34,286 matches
-
cuptor, făcuse șapte plăcinte mari, fără umplutură, să aibă bărbatul de pus din ele În straiță Înainte de a scoate ea pîinea, că omul tocmai se gătea s-o pornească la coasă. Plăcintele aburinde stăteau așezate una peste alta Într-un vas Încăpător de lut. CÎnd să iasă În curte, iaca, dă să intre o cățea mare, albă, necunoscută. — Numa’ ce o văd, nană dragă, că deschide gura și o aud grăind: Bună demineața, nană! Hie-ți milă și dă-mi și mie
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
văd, nană dragă, că deschide gura și o aud grăind: Bună demineața, nană! Hie-ți milă și dă-mi și mie o plăcintă că tare-s flămîndă! — Doamne, Măicuță Sfîntă! făcu fata Nodului. Așa strigase la ceasul Întîmplării și gazda, scăpînd vasul din mînă și fugind În casa dinainte după bărbat: — Sai, Mitrule, că ia cățaua dracului! Mitru a sărit cu furca, dar n-a mai apucat să facă mare lucru pentru că și cățeaua, cu o singură plăcintă În gură, toc mai
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
tare pe cei de acasă. S-a gîndit la viața ei printre străini, cu bani, dar fără bărbat, fără copii ală turi de ea, fără părinți. Într-o dimineață, și-a făcut baga jele și s-a Îmbarcat pe un vas de pe marele lac din nordul ora șului Chicago. A schimbat de mai multe ori vaporul spre Europa și s-a regăsit la Fiume. Pe la hanurile cunoscute a aflat de destrămarea Împărățiilor și de noile stăpîniri. Au sfătuit-o să ia
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
șlepuri cărora le-au dat drumul În josul apei. Era la vreme de primăvară, apele se umflaseră și se vărsau vijelios unele Într-altele, rîuri din ce În ce mai late pînă cînd s-au topit toate Într-o singură curgere, aceea a marelui Obi. Vasul cu prizonieri străini și cu deținuți ruși plutea la vale escortat de sloiuri, lovindu-se de ele și legănîndu-se a scufundare. La Novosibirsk, pe soldatul austro-ungar Gheorghe Pomean l-au dezlegat de camaradul său și l-au Înlănțuit de alți
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de tranzit”, cunoscut îndeobște sub numele de unctio Bethaniae („ungerea din Betania”). Să luăm evangheliștii pe rând, dat fiind că între versiunile lor există diferențe capitale. Fragmentul din Matei (26,6-13) ne prezintă o femeie oarecare ținând în mâini un vas de alabastru plin cu parfum de mare preț. Ea îl varsă, atenție!, peste capul lui Isus, în timp ce Acesta șade la masă în casa lui Simon Leprosul, cum menționează și textul din Proloage. În urma gestului, ucenicii se enervează și-I cer
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
inedite. De la el aflăm că parfumul a fost obținut din nard, că este „de încredere” și costă „foarte scump”, trei sute de dinari, echivalând cu venitul unui țăran pe un an întreg. Femeia varsă parfumul peste capul lui Isus după ce sparge vasul de alabastru, gest care va declanșa brusc drama finală a predării Mântuitorului, a condamnării și crucificării Sale (scenariul va fi preluat genial de Dostoievski în Idiotul). Luca însă creează amalgamul despre care vorbeam. El plasează scena în casa unui fariseu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
din punctul de vedere al studiului nostru. Luca moralizează tâlcul scenei, introducând un personaj despre care se știe că este o „păcătoasă”. Această păcătoasă, nenumită, ca și în cazul lui Marcu și Matei, intră în casa fariseului Simon cu un vas de alabastru în mână. Ea se așază timidă, cu vădită jenă și sinceră umilință, „la picioarele” Domnului, „în spate” și începe să-I stropească picioarele cu lacrimi. Verbul grecesc înseamnă exact „a uda”, chiar „a ploua”, în nici un caz „a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
soldații pun mâna pe Rabbi. Acesta nu-i spune absolut nimic lui Iuda. Se lasă arestat, în vreme ce ucenicii Îl părăsesc, luând-o la fugă. Unctio Bethaniae declanșează drama Patimilor 36. La Marcu, tonul este măsurat, aproape impersonal. După ce femeia cu vasul de alabastru unge cu parfum de preț capul lui Isus, stârnind supărare între cei de față („unii dintre ei erau mâhniți”), evanghelistul trece, fără nici un element de legătură, la fapta lui Iuda: „și Iuda Iscariotul, unul din cei doisprezece, s-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
