1,900 matches
-
ci pentru mine. Ce era mai curios, și ceea ce mă reținea, era faptul că nu se înțeleseseră între ei dinainte, reacționaseră cîteștrei spontan îndată ce mă așezasem la masa lor. Iar eu crezusem că numai gloabele literare păstrează în ele un venin distilat. Am plecat în cele din urmă. Prin geam, din stradă, arătau gravi, tăcuți, ai fi zis că erau niște conspiratori care puneau ceva la cale. Deși tineri, i-am văzut bătrâni, într-o străfulgerare. Unul avea o lucire de
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
or să rămână pe drumuri. Din cauza ta. Ești o jigodie, asta ești. Fran vru să pună telefonul în furcă dar părea să-i fi rămas lipit de ureche. — O jigodie ordinară. Vocea bărbatului creștea în intensitate, încărcată de ură și venin. — Te crezi tare deșteaptă, dar nu ești decât o târfă tâmpită. Ar trebui să ai grijă, 'mna Francesca Tyler, sau s-ar putea să ai un accident nefericit într-o bună zi. Să te lovească un autobuz sau ceva de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
dânsul! În genunchi am să mă duc până la el! De ce m-a lăsat așa? S-ajung și eu ca fata picherului! Mamă! mamă! spune-mi ce să fac - căci am păcătuit! Mi-a fost astăzi rău... Parcă eram plină de venin... Ș-am simțit... Vai! ce să fac! ce să fac! Mă omor! mă dau cu capu-ntr-o fântână... În glasul ei creștea o durere înfricoșată. Se simțea acuma mică și neputincioasă. Dintrodată, după lungile sfaturi ale bătrânelor la căpătâiul ei, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a tras din cap pălărioara verde, împodobită cu pămătuf de păr - după moda paznicilor ardeleni - și s-a gândit să se arate deodată în vederea observatorului și să-l salute pe Traian întocmai ca un domn mare: —Servus, amice! Cu tot veninul de grijă și năcaz pe care îl ducea în el de câteva zile, Culi nu