3,233 matches
-
fi putut învăța și eu lucrurile pe care le învață Hattie sau măcar unele dintre ele. Oricum, aș fi putut învăța franceza sau altă limbă. Am lăsat-o pe ea să vorbească și să vadă totul, în timp ce eu îi făceam valizele și îi cârpeam hainele. Mă rog, am văzut și eu, dar n-am, știut ce văd și acum nici măcar nu-mi mai pot aduce aminte. Nu pentru că aș fi leneșă, dar am un suflet de slujnică și nu mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
McCaffrey“. (Subînțelesul acestei fraze a fost amplu discutat). Articolul purta titlul „Nepoata Profesorului lansată în Ennistone“. În aceeași dimineață de luni, la puțin timp după micul dejun al lui Brian McCaffrey, Tom, care nu citea niciodată Ennistone Gazette, își făcea valiza pregătindu-se pentru reîntoarcerea la Londra. Tocmai fusese pe la Como ca să-i ceară lui Gabriel să curețe și să cârpească rochia lui Judy Osmore, dar nu găsise pe nimeni acasă. Brian se dusese la slujbă, Adarn la școală, Gabriel după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
care ei nici nu-i trecea prin cap să-l acuze. Tom începu chiar să-și spună că era foarte posibil ca Rozanov nici să nu afle măcar de „mica escapadă“. „Totuși, se gândi el după ce isprăvise să-și facă valiza și stătea la fereastra din spatele casei, contemplând priveliștea orașului, totuși, am să-i scriu, am să mă duc să-i fac o vizită, dar nu acum, mai târziu. Și cum îi reveni din nou în fața ochilor imaginea lui Hattie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să-l cunosc. Acum vreau să-l văd din nou. Și am să-l văd! Vreau ca el să-mi explice... a fost ideea dumneavoastră! M-am răzgândit. John Robert se întoarse către Pearl: Vrei, te rog, să împachetezi o valiză cu cele trebuincioase pentru Harriet? — Ce înseamnă asta? Oprește-te, Pearl, nu te duce! Dar Pearl trecu pe lângă ea fără să-i arunce o privire, ieși din cameră și închise ușa. Vă rog, începu Hattie, și în momentul acela i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mea din Hare Lane. Nu pot să te mai las neocrotită în casa asta coruptă. O să comand un taxi. Ridică telefonul. Dar Pearl vine și ea... Nu, firește că nu. John Robert comandă taxiul. Pearl deschise ușa și anunță că valiza e pregătită. Hattie, pierită, se lăsă în fotoliul de bambus. Nu plângea. Respira zgomotos de parcă se sufoca și trăgea cu ambele mâini de gulerul rochiei. După ce repuse telefonul în furcă, John Robert se uită, posomorât, la ea și începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
la Belmont, îi auzi țipătul. Pearl alergă din hol și deschise ușa. Hattie se năpusti pe ușă și se opri la piciorul scării, cu fața scăldată în lacrimi. Cinci minute mai târziu, Hattie ședea în taxi, plângând, Pearl îi așezase valiza pe banchetă, lângă ea, fără să scoată un cuvânt, și acum se reîntorcea spre casă. John Robert stătea pe pajiște, în lumina care venea pe ușa deschisă a casei. Pearl trecu pe lângă el. Ajunsă în prag, se întoarse și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de George. Și eu sunt. Aș vrea să plec undeva în Sud, la Marea Mediterană, în Italia, Grecia, oriunde. N-am ieșit niciodată din Anglia, am fost doar la Londra, de câteva ori - mare scofală! Pe vremuri, țineam tot timpul o valiză gata pregătită, pentru cazul că mi-ar pica un tip bogat, bun și generos, pe pare să-l iubesc cum n-a fost niciodată iubit în viață: un bărbat trist, pe care să-l fac fericit și care să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de neclară era semnificația acestei mărunte acțiuni. Hattie coborî la șapte treizeci. John Robert, aflat în bucătărie, îi aruncă o privire. Fata arăta obosită și palidă, dar îmbrăcase un capot cafeniu, „de domnișoară“, pe care i-l împachetase Pearl în valiză, și se pieptănase cu părul ridicat în creștet. La întrebările lui în legătură cu ce ar prefera să mănânce la micul dejun, răspunse că nu dorește decât o ceașcă cu cafea. Apoi îl anunță că, de îndată ce își va lua cafeaua, se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
