1,700 matches
-
nivelul de generalitate la care acesta dorește să-și plaseze demersul evaluativ. Strategia de evaluare a proiectului, care este una de tip holistic, trebuie la rândul ei să fie clar definită prin criterii negociate sau nu cu elevii, astfel încât să valorizeze efortul excusiv al elevului în realizarea proiectului.
Caleidoscop by Daniela Pavel () [Corola-publishinghouse/Science/91784_a_93508]
-
Făurirea unei culturi naționale în spirit gândirist pornea de la premisele formulate de M. Kogălniceanu, fundamentate de junimiști și reluate apoi de Iorga, dar se detașa de acestea prin așezarea ortodoxiei la intersecția dintre prezent și trecut 18. Literatura sămănătoristă era valorizată de gândiriști, dar, în opinia lor, accentul trebuia deplasat de la descrierile de cadru românesc la impunerea omului cu profundă conștiință religioasă. Gândirismul tradiționalist a virat la finalul anilor '30 spre extremismul de dreapta, chiar dacă apropierea de fascism anula misiunea înscrierii
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
un efect de mărire a spațiului interior și, invers, din exterior, reprezintă modalități, diferite față de balcoane (care erau deja considerate un cvasi ornament), de a anima și de a ondula o fațadă. Prin intermediul acestor elemente peisajul urban devine un element valorizat În spațiul locuinței. (Eleb / Debarre 1995: 253) În arhitectura modernă interbelică bucureșteană, acest element este transpus În liniile și unghiurile drepte carcateristice limbajului modern, un fel de revenire la ―bay-window. Are un rol esențial În plastica oricărei compoziții de fațadă
Polarităţile arhitecturi by Sibila Gabriela Popovici () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92981]
-
în mod afirmativ și înglobant. Se spune că modernitatea ne-a modificat drastic structurile de gîndire. Nu mai gîndim universul ca pe un edificiu calitativ etajat, mărginit sau îmbrățișat de infinitul transcendenței. Cognitiv vorbind, ne interesează universul sensibil și psihofizic, valorizăm relativul dar un relativ nerelaționat în mod afirmativ cu absolutul , punem accent pe particular dar un particular care nu e raportat în mod afirmativ la universal, ci la general. Pînă și memoria culturală a religiei stă să se stingă în
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
Habermas 3. Astfel, putem afirma, cu titlul de ipoteză, că politicile de gen au avut ca principal obiectiv legitimarea regimului și nu o emancipare reală, autentică, a femeii. Deși formal similare cu evoluțiile occidentale, politicile de gen ale regimului comunist valorizau egalitatea de gen în principal ca armă ideologică și economică. Politicile nu urmăreau calitatea vieții femeilor ci utilizarea lor ca mijloace de afirmare a superiorității regimului. Egalitatea era importantă nu numai ideologic dar și pragmatic, femeile fiind utile ca forță
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
muncii; • modelul demografic (Franța, Belgia) este caracterizat prin politici prietenoase față de femei, dar nu din principiu, ci pentru a ajunge la o rată cât mai ridicată de ocupare și, în același timp, la o rată a natalității crescută. Acest model valorizează munca femeilor pentru a acoperi nevoia de mână de lucru din perioada boom-ului economic (1948-1978). Instrumentele utilizate sunt concediul de maternitate, sistemul de creșe și grădinițe, alocațiile familiale; • modelul liberal (Marea Britanie, Irlanda) consideră că familia este cea care este
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
femeii. Politicile de gen din statele comuniste aveau fundamente ideologice și axiologice radical diferite de cele ale statelor occidentale și, de aceea, consecințele lor au fost foarte diferite. Deși formal similare cu evoluțiile occidentale, politicile de gen ale regimului comunist valorizau egalitatea de gen ca armă ideologică și economică. Politicile nu urmăreau calitatea vieții femeilor, ci utilizarea lor ca mijloace de afirmare a superiorității regimului. Aceste distorsiuni au provocat efecte perverse de durată, printre care accentuarea rolurilor tradiționale ale femeilor în
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
libertate, precum și o necesară rețea socială de suport 25. Așadar, semnificația raportului public/privat nu era nici pe departe cea atribuită de mișcarea feministă a anilor 1970 și sintetizată în sintagma "ceea ce este personal este politic". Felul în care era valorizată sfera privată în comunism explică, în bună măsură, atitudinea de respingere a feminismului și a sloganului de mai sus, în perioada postcomunistă, atitudine rezultată din teama de a șterge granițele între cele două sfere și de a refuza individului o
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
graniței între sfera vieții publice și sfera vieții private, precum și a rolurilor performate în aceste zone de activitate (dimensiune de analiză ce caută să identifice dacă cele două sfere și rolurile asociate sunt privite în interdependență sau sunt separate și valorizate diferit/inegal; corelare versus segregare public/privat; muncă productivă/ muncă reproductivă); modelul familial și rolurile de gen sau "ideologia familială și de gen" (se disting, în acest sens, modelul tradițional, bazat pe segregarea rolurilor; familia în care bărbatul este "șeful