nu există nici o legătură de la cauză la efect între episodul parfumării lui Isus și hotărârea lui Iuda. Evanghelistul amintește de supărarea câtorva ucenici, dar fără să indice vreun nume exact. Motivul cârtirii lor era prețul, socotit exorbitant, al parfumului din vasul de alabastru, peste trei sute de dinari, bani care ar fi putut să fie împărțiți săracilor. Tot din relatarea de mai sus reiese că Iuda însuși a avut inițiativa predării lui Isus. Nu arhiereii au provocat gestul ucenicului. Ei s-au
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
capitolul 26) propune o versiune diferită, cu câteva elemente inedite. Arhiereii și bătrânii poporului se adună la Caiafa și pun la cale prinderea lui Isus. Acesta merge la Simon Leprosul din Betania, unde o femeie îi toarnă pe cap un vas de parfum prețios. Matei ne spune că „ucenicii s-au mâniat” din cauza risipei. Nu se înțelege bine dacă din pricina episodului din casa lui Simon ori fără vreo legătură directă cu el, Iuda merge la arhierei din proprie inițiativă, ca în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
lături. Cei doi îngeri, „arhistrategul” Mihail și „interpretul viziunilor”, Phamael, se salută ceremonios. Apoi, cel dintâi ia o cupă imensă (phialen megalen sphodra), largă cât distanța dintre nord și sud, adâncă precum spațiul cuprins între cer și pământ. În acest vas arhanghelul culege „virtuțile drepților” (hai aretai ton dikaion). Ce se întâmplă mai departe? Trei categorii de îngeri suie de pe pământ la cer pentru a-și aduce „roadele”. Prima categorie o formează îngerii celor drepți. Ei vin încărcați de coșuri pline
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
uită la cer, atunci și cerul se uită la el. Într-o zi, a venit chiar rândul mătușă-mi. Cu ea puteam sa vorbesc chiar dacă era departe (de! eram din aceeași tulpină). Și ce crezi ! Au așezat-o într-un vas mic, de lut, smălțuit, pe o masă plină cu cărți și foi albe și foi scrise și... câte nu erau pe masa aceea ! Într-un târziu, a intrat omul acela mare. Chiar că era mare ! De unde stătea mătușă-mea, i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
foc la acareturi ! Cu tot puhoiul ăsta de lume care a tot venit să se înscrie, mai știi ?! Hai, repede, să-l ajutăm, c-o fi el sucit și morocănos și scârțar, da-i tot om și el! Văru-meu înșfăcase vasul cu apă și fugea spre foc, sau ce-o fi fost acela, eu am pus pe umeri mielul (că dac-o fi foc, să nu-l atingă), oaia s-a luat după noi behăind, ceilalți ciobani fugeau care cum puteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
stat pe gânduri, am dat jos mielul de pe umeri și l-am pus lângă bărbat știa el ce să facă, iar oaia venise și ea acolo. Unchiu-mio dăduse jos cojoaca de pe el și o așternuse lângă femeie, văru-meu lăsase ușurel vasul cu apă tot acolo, ceilalți : unul o bucată de pâine , altul o ciozvârtă de oaie care ce avea ; la copil nu se cade să mergi cu mâna goală. Pe urmă, ne-am așezat și noi, așa, acolo, că, dacă suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
era frumos în casa mătușă-mii. Doar se măritase cu un slujbaș de seamă. Dar ori eu nu mai fusesem demult, ori chiar se schimbase tot ce știam și când avusese timp să parfumeze cu nard curtea și odaia?! Iar vase de aur nu știam să fi avut... Și totuși, uite cum străluceau! Iar mătușă-mea, care ne servea la masă, ce tânără și frumoasă era și doar era cea mai mare dintre surorile mamei bătrână de-a binelea, adică! Uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
tocmai ea, așa de retrasă, de singuratică, ea, care n-ar fi ridicat ochii la musafiri, care n-ar fi scos un cuvânt în fața cuiva străin... tocmai ea!... Auzi colo! Să ia tot ce aveau mai de preț în casă, vasul acela de alabastru, păstrat pentru cine știe ce nevoie (că doar erau două surori singure, cu fratele lor, care ajunsese acuma ciudățenia satului), și să-l spargă, ca să ungă picioarele prietenului lor, acela care-și spunea Fiul Lui Dumnezeu... Chiar așa o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
