18,503 matches
-
ne croncăne aleanul, și nu mai simți sub unghii rodindu-ți iarba grasă, spre tine vin jandarmii de oaste cu arcanul. E limpede ca ziua: ne paște boala nopții, cînd toți grăjdarii lumii scot melcii din copite și cară cu vagonul noi piramide copții, și-nmuguresc a floare castanele prăjite. Deci haida-ha prin timpuri, deci țacapac prin vreme, nu mai veniți cu grebla sub talpă, că-i de jale, pe sub muzeu, prin ladă, mai bîntuie blesteme și-o să se-ntoarcă Țepeș
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
suspecte ne croncăne aleanul,și nu mai simți sub unghii rodindu-ți iarba grasă,spre tine vin jandarmii de oaste cu arcanul.E limpede ca ziua: ne paște boala nopții,cînd toți grăjdarii lumii scot melcii din copiteși cară cu vagonul noi piramide copții,și-nmuguresc a floare castanele prăjite.Deci haida-ha prin timpuri, deci țacapac prin vreme,nu mai veniți cu grebla sub talpă, că-i de jale,pe sub muzeu, prin ladă, mai bîntuie blestemeși-o să se-ntoarcă Țepeș, cît
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
stinse-n cuvînt. O taină mi-ești încă, iubire, Pe care-o tresar și o ning, Însemn fără leac peste fire, Te chem, te condamn și te-nving. În regula faptei terestre E scrîșnet, ciocnire și fum, Și-un singur vagon cu ferestre, Pierdut fără timp pe un drum. Mi-e sete de tine și milă, Căci te-am prăbușit într-un vis, Mi-e foame, albastru și silă, Tu - cel mai cumplit compromis. O taină mi-ești încă,, iubire, ... Citește
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
stau stinse-n cuvînt.O taină mi-ești încă, iubire,Pe care-o tresar și o ning,Însemn fără leac peste fire,Te chem, te condamn și te-nving. În regula faptei terestreE scrîșnet, ciocnire și fum,Și-un singur vagon cu ferestre,Pierdut fără timp pe un drum.Mi-e sete de tine și milă,Căci te-am prăbușit într-un vis,Mi-e foame, albastru și silă,Tu - cel mai cumplit compromis.O taină mi-ești încă,, iubire,... XVI
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
tomberoane, romane prăfuite, nedeschise vreodată de nimeni. Se prea poate să umble liliecii apusului cu picioarele goale prin cenușa caldă a satelor părăsite, se prea poate ca șeful gării, după o sticlă de țuică, să-și închipuie femei rătăcite prin vagoane, dar revoluțiile adevărate se fac tot pe bază de listă, nimic nu te poate compromite în ... Citește mai mult Ca un biet aristocrat exilat pe viațăîn afara bibliotecii lui din lemn de nuc,întinzi de caimacul dulce al vremurilor apusepînă
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
fluierînd, în tomberoane,romane prăfuite, nedeschise vreodată de nimeni.Se prea poate să umble liliecii apusuluicu picioarele goale prin cenușa caldă a satelorpărăsite,se prea poate ca șeful gării, după o sticlă de țuică,să-și închipuie femei rătăcite prin vagoane,dar revoluțiile adevărate se fac tot pe bază de listă,nimic nu te poate compromite în ... Abonare la articolele scrise de dragoș niculescu
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
dețină într-o societate modernă. Pentru că ești nemulțumit de statutul social rezervat condeierului. De fapt, ca profesie, nici nu există! Nomenclatorul “îndeletnicirilor” emis în țara ta nu o menționează și pe aceea de scriitor. Ar fi consemnată una: scriitor de vagoane; e vorba despre un ins, aproape analfabet, angajat să scrie cu creta pe garniturile de tren litere și cifre - de regulă aceleași - pentru identificarea ulterioară a unor segmente componente. A vagoanelor, adică. Poate că lucrurile stau așa fiindcă pe lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
aceea de scriitor. Ar fi consemnată una: scriitor de vagoane; e vorba despre un ins, aproape analfabet, angajat să scrie cu creta pe garniturile de tren litere și cifre - de regulă aceleași - pentru identificarea ulterioară a unor segmente componente. A vagoanelor, adică. Poate că lucrurile stau așa fiindcă pe lumea asta nici o școală nu-i poate da unui absolvent certificat de poet! Ori de romancier! S-a încercat odată așa ceva și a ieșit un fâs. Așadar, pentru că din punct de vedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
