3,889 matches
-
îL plăcea așa cum era și tatăl lui trebuia să se resemneze cu realitatea. E sfârșit de noiembrie și azi noapte s-a așternut peste verdele arămiu al dealurilor și pădurii ce străjuia satul, brumă groasă. Ultimele rămășițe de vlagă ale veșmintelor ce mai acopereau ramurile copacilor, încremeniseră sub îmbrățișarea înghețată a frigului câinos de peste noapte. Le mai țintuia de ramuri doar cristalele argintii, crescute din respirația dimineții geroase, în ciuda faptului că ultima suflare de viață din trupurile lor se stinsese odată cu
VULPE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375678_a_377007]
-
din însuși Duhul Sfânt spre a-ți câștigi o șansa la raiul veșnic, trebuie să ajuți Divinitatea în opera sa de Creștinare, in cel mai strict sens al cuvântului. Dar nu ca preot dacă nu porți curent prin Hirotonisire acele veșminte. Trebuie să te ajuți mai întâi pe tine însuți. Dumnezeu nu ajută decât pe cei care se ajută pe sine însuși. Ai mărturisit vre-o dată vorbele grele aruncate la furie până și mamei tale? Acestea, împreună cu obișnuitele înjurături sunt
REPLICĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2003 din 25 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375721_a_377050]
-
de spice” (1857), în care a redat cu un real talent oboseala fizică a țărăncilor. Lucrare fascinantă este și „Lecția de tricotat” (1868-1869) în care demonstrează calitatea sa de colorist, nuanțele de albastru se potrivesc cu galbenul unei parți a veșmintelor, iluminarea este echilibrată de razele de lumină care cad pe mâinile sârguincioase ale copilei. De asemenea tabloul „Păstorițe torcătoare din Overnie” în care realizează efectele naturale ale cerului prin pictarea tușelor transparente ale albului norilor pe albastrul intens al cerului
GALBENUL SOLAR AL LUI VAN GOGH de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375695_a_377024]
-
cu sfială, ca nu cumva să tulbur somnul celor ce se odihneau sub acele tăcute lespezi albe, la umbra crucilor și a tufișurilor de trandafiri. Furiile vântului răsuceau pe degete tăcerile cu iz de etern și răvășeau cu nepăsător cinism, veșmintele tufelor dintre morminte, despuindu-le de demnitate și culori. Asistam neputicioasă la pudoarea afișară de ramurile ce-și plecau capul rușinate, în fața avansurilor profanatoare ale satirului. Când se plictisea de jocul său plin de cruzime, le abandona troienite prin colțuri
ICOANA PRIETENIEI NOASTRE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379230_a_380559]
-
e cel care are curajul să stea în calea unui vulcan în plină efervescență? să mă porți ca pe-o ultimă visare/ printre vulturii ce-ți tulbură somnul./ Te-aș implora.../ dar nimeni nu mai vine, poete,/ să-ți mângâie veșmântul alb/ al întristării,/ în duminica când rugăciunile rămân / pentru prieteni și vânt,/ iar dragostea închisă - ca o noapte de doliu - / în cel mai tolerant ospiciu...”( Un cuvânt osândit să renască). Poeta percepe, dincolo de limitele conștiinței, că există "acel ceva", acel
AMURG SOLITAR. RECENZIE. ADRIAN ERBICEANU( MONTREAL) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1934 din 17 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379248_a_380577]
-
să rămână agățată / la gâtul noului / dresor / de vers modern, letal ...”. Mărturisirea aceasta ne-o amintește pe cea a lui Arghezi din Ars poetica - 1928, căci și Valentina Becart dezvăluie aluatul stihului său căruia i-a dăruit de cele mai multe ori „veșmânt de argint și ode”, „veșmânt de dragoste și cântec”, simțindu-și mâna „ca o ramură plină de rod”, oferind alteori „cuvinte libere, dezbrăcate de văluri / delirante, provocând o nouă naștere / și noi sunete / ... / în ovalul unei raze / solare ... ”(Vârstele rostirii
CELLA NEGOIESCU. DESPRE VOL.DE POEZIE ”ÎN UMBRA ZEILOR” de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1902 din 16 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379246_a_380575]