căsuța poștală. Nici o scrisoare de lămurire, nici un „Mulțumesc“, numai cheile. Se-nțelege că m-am dus imediat să văd dacă locuința e în bună stare și am constatat că toate lucrurile lor erau împachetate într-un cufăr și în câteva valize pe care lipiseră eticheta: „A se livra la cerere“. Casa arăta în ordine, cu excepția unei pete maronii pe parchetul din hol. Așadar, mi-am spus că s-a terminat cu ele și n-am să le mai văd ochii. Aiurea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Tom vrea să plece. — Taci odată din gură! strigă Greg din hol. Deci o masă de două persoane, dacă venim imediat? — De trei, îi strigă Judy. — Eu trebuie să plec. Trebuie să prind un tren spre Londra. Tocmai îmi făceam valiza când ați picat voi. — Prostii, dormeai dus. Oricum, ai pierdut trenul de zece patruzeci și cinci. Dacă plecăm imediat ni se mai servește o cină, anunță Greg. — Eu trebuie să plec, stărui Tom. Nu, n-ai să pleci! Dacă vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și cinci. Dacă plecăm imediat ni se mai servește o cină, anunță Greg. — Eu trebuie să plec, stărui Tom. Nu, n-ai să pleci! Dacă vrea să plece, lasă-l, interveni Greg. Doamne, mă simt îngrozitor. — Numai să-mi fac valiza, spuse Tom. Alergă pe scări, în dormitorul lui și închise ușa după el. Camera i se părea acum tristă, cu toate lucrurile lui zvârlite care încotro și cu valiza căscată, valiza pe care o despachetase cu atâta bucurie la venire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-l, interveni Greg. Doamne, mă simt îngrozitor. — Numai să-mi fac valiza, spuse Tom. Alergă pe scări, în dormitorul lui și închise ușa după el. Camera i se părea acum tristă, cu toate lucrurile lui zvârlite care încotro și cu valiza căscată, valiza pe care o despachetase cu atâta bucurie la venire. Camera cu vedere spre oraș, pe care o alesese când se mutase aici, cu atâta vreme în urmă, într-o eră anterioară, când fusese tânăr și fericit și inocent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Greg. Doamne, mă simt îngrozitor. — Numai să-mi fac valiza, spuse Tom. Alergă pe scări, în dormitorul lui și închise ușa după el. Camera i se părea acum tristă, cu toate lucrurile lui zvârlite care încotro și cu valiza căscată, valiza pe care o despachetase cu atâta bucurie la venire. Camera cu vedere spre oraș, pe care o alesese când se mutase aici, cu atâta vreme în urmă, într-o eră anterioară, când fusese tânăr și fericit și inocent și liber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
la venire. Camera cu vedere spre oraș, pe care o alesese când se mutase aici, cu atâta vreme în urmă, într-o eră anterioară, când fusese tânăr și fericit și inocent și liber! Își trânti lucrurile claie peste grămadă în valiză și după aceea nu mai reuși s-o închidă. Îi venea să urle de furie. Împinse într-un colț valiza cu capacul semideschis și începu în grabă să deretice prin dezordinea din jurul patului. Se strădui să netezească așternutul, și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
într-o eră anterioară, când fusese tânăr și fericit și inocent și liber! Își trânti lucrurile claie peste grămadă în valiză și după aceea nu mai reuși s-o închidă. Îi venea să urle de furie. Împinse într-un colț valiza cu capacul semideschis și începu în grabă să deretice prin dezordinea din jurul patului. Se strădui să netezească așternutul, și în cele din urmă îl lăsă cum era. Coborî în camera de zi. — Judy, ai ceva împotrivă dacă-mi mai las
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cu capacul semideschis și începu în grabă să deretice prin dezordinea din jurul patului. Se strădui să netezească așternutul, și în cele din urmă îl lăsă cum era. Coborî în camera de zi. — Judy, ai ceva împotrivă dacă-mi mai las valiza aici? Lucrurile mi le-am strâns. Vin eu altă dată s-o iau... am să te anunț prin telefon... trebuie să plec imediat la Londra. Vă mulțumesc mult amândurora că m-ați lăsat să profit de casă, m-am simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
aerul rece al dimineții. Soarele abia răsărise; nu se vedea din cauza acoperișurilor înalte, dar prezența lui o simțiseră toți călătorii care forfoteau prin gară: arătau mai sprinteni și mai voioși. După puțin timp se ivi și Mihaela, grăbită, cu o valiză în mână. Era surâzătoare, fragedă și radia atâta viață și bucurie, încît un bolnav s-ar fi însănătoșit stând numai în preajma ei. M-am mirat văzînd-o singură: ― Nu te-a condus Alexa? ― Nu, Dor, e de serviciu. Am luat-o