gol, alunecarea lor gîdilicioasă pe culoarul moale și zgîrcios al esofagului, papilele limbii excitate la umeda, tremurătoarea atingere cu corpul evanescent al stridiei - ce act perfect, voluptăți animale și copii sacrificați pe altare de jertfă, fețe descompuse de groază În vagoane de vite, buze arse de sete sorbind urina proaspătă, caldă, plămîni pietrificați cu plumb și ciment, ochi cu pupila mărită, sticloasă, cantarida, heroina, laudanum, nux vomica, beții ale spiritului cînd un gînd se umflă la nesfîrșit devenind transparent, membrana lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
poartă părea să nu se deschidă niciodată, se afla o placă neagră cu inscripția Nunțiu Papal. Întreaga Înfățișare a clădirii și mai ales firma aceea neobișnuită dădea străzii un aer misterios. Puțin mai sus, pe același trotuar, Într-o casă vagon cu marchiză, În stilul specific al vechilor imobile bucureștene, locuia În fundul curții José Algazi. În această după-amiază de sfîrșit de vară, bătrînul sefard se află În camera lui, ticsită de mobile demodate și cărți, Într-o discuție aprinsă cu Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
aproximativ jumătate de oră, dar nu știa încotro mergea. M-am așezat acolo pe o bancă și am așteptat. Capitolul zece Așa că iată-mă în tren. Se crapă de ziuă. Pot să văd asta prin geamurile de pe cealaltă parte a vagonului. Lumina e roz, cu puțin galben deasupra și cu roșu închis dedesubt. Vagonul e aproape gol. Sunt doar eu, o femeie în vârstă mai în față și un soldat vizavi de mine. Toată noaptea am oprit și oamenii au tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
pe o bancă și am așteptat. Capitolul zece Așa că iată-mă în tren. Se crapă de ziuă. Pot să văd asta prin geamurile de pe cealaltă parte a vagonului. Lumina e roz, cu puțin galben deasupra și cu roșu închis dedesubt. Vagonul e aproape gol. Sunt doar eu, o femeie în vârstă mai în față și un soldat vizavi de mine. Toată noaptea am oprit și oamenii au tot coborât. Nu pot să-mi dau seama acum cât de departe sunt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
al veacului nostru, coboară de undeva de sus și are îngăduință față de oamenii veacurilor trecute. Mai dădea de înțeles că, dacă el, care se folosește și de automobil, și de aeroplan, și de încălzirea centrală, și de societatea internațională a vagoanelor de dormit, se consideră pe sine deplin îndreptățit să privească de sus la oameni, o face doar pentru a admira o dată în plus măreția veacului nostru atât de inventiv. La sfârșit, ieșea la lecție Burkeviț căruia i se punea aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
presus de oamenii epocilor trecute și că, dimpotrivă, lipsește orice diferență între Stein și aceștia, tocmai acest fapt explicând asemănarea izbitoare a relațiilor dintre oameni în ambele epoci. Că, așa cum astăzi oamenii foarte bogați, în veșminte de lux, călătoresc cu vagonul de dormit, tot așa atunci, deși în alt fel, oamenii foarte bine îmbrăcați călătoreau în carete căptușite cu mătase și acoperiți cu blănuri de sobol; că, așa cum astăzi există oameni deși nu foarte luxos, totuși foarte bine îmbrăcați, care călătoresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
mătase și acoperiți cu blănuri de sobol; că, așa cum astăzi există oameni deși nu foarte luxos, totuși foarte bine îmbrăcați, care călătoresc cu clasa a doua, și al căror țel în viață este să găsească mijloacele de a călători cu vagonul de dormit, tot așa, pe atunci trăiau oameni care se deplasau în echipaje mai puțin scumpe și se înveleau cu blănuri de vulpe, visând să dobândească o caretă și mai luxoasă și să înlocuiască vulpea cu sobolul; că, precum astăzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
și, dacă ți-e rău, îmbracă-te și ieși la aer; n-ai de ce să rămâi aici“. 5 Pe stradă amurgește. Cerul de un roșu murdar atârnă jos. Mă ajunge din urmă un tramvai; prin geamurile lui înghețate, becurile din vagoane se văd ca niște piersici strivite. O grapă atârnând în spatele tramvaiului brăzdează zăpada, ridicând în urma ei un vârtej alb. Îmi imaginez cum în vagonul trosnind de ger, în vagonul în care miroase a stofă udă, oamenii șed și stau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