-așa, de parcă s-ar fi trezit din somn: nici măcar picioarele nu-i erau înțepenite, iar ea, care se temuse de miros... mirosul morții!... Nici măcar atunci nu folosiseră parfumul de nard, pentru fratele lor mort... iar acum ea, surioara ei, spărsese vasul în fața tuturor și unsese picioarele musafirului, apoi le ștersese cu pletele ei lungi, auriu-roșcate, plângând, sărutându-le și iarăși ștergându-le și cuprinzându-le în părul ei ca marea în asfințit... Și era atâta durere și disperare în gestul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și sora mea și dacă eu nu ziceam nimic ce treabă avea el, doar uleiul era al nostru, nu al lui?! Și dacă sora mea vroia, putea să-i dea și tot avutul nostru, și casa, și pământul nu numai vasul cu ulei. Doar El era cel datorită căruia fratele nostru trăia din nou! Viața o poate da și o poate lua numai Dumnezeu. Viața nu se poate face din nou. Avutul însă, cât timp este viață, da. Tocmai vroiam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ore de muncă, au reușit să-l scoată din șoc și să oprească hemoragia. Țăranul a avut mare noroc că nu i-a fost lovit ficatul. Cornul taurului a trecut doar printre intestine, fără să lezeze vreun organ sau vreun vas de sânge important. S-a produs doar o hemoragie capilară, care a fost stăpânită până la urmă... La sfârșitul intervenției, profesorul și Gruia au constatat că mai mult te obosește emoția decât munca În sine. ― Îți mulțumesc pentru ajutor, dragule. ― Eu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de întrupare a sufletului a devenit mult mai anevoios după suferințele prin care a trecut din nou. Spiritul violet îl îmbrățișează cu un fel de disperare și transferul de antimaterie este atât de evident de parcă s-ar face între două vase comunicante. "Surioară, o să îi dau ascultare din nou Alindorei și o să te retrimit printre cei care se numesc vii. Corpul ei mă ajută uneori să vin și eu printre voi..." Spiritul alb-argintiu începe să perceapă din nou gândurile celuilalt spirit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
gură un gust dulce și bun, gustul neprețuitului bob de grâu. Dar pe loc dinții s-au simțit prizonierii pastei clisoase și m-a cuprins teama că mă înec, că mă înăbuș. Atunci Minodora a apropiat de buzele mele un vas cu apă din care am băut cu sațietate. Apa câinelui. Cât era de bună apa ! Cât de necesară pentru revenirea la viață ! Tăcerea a fost întreruptă de vorbele aspre a doi bărbați necunoscuți care au venit să ne scoată din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
-i! S-a nădușit în traistă! Nema bo u taistri zadușeuse! Măi-măi! A îngânat Mălina profund nedumerită de prezența Sfântului Duh în ceea traistă și a sorbit o gură de apă din ulcior. Buzele i s-au lipit de buza vasului de ceramică neagră. Auzi, Trifănele!? Aud! Totuși, trebe să mă mai duc pe la tușa Malvina de la Crasna, că vrăjitoarea ceea a lui Colibaba, ne-a luat laptele de la trei vaci, nenorocita. Soră cu Nichipercea! Și vreau să-l luăm înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
renunțând la orice tertip. A urcat pe scenă "invitatul de onoare", un muzician cu ștaif, care a susținut un scurt recital. Omul avea clasă, dar era plictisit, cânta de parcă l-ar fi obligat consoarta să bată covoare sau să spele vasele. În sală era și mult "bronzament de lux", cum îi plăcea Marelui Bronz să spună; chiar toată floarea cea vestită a întregului Ferentari muzical. Oaspetele de onoare a ținut un discurs plictisitor și a încheiat cu o provocare puțin arogantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
din locul în care a stat peste zi. Dacă știți, așa cum am știut eu, un loc în care ar putea crește iarba fiarelor, luați toată iarba din acea zonă, fără să uitați niciun singur fir, și puneți-o într-un vas cu agheasma luată de la nouă biserici. Dacă acolo este și un fir de iarba fiarelor, el va fi singurul care se va lăsa la fundul vasului, pentru că iarba aceasta este de nouă ori mai grea decât iarba obișnuită. Dacă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
din acea zonă, fără să uitați niciun singur fir, și puneți-o într-un vas cu agheasma luată de la nouă biserici. Dacă acolo este și un fir de iarba fiarelor, el va fi singurul care se va lăsa la fundul vasului, pentru că iarba aceasta este de nouă ori mai grea decât iarba obișnuită. Dacă o ai, poți deschide orice încuietoare de fier, orice lacăt, orice lanț sau legătură păzitoare de comori. Și, aflați de la mine: cele mai grele lacăte, cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]