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mă asigură că Mihaela se va întoarce acasă în săptămâna viitoare. III Într-adevăr se întoarse. După o absență de aproape o lună. Zamfira, cum o zări la poartă, coborî fuga în curte s-o întîmpine și să-i ducă valiza cu lucruri. Zburda slujnica de bucurie, ca un câine credincios la vederea stăpânului. Vazînd scena de la fereastră, mă întrebam: cum azi, sâmbătă, trebuia să iasă din spital ― nu poimâine ― luni? Îi dăduse probabil drumul mai devreme cu două zile la
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
sunt mobilizat la partea activă cu gradul de sergent T.R. Pe 27 iunie a venit soția la Bacău. O avea pe Cezărica în brațe și alături cei doi flăcăi de șase și patru ani. Venise din Basarabia doar cu o valiză plină de scutece. Mi-a spus că în tren se vorbea despre cedarea Basarabiei Uniunii Sovietice. I-am interzis să mai spună cu voce tare așa ceva pentru a nu avea probleme cu Siguranța Statului. Cum să fie așa dacă la
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
la toată această dispută fără să scoată o vorbă. Când ajungem pe Beulahdrive 4351, e trecut de miezul nopții. Dacă doriți, puteți să telefonați la București, să anunțați că ați ajuns cu bine", ne invită doctorul. După "telefoane", îmi duc valiza în camera "mea". Băcanu doarme în living, pe o canapea. Blandiana, într-o altă cameră. Îmi desfac bagajul, îmi aranjez lucrurile în dulap și, în sfârșit, mă întind în pat. Sunt exact douăzeci și patru de ore de când ne-am îmbarcat, în
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
cu mine în mașină din stațiile de autobuz pe unii dintre nefericiții mei concetățeni, care nu aveau altminteri cum să se întoarcă acasă. Să-mi cedez scaunul la teatru pentru ca o pereche să poată sta alături, să așez, în tren, valizele unei fete în plasa prea înaltă pentru ea, erau tot atâtea isprăvi pe care le săvârșeam mai des decât un altul, pentru că eram mai atent la prilejurile ce mi se ofereau și pentru că ele erau pentru mine tot atâtea plăceri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
repede, că, cuvânt. E o bâia mare de tot, dacă nu ne dai, repede, banii. Câți? Mulți. Cât de mulți? Toți, pe care-i ai,în casă, acum. N-am decât zece miloane. Dă-le-ncoa. Uite. S-acolo,în valiza aia. Luați-i, și spuneți-mi când mi-i restituiți. Niciodată. N-ai auzit ce am vorbit, niciodată! Bătrânul, alarmat, se retrage, binișor, pe ușa laterală,în cealaltă încăpere. Primul dulce, o presează din nou, pe bătrână. Hai. Scoate și
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
mi-a rămas o baltă de întuneric, în mijlocul căreia se coborau bagajele. Să fi fost trecut de miezul nopții? Tot ce se poate. Altă explicație nu găsesc pentru acel București la fel de întunecat, noaptea, ca Lisa. Mă uitam cum căra șoferul valizele și așteptam încordat, lângă cufărul de lemn cu care tata a traversat primul război mondial, să mi se comande ce trebuia să fac. 45. În puținele ceasuri în care am izbutit să dorm, azi-noapte, m-am visat într-o vale
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
să plece să se Îngrijească la un spital din Boston, da, da, era nevoie să acționeze repede, nu trebuia să piardă nici un minut. Au Început imediat pregătirile, informațiile cerute prin telefon la agențiile de voiaj, formalitățile În vederea obținerii pașaportului, pregătirea valizelor care te Înnebunea. Toată lumea din palat vorbea În șoaptă de cînd se anunțase călătoria și Julius află că Statele Unite nu erau unul și același lucru cu Central Park care fusese instalat de cîtva timp pe CÎmpul lui Marte, plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
printr-o respectuoasă acceptare a insomniei și Încearcă să adoarmă ținînd contabilitatea strictă a picăturilor de la un robinet prost Închis, „noaptea asta n-o să pot dormi, sînt nenorocit“, spune și numără picăturile. Nici n-au știut cînd au fost duse valizele În Mercedesul vișiniu, afară, În noapte, Susan oftă din greu, din adîncul sufletului. Trista veste o surprinsese Într-o perioadă cînd era grozav de frumoasă și de o eleganță desăvîrșită și acum părea o lebădă rănită plutind pe apă, lăsîndu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]