roșu murdar atârnă jos. Mă ajunge din urmă un tramvai; prin geamurile lui înghețate, becurile din vagoane se văd ca niște piersici strivite. O grapă atârnând în spatele tramvaiului brăzdează zăpada, ridicând în urma ei un vârtej alb. Îmi imaginez cum în vagonul trosnind de ger, în vagonul în care miroase a stofă udă, oamenii șed și stau în picioare înghesuiți unul în altul, învăluindu-și vecinii în aburul respirației matinale, urât mirositoare. În fața mea merge un bătrân cu un baston. Se oprește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ajunge din urmă un tramvai; prin geamurile lui înghețate, becurile din vagoane se văd ca niște piersici strivite. O grapă atârnând în spatele tramvaiului brăzdează zăpada, ridicând în urma ei un vârtej alb. Îmi imaginez cum în vagonul trosnind de ger, în vagonul în care miroase a stofă udă, oamenii șed și stau în picioare înghesuiți unul în altul, învăluindu-și vecinii în aburul respirației matinale, urât mirositoare. În fața mea merge un bătrân cu un baston. Se oprește des, se sprijină cu pieptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
din fața sa și apoi să plece împreună din țara asta. Nu-și făcea griji nici în această privință, pregătise un transport de lemn pentru export, exact în una din țările din Orientul Apropiat. Urma să ascundă containerul în unul dintre vagoane. Nu trebuia decât să pregătească ascunzătoarea așa cum trebuie, de rest se va ocupa el personal. Mai avea destui bani ca să mituiască vameșii la graniță. Își programase două săptămâni pentru a părăsi România și a ajunge la locul în care voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
detalii privind transportul de cherestea. Toate documentele erau deja întocmite și semnate, nu mai rămăsese decât să treacă data pe factura "in voice" și să semneze scrisoarea de trăsură. Lemnul era încărcat în containerele care așteptau aranjate frumos pe platformele vagoanelor de cale ferată. Unul singur mai rămăsese așezat pe rampă. Acesta era gol. Lângă el se afla un morman de bușteni tăiați la aceeași dimensiune. Acolo urmau să așeze capcana cu bestia înăuntrul său. Ceva mai într-o parte, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
era pregătit, în ceea ce îl privea nu mai avea nimic de făcut. Nu mai rămânea decât ca Boris să își îndeplinească partea lui de treabă și avea deja o presimțire că acesta o va face. Apoi, vor încărca și ultimul vagon și trenul va porni spre portul Constanța. Tot fără să știe Boris, în nopțile care trecuseră, filmase fiecare incursiune a duhului în baza lor. Avea înregistrate toate mișcările acesteia, felul în care se întindea și se strângea ca într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Muntele Rău, cât mai adânc. Voia să-l lase aproape de aurul pe care și-l dorise atât de mult. Odată toate acestea duse la bun sfârșit, se va întoarce la bază aducând cu el containerul metalic care trebuia încărcat în vagonul ce aștepta cuminte pe linia de cale ferată. Va telefona la gara din Baia de Sus, anunțând că garnitura este gata de drum și, odată trenul pus în mișcare, nici el nu mai trebuia să rămână pe loc. Pentru oricine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Îndepărtatul 1929, peste podul de pe Sava, desigur În același mod ca și azi, cu aceeași bucurie a Întîlnirii. Se aude zdrăngănitul roților de tren peste construcția de fier a podului, Sava curge tulbure-verzuie, locomotiva șuieră și Încetinește, iar la fereastra vagonului de clasa a doua Își face apariția tatăl meu, scrutînd În depărtare orașul necunoscut. E o dimineață răcoroasă, ceața se ridică Încet de la orizont, iar din coșul vaporului Smederevo pufăie un fum negru, se aude șuieratul Înăbușit al navei Înaintînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
străzii Makedonska, primii lui pantofi ascuțiți cumpărați cu banii primiți de la tatăl lui, drept răsplată pentru reușita la examenul de diplomă. În următorul paragraf se ajunge la plecarea lui la Uzička Požega, În mai 1933. Cu el a călătorit, În vagonul de clasa a doua, și bietul Gherasimov, fiul emigrantului, amîndoi la primul lor teren: măsurau pămînturile Serbiei, făceau planuri de cadastru și de cartografiere, lucrau cînd cu mira, cînd cu teodolitul, pe cap aveau pălării de pai, era-n plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de la un soldat beat; diareea apoasă provocată de niște sarmale alterate de la un birt din Indija; o aventură cu o servitoare bosniacă de prin Sombor, o răsturnare zdravănă de pe bicicletă În apropiere de Čantavira; o noapte de drum Într-un vagon de vite pe linia Senta-Subotica; tîrguitul unor gîște Îndopate pe care le va aduce acasă În ajunul Anului Nou; beția cu niște ingineri ruși la Banović; scosul unei măsele În plin cîmp, lîngă o fîntînă cu cumpănă ; un miting de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]