îi aminteau de Cuba lui, de care Îi era atîta dor. Scena se repeta În fiecare săptămînă: tata se prefăcea că n-aude, iar Fermín se abandona, Într-o vagă bîțÎială, ritmului de dans, punctînd intervalele de publicitate cu anecdote despre aventurile sale la Havana. Ușa prăvăliei era deschisă și pătrundea o aromă dulce de pîine proaspătă și de cafea, care Îmbia la optimism. În cîteva clipe, vecina noastră Merceditas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
În plină cruciadă. Astea au fost vorbele lui. Îl chema Fumero, asta-i tot ce-mi amintesc. Acum se pare că-i un personaj Însemnat. E pomenit mult În ziare. Poate că ați auzit de dînsul. Am Înghițit În sec. — Vag. — N-am mai auzit de Julián pînă cînd un individ a contactat editura, vrînd să achiziționeze exemplarele din romanul lui Carax rămase, eventual, În magazie. — Laín Coubert. Nuria Monfort Încuviință din cap. — Aveți idee cine era omul ăsta? — Am o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
capăt acesteia, așa cum piața a pus capăt, cu câteva secole în urmă, feudalismului. în acele timpuri, mai puțin îndepărtate decât s-ar putea crede, piața și democrația, în sensul în care le înțelegem noi astăzi, vor deveni concepte depășite, niște vagi amintiri, la fel de greu de înțeles pe cât au ajuns astăzi canibalismul ori sacrificiile umane. * * * La fel ca orice rezumat, cele spuse până aici ar putea să pară, evident, o schiță caricaturală, peremptorie și arbitrară; totuși, obiectivul cărții este să arate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
în topul inovațiilor tehnice: un francez, Alphonse Beau de Rochas, este cel care inventează automobilul echipat cu un motor cu explozie. Totuși, noua „inimă” se instalează în America: în timp ce Europa și mai ales Franța nu văd în automobil decât un vag substitut al trăsurii, coloniștii americani, aflați pe drumuri încă de la începuturile cuceririi Vestului, obsedați de reducerea duratei traseelor interioare, extrem de individualiști, prea nerăbdători pentru a accepta trenul, întreprinzători prin natura lor, sunt mai bine plasați pentru a face înaintea altora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
fi posibilă amânarea altor variante de viitor - despre care va fi vorba mai încolo -, creșterea mondială va continua în ritmul mediu actual de 4% pe an. în 2025, dacă tendințele actuale continuă îceea ce nu oferă totuși decât o foarte vagă idee asupra viitorului, chiar și pentru următorii douăzeci de ani), PIB-ul mondial va fi crescut cu 80%, iar venitul mediu pentru fiecare locuitor al planetei cu 50%. O parte semnificativă a celor mai săraci dintre ei vor fi intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
deveni a patra putere economică a lumii, după Statele Unite, China și India, dar înaintea Japoniei. în particular, Brazilia va deveni unul dintre giganții agriculturii și ai industriei agroalimentare. Dacă prelungim tendințele - ceea ce, să reamintim, nu ar oferi decât o foarte vagă idee despre viitor, chiar și în privința celui apropiat -, PIB-ul ei îl va depăși încă din 2025 pe acela al Italiei, apoi pe cele ale Franței, Marii Britanii și Germaniei. Dar, pentru a ajunge aici, Brazilia va trebui să învingă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
în ceea ce privește gradul de probabilitate a unei autorizații, exprese sau tacite, care să permită intrarea în teritoriul liber a acelora care, din multe motive, începeau să se desemneze pe ei înșiși ca încarcerați în propria lor țară. Răspunsurile primite, în general vagi, iar în unele cazuri contradictorii, deși nu se puteau trage concluzii sigure din ele asupra spiritului guvernamental în legătură cu chestiunea respectivă, au fost totuși suficiente pentru a se admite ca ipoteză validă că, dacă se respectau anumite condiții, dacă se cădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
rușinos un pact național de tăcere pe care l-am acceptat cu toții, Din câte știu eu, n-a existat nici un pact, și cu atât mai puțin național, acum patru ani eu eram destul de mare și nu am nici cea mai vagă amintire că populația ar fi fost chemată să semneze vreun document în care s-ar fi angajat să nu pronunțe, niciodată, vreun cuvânt asupra faptului că, timp de câteva săptămâni, am fost cu toții orbi, Aveți dreptate, un pact în sens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
său incendiu. Se duse să se așeze pe canapeaua din living, dar nu rămase acolo mult timp, starea se semi-letargie în care trăise în aceste trei zile dispăruse, ca și cum se evaporase la primul cuvânt al ministrului, acum lucrurile, acest concept vag căruia obișnuim să-i dăm numele generic și leneș de lucruri atunci când ar lua prea mult timp și ar ocupa prea mult spațiu ca să le explicăm sau doar să la definim, începuseră să se precipite și nu aveau să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
un râușor molcom care șerpuiește blând printre pășuni verzi, umbrit de copaci frumoși până când, în cele din urmă, se varsă în marea imensă. Dar marea e atât de calmă, atât de tăcută, atât de indiferentă încât deodată te tulbură o vagă neliniște. Poate că doar o ciudățenie a caracterului - ce se manifesta puternic încă de pe atunci - mă făcea să simt ceva în neregulă într-o asemenea existență împărtășită de marea majoritate a oamenilor. Îi recunoșteam valoarea socială, îi vedeam fericirea ordonată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
căminului și doar datorită unui orgoliu benign femeile îi acordă o valoare spirituală. Este o emoție total lipsită de apărare în fața pasiunii. Bănuiam eu că antipatia violentă a lui Blanche Stroeve față de Strickland avea în ea din capul locului un vag element de atracție sexuală. Dar cine sunt eu să încerc să descâlcesc meandrele misterioase ale vieții sexuale? Poate că pasiunea lui Stroeve îi stârnea acea parte a naturii ei fără să i-o satisfacă și în schimb îl ura pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
lumi pline de păcate, rămâneau senini. Am să-i spun când s-o mai calma. Plin de compătimire, Dirk o imploră să-i ducă imediat mesajul: — Poate o vindecă. Vă rog în genunchi s-o întrebați chiar acum. Cu un vag zâmbet de milă, infirmiera reveni în salon. Îi auzirăm glasul scăzut, iar apoi răspunsul rostit de un glas pe care nu-l recunoșteam: — Nu! Nu! Nu! Sora ieși din nou și clătină din cap: — Dar cine vorbea, ea? am întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
nu era numai impresia de soliditate care-ți dădea în mod extraordinar senzația de materialitate a trupului; mai era și o spiritualitate, tulburătoare și nouă, care-ți călăuzea imaginația pe niște căi nebănuite, și-ți sugera niște spații goale și vagi, luminate doar de stelele nemuritoare, unde sufletul, gol-goluț, se aventura temător spre descoperirea unor noi mistere. Sunt retoric în descrierea mea, pentru că Stroeve era retoric. (Oare nu știm că în momentele de mare emoție omul se exprimă în mod firesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
părea o sălbăticie fără seamăn soarta nemiloasă sfărâmase în bucăți acest cămin. Dar lucrul cel mai crud dintre toate era faptul că nu prea conta. Lumea mergea înainte și nimeni nu se simțea mai rău din cauza acestei nenorociri. Aveam o vagă idee că Dirk, un om dispus mai degrabă la reacții afective puternice decât la sentimente profunde, avea să uite curând. Iar viața lui Blanche, începută cu cine știe ce speranțe luminoase și visuri, parcă nici n-ar fi fost trăită vreodată. Totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]