-
noului / dresor / de vers modern, letal ...”. Mărturisirea aceasta ne-o amintește pe cea a lui Arghezi din Ars poetica - 1928, căci și Valentina Becart dezvăluie aluatul stihului său căruia i-a dăruit de cele mai multe ori „veșmânt de argint și ode”, „veșmânt de dragoste și cântec”, simțindu-și mâna „ca o ramură plină de rod”, oferind alteori „cuvinte libere, dezbrăcate de văluri / delirante, provocând o nouă naștere / și noi sunete / ... / în ovalul unei raze / solare ... ”(Vârstele rostirii). Personal, consider că strădania doamnei
CELLA NEGOIESCU. DESPRE VOL.DE POEZIE ”ÎN UMBRA ZEILOR” de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1902 din 16 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379246_a_380575]
-
divina Dragoste revărsată în Suferința Pătimirii și în Imnul Frumuseții Învierii Sale Dumnezeiești. Toată istoria lumii se naște, crește, trăiește și se împlinește plenar doar prin Actul Creației, al Întrupării, al Răstignirii și al Învierii Domnului nostru, ca podoabă princiară, veșmânt filocalic și filosofic, determinând și înrâurind dimensiunea spiritual-religioasă a Omului privind Calea care îl conduce spre mântuirea personală legată direct de mântuirea Neamului. Calea chemării și alegerii misiunii mesianice a creștinului ortodox o dă filosofia Hristică revelată prin Taina Nașterii
PRIMĂVARA ÎNFLORITĂ ÎN LUMINA ÎNVIERII DOMNULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379269_a_380598]
-
și traducere: Pr. prof. Ioan Ică și diac. Ioan I. Ică jr. Ed. Sofia, București, 2010, p. 86). Plenitudinea ființială, existențială și sensul tuturor celor create pulsează întru Mântuitorul. În învelișul de lumină al faptelor creștine întru Hristos, pilda devine veșmântul de aur al înfrumusețării creștinului ortodox. În acest context, în această conlucrare și comuniune, Biserica Ortodoxă are caracter național, universal și cosmic, ce se asumă într-o divină reciprocitate: Hristos se întrupează în Om, în Fecioara Maria, pentru ca Omul creștin
PRIMĂVARA ÎNFLORITĂ ÎN LUMINA ÎNVIERII DOMNULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379269_a_380598]
-
sămânță, marea cu câștig, pământul cu turme, cerul cu stele vesele și văile cu flori. Aprilie e podoaba pământului și praznicul lumii Aprilie e podoaba Bisericii sfinte... Iată luna lui Aprilie țese și îmbracă pământul. Făptura se acoperă cu un veșmânt multicolor. E haina florilor și mantia bobocilor...În luna florilor ies afară pline de hărnicie și albinele înaripate...Dulceața e risipită și gura acestei preacurate făpturi o adună. Ea e oglinda Bisericii care adună din Scripturi dulceața Duhului Sfânt... Înmiresmatul
PRIMĂVARA ÎNFLORITĂ ÎN LUMINA ÎNVIERII DOMNULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379269_a_380598]
-
din veci participând cu fior, cu însuflețire, cu voie bună, cu dragoste și frumos, la Viața Mântuitorului atât în cer cât și pe pământ. Mai întâi Cerul s-a primenit cu totul pentru Întruparea Logosului dumnezeiesc: Tatăl și-a croit veșmânt împărătesc din porfiră verde. Duhul Sfânt din porfiră Albă, apoi au ales pe cei mai iscusiți Luceferi să scrie Poemul Nașterii Celei mai presus de toate. Au făcut soarele mai strălucitor, iar stelelor mai îndepărtate le-a dat mai multă
PRIMĂVARA ÎNFLORITĂ ÎN LUMINA ÎNVIERII DOMNULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379269_a_380598]
-
inventând mii de nimicuri, Prevestitoare de păcat. De-ai zice vânt sau adiere, Ori curcubeie de sărut, Așterne-voi pe gura-ți miere, Tu trup pe trupu-mi așternut. Cheamă-mă fulg! Sau, nu! Zăpadă! Să cern alint să te'nfior, Veșmintele apoi să cadă Iar eu să mă topesc de dor. Numele meu e dăruire, Destin, hapsân, nesaț, bărbat, Înger sau drac, în toate mire Soț pe vecie ție dat. *** Ciclul "Bărbații" Volumul-manuscris "Ucenic în dragoste" Referință Bibliografică: Poți să mă