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
protestul din România o activitate politică de contestare a legitimității regimului democratic, așa cum au fost mineriadele. În același timp, protestatarii se dovedesc mai impregnați de valori post-materiale, chiar dacă aceste valori sunt mai curând o excepție la scara întregii societăți. Ei valorizează mai mult libertatea de expresie și resping mai puternic formele de autoritate. Ei pot fi văzuți ca apărători și promotori ai libertății, mai curând decât cetățeni alienați și ostili democrației. Iar dorința de libertate o componentă a post-materialismului este un
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]
-
față de un român care a reușit. Conectându-te admirativ la splendoarea unui destin, împrumuți ceva din strălucirea aceea străină ție. Îți ameliorezi tragismul înțelegând dimensiunile ratării. - Literatura compensează. Vremurile moderne începând cu Descartes ne împing într-o sciziune trup-suflet. Modernitatea valorizează excesiv gândirea, minimalizând corpul și valorile lui. Ori acest dezechilibru creează un disconfort pe care doar revenirea asupra corporalității îl înlătură. Modernitatea dezvoltă un om cu un imens cap și cu un corp pipernicit. Gabriel Liiceanu, un recunoscut specialist în
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
și pericolul crimei stă departe. Unde e teren de luptă pentru bine și rău iar din afară vin amenințări ale indiferenței când nevoia ar fi de recunoaștere, pândește insidios, spectrul crimei. Cain poartă pecetea răului îngroșată de gelozie. Societatea modernă valorizează inteligența și disprețuiește vădit bunătatea. Oamenii buni sunt fraierii acestei lumi. Pe ei poți să-i umilești, nu vor răspunde, se vor ascunde doar să-și oblojească rănile sau se vor arunca în vâltoarea vieții ca să poată suporta suferința. Societatea
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
prototip, pattern)86, este povestea exemplară a arhetipului (personaje, teme, situații, imagini/simboluri arhetipale) care obligă la repetiție (act fundamental pentru conștiința omului arhaic, care abolește timpul istoric), imitație (a unor "modele transumane"87, exemplare, ceea ce conferă sens vieții, o valorizează. Orice situație trimite la una arhetipală, orice act, scenariu uman imită un model exemplar.) și participare (realitatea se dobândește exclusiv prin repetare sau participare; tot ceea ce nu are un model exemplar este "golit de sens", adică lipsit de realitate"88
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
realizează prin sufixarea lui639. 4.11. Din nou despre numele sfânt: Incognito la Buchenwald Scrierilor despre funcția spectacolului ("sacerdoțiu epifanic"640), despre teatrul experimental (proze ca: Adio!..., Nouăsprezece trandafiri, Uniforme de general aduc în discuție "un fel nou de a valoriza spectacolul dramatic"641, după cum își mărturisește Eliade intenția) se alătură Incognito la Buchenwald cu care alcătuiește "o introducere insolită la o posibilă dramaturgie a viitorului"; piesa de teatru, pe care o repetă tinerii actori vizează "transformarea "magic-spirituală" a spectatorilor"642
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
să priviți petele acestea (...) învățați să le priviți așa cum sunt acum, pur și simplu așa cum sunt ele în clipa de față, și atunci veți înțelege"648. În final, misterul petelor de igrasie se lămurește prin revelația lui Ieronim, moment ce valorizează trei evenimente - demolarea casei părintești (loc al repetițiilor teatrului experimental), regăsirea iubitei sale, Marina (pentru care Ieronim se dovedește a fi cel îndelung așteptat: El m-a așteptat zece ani. Tot atâta am să-l aștept și eu...". "Ieronim! șopti
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
considerată adversarul cel mai sever al rațiunii, obstacolul ei cel mai dificil. De aceea, o luptă permanentă cu antinomiile traversează istoria filosofiei, obiectivul strategic fiind dizolvarea acestora, eliminarea lor. Există, însă, în această istorie și momente când antinomiile au fost valorizate pozitiv, fiind așezate favorabil în ordinea gândirii. În astfel de situații, puține la număr, acestea au fost privite nu ca un obstacol sau o limită, ci ca o formă de deschidere, ca un mijloc sau o cale inedită a gândirii
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
nu ajunge niciodată ceva în felul unei lipse ori a unei iluzii. Dimpotrivă, simți că are o anumită subzistență, chiar dacă nu primă în ordinea ființei, o natură aparte și o esență ireductibilă în ea însăși"430. Răul nu mai este valorizat etic, ci ontologic: prezența sa ține de economia creației, de echilibrul lumii. De aceea are un rol atât de mare în creație și apoi în lume. El nu este ceva ce trebuie în cele din urmă îndepărtat, ci ceva veșnic
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