POŢI SĂ MĂ CHEMI ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369187_a_370516]
-
plictiselii” cititorului fie el avizat sau nu, pentru a avea câștig de cauză pe partea provocării și menținerii emoției, presupuse de actul poetic ar fi bine. Cât despre configurarea și transmiterea unui mesaj clarificator și exprimarea lui filozofică, îmbrăcat în veșmânt metaforic, ce să mai spun? Câștigul ar fi reciproc, cu un plus de partea mea că aș înlătura cuvintele de prisos, aș caligrafia esența redând-o sugestiv și cu folos pe partea trăirilor mai profunde ale posibilului cititor. Pare că
de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369272_a_370601]
-
au dus cu norii, străzile s-au înălțat, s-au dus, îl văd bunicul cum plutește cu vioara sub bărbie, stelele îi cântă-n strună, el a uitat de glonțul ce l-a străpuns cândva. De ce oare vulturii își leapădă veșmintele și dau din brațe, cuprinși, parcă de o teamă nebună? Referință Bibliografică: Noah 6 / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2139, Anul VI, 08 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Boris Mehr : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
NOAH 6 de BORIS MEHR în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374167_a_375496]
-
formeze, să trăiască, să bucure cerul cu vibrația sa plină de bucurii necunoscute omului. Miezul acela alb, lichid, dulce, parfumat, capătă tot mai mult forma laboratorului gândirii omenești, dar mă întreb de ce nimic pe această lume nu poate rezista fără veșmânt. Să-mi fie și acum atât de frică de neviață, de fărâmare? Atât de adâncă este rana încât clipele celor patruzeci și opt de ani prin care m-am scurs ca ființă umană nu au reușit să o vindece? Sau
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374114_a_375443]
-
inima să dau cu el de pământ Zăbovesc să-l strâng la piept sau să-l calc în picioare El mă chinuie de-o vecie, de parcă ar vrea să mă omoare. Nu m-am gândit că dragostea va îmbrăca alte veșminte Pe care sufletul nu le cunoaște, și-l lasă fără cuvinte. Totuși încerc să-mi strâng puterile risipite de vânt Și mă tem că-am să mă reântorc din nou la același gând... Poezie scrisă de Mihail Janto Referință Bibliografică
MĂ REÂNTORC DIN NOU LA ACELAȘI GÂND… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374221_a_375550]
-
Fulgeră numai frumusețe Modelele își au farmecul lor Prin gingășie și prin tandrețe. E o tradiție nestinsă Amplifică farmecul femeii Și fiece culoare-i prinsă Cu toată lumina ideii. Ne este din străbuni rămasă Deci ne oferă identitate, E un veșmânt de mare clasă Dar și de autenticitate. Pe străini îi extaziază Tezaurul portului popular Căci pe femei parcă dansează (Păcat că e-mbrăcată-atât de rar). Cusută în culoare senină, Creând nenumărate povești, Miroase a miere și lumină: “E valoarea culturii românești
IIA ROMÂNEASCĂ de LIA RUSE în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374247_a_375576]
-
fiicei ionului: Iată Împăratul tău vine la tine blând și șezând pe asană, pe mânz, fiul celei de sub jug. Mergând deci ucenicii și făcând după cum le-a poruncit Iisus, au adus asana și mânzul și deasupra lor și-au pus veșmintele, iar El a șezut pe ele. Și cei mai mulți din mulțime își așterneau hainele pe cale, iar alții tăiau ramuri din copaci și le așterneau înaintea Lui și care veneau după El strigau zicând: Osana, Fiul lui David! S-au mâniat și
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR [Corola-blog/BlogPost/362091_a_363420]
-
ce taie ramuri cu securile și le aruncă jos iar un alt copil ce se urcă și privește în jos spre Iisus Hristos; mai în jos de măgăruș iarăși copii, unii purtând crenguțe, alții înghesuindu-se, alții așternându-și jos veșmintele, alții aruncând ramuri de palmieri sub picioarele apostolilor; iar în afara porții mulțime de iudei, femei și barbari, purtând în brațe ori pe umeri copii, ce țin la rândul lor ramuri, iar alții Îl privesc pe Iisus Hristos de pe ziduri și