culturală promotoare a sensibilității față de natură s-a manifestat în întreaga Europă, efectele la nivelul conștiinței publice și la nivelul schimbărilor în societate au fost diferite. Bunăoară, deși în conștiința populară românească, mai cu seamă în tradiția folclorică, natura este valorizată favorabil, abordările academice și reformele instituționale au fost insulare, pe când în Germania impulsul provenit din societatea civilă a fost multiplicat la nivelul societății politice și al instituțiilor statului, astfel încât putem vorbi despre internalizarea atitudinii ecologiste deopotrivă la nivelul guvernării și
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
valoare adăugată, ci pentru că ele sunt o condiție necesară pentru asigurarea posibilității satisfacerii intereselor categorice și a marilor proiecte. Ele sunt necesare în raport cu viața, dar nu sunt suficiente în raport cu marile proiecte. De aici rezultă că viața oamenilor merită să fie valorizată superior deoarece numai oamenii sunt capabili de mari proiecte. Am putea propune distincția preliminară dintre nevoi, dorințe și valori, astfel încât în ierarhizarea intereselor să ținem seama de aceste diferențe. Dar intrăm astfel în complicații teoretice insurmontabile. Attfield propune o teorie
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
naturale au valoare intrinsecă, pe când în cazul operelor de artă invocăm valori de tip relațional, în sensul că omul este cel ce prețuiește operele de artă și le dă valoare. Valoarea unei opere de artă depinde de cel care o valorizează. Analogia dintre etica mediului și estetica operei de artă poate fi aplicată și în condițiile luării în considerare a altor aspecte. Astfel, eticienii mediului discută despre totalități sistemice și despre importanța ecosistemelor. În acest sens, corespunzător eticii mediului, vom vorbi
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
nu pentru a obține propria bunăstare. Așadar, deși în ambele cazuri se atribuie valoare naturii și se acceptă că omul are o poziție specială în relația cu natura, dată de capacitățile sale, cele două poziții diferă prin modul în care valorizează natura, prima în sens instrumental, a doua în sens intrinsec. Putem deosebi între un liberalism deontologic, în care cel mai mult contează persoana autonomă, și un liberalism utilitarist, de tradiție britanică, în care cel mai mult contează nevoile și preferințele
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
relevante obținute prin celelalte metode de evaluare. El reprezintă „cartea de vizită“ a elevului urmărind procesul global înregistrat de acesta, nu numai în ceea ce privește cunoștințele achiziționate pe o unitate mare de timp, dar și atitudinile acestuia; este un mijloc de a valoriza munca individuală a elevului, acționând ca factor al dezvoltării personalității, rezervându-i elevului un rol activ în învățare. Portofoliul poate fi de două tipuri: portofoliu de învățare și portofoliu de evaluare. În funcție de caracterul său, se modifică și conținutul acestuia
NOŢIUNI DE DIDACTICA CHIMIEI SUPORT PENTRU PREGĂTIREA EXAMENELOR DE DEFINITIVAT, GRADUL II, TITULARIZARE, SUPLINIRE by MARICICA AȘTEFĂNOAEI ELENA IULIANA MANDIUC VASILE SOROHAN () [Corola-publishinghouse/Science/91826_a_107357]
-
pe elevi să-și dezvolte capacitățile de autocunoaștere și de autoevaluare, să compare nivelul la care au ajuns cu nivelul cerut de obiectivele învățării și de standardele educaționale, să-și dezvolte un program propriu de învățare, să-și autoevalueze și valorizeze atitudini și comportamente. Unii teoreticieni includ examenele ca modalitate de evaluare externă în lista metodelor alternative de evaluare. Examenele certifică, la sfârșit de ciclu școlar, cunoștințele și competențele elevilor care le permit acestora să acceadă într-o nouă formă de
NOŢIUNI DE DIDACTICA CHIMIEI SUPORT PENTRU PREGĂTIREA EXAMENELOR DE DEFINITIVAT, GRADUL II, TITULARIZARE, SUPLINIRE by MARICICA AȘTEFĂNOAEI ELENA IULIANA MANDIUC VASILE SOROHAN () [Corola-publishinghouse/Science/91826_a_107357]
-
fantasmele personajelor cu care se intersectează, referințele grupurilor, marcajul social. El se identifică cu ceilalți și apoi se distanțează, compară și clasează, Își asumă apartenența, istoria, valorile de bază, traiectoriile colective, dar apoi le examinează critic, le recunoaște și le valorizează sau le identifică drept crize de creștere, de transformare sau de ascensiune. Întotdeauna din perspectivă ideologică. toți autorii care se ocupă de studiul identității pun În centrul conceptului ideea de contribuție ideologică: individul se identifică și se integrează sau refuză
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
semănat și cules, despre păstrarea recoltei, relațiile de proprietate și credințele legate de munca câmpului. Pentru cei care și-au petrecut copilăria În lumea satului, Înainte de colectivizare, un prilej de a redescoperi o lume fabuloasă, când oamenii Încă trăiau, se valorizau și se ierarhizau prin pământul și munca lor. Ion Chelcea scrie despre muncile câmpului, despre semănături, culegerea roadelor, despre recolte. E un limbaj al sărbătoririi, elogiului, laudei, temeiurilor și perenităților, care nu poate să nu te miște. Statistici, fotografii de
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]