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR [Corola-blog/BlogPost/362091_a_363420]
-
vâlvorește în triluri focul furat ... ” Atitudinea armonizării visului cu fapta reală este asimilată în versuri ce amplifică dramatismul trăirii: „Așa visez să fiu corsar și plaur, așa-mi doresc să ard sub vreasc de foc, fildeșul nopții, mântuie-l, femeie, veșmântul tău de lacrimi în mine n-are loc ... Spațiul poetic al focului este „expresia încărcată de suflet dinăuntru”: „Binecuvânt Alfabetul Tăcerii! Binecuvânt pădurea în care m-afund pe-nserate, zdrobirile-n teascuri de foc, amurgul violet al Clipei, jocul argintat al
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
învățați-vă de la Mine, că sunt blând și smerit cu inima..." (Matei 11, 29). 8. Împăratul care a sculat din morți pe Lazăr a intrat atunci în Ierusalim călare pe asin, iar tot poporul, copii, barbari, bătrâni, întinzând pe jos veșmintele lor, au luat ramuri de fenic, care închipuie izbânda și biruința. Întrucât ei Îl întâmpinau pe Cel ce era de viață făcător și biruitor al morții, cădeau înaintea Lui închinându-se și Îl însoțeau în alai, cântând împreună cu toții, nu
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR [Corola-blog/BlogPost/362092_a_363421]
-
de la binecuvântarea Sa și de la rangul de ucenici ai Săi, și să nu cădem cumva, pierzând nădejdea pe care o avem și fericita apropiere de Mirele cel duhovnicesc. Așa precum, înainte de patima Sa cea mântuitoare, nu numai poporul își așternea veșmintele înaintea Domnului Care intra în Ierusalimul cel de jos, dar și cei ce erau cu adevărat căpetenii ale neamurilor, adică Apostolii Domnului, tot astfel și noi, cârmuitori și cârmuiți, să așternem veșmintele noastre înnăscute, adică trupul nostru și dorințele acestuia
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR [Corola-blog/BlogPost/362092_a_363421]
-
Sa cea mântuitoare, nu numai poporul își așternea veșmintele înaintea Domnului Care intra în Ierusalimul cel de jos, dar și cei ce erau cu adevărat căpetenii ale neamurilor, adică Apostolii Domnului, tot astfel și noi, cârmuitori și cârmuiți, să așternem veșmintele noastre înnăscute, adică trupul nostru și dorințele acestuia, înaintea Duhului nostru Iisus Hristos. Iar aceasta nu numai ca să ne învrednicim să vedem și să ne închinăm patimii Sale celei aducătoare de mântuire și sfintei Sale învieri, ci să ne bucurăm
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR [Corola-blog/BlogPost/362092_a_363421]
-
mantia fermecată a iubirii. Dorința sa cea mai puternica era să soarbă cuminte din tainele nerisipite, astfel a urmat liniștea nopții și s-a cuibărit în adăpostul dragostei. În parcul de umbre am stat zile-ntregi / Am porțile arse-n veșminte de regi, / Cu brațele prinse-n tăceri de argint, Cuminte în tine doream să mă mint.” În cântecul duios al poetei ramuri de cer se cunună angelic în lumini fermecătoare. În culorile tainelor poate scrie veșnicia, dar numai prin puterea
GINA ZAHARIA SI TAINELE POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1810 din 15 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378633_a_379962]
-
LA CAPĂTUL IUBIRII Autor: Lucian Tătar Publicat în: Ediția nr. 2296 din 14 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului LA CAPĂTUL IUBIRII Din nori uciși de înțelepciune curg slove fără de cuvânt lumea depășită de rațiune în pas de vals își caută veșmânt! Tu ,vis uman ,ce porți spre libertate doar porumbeii albi rătăcitori se-ntorc vulturii vremii din posteritate să dea vieții noastre palide culori! Ce ești azi ,ce vei fi mâine un neam apus și dominat de visuri în urmă ta
LA CAPĂTUL IUBIRII de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2296 din 14 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378742_a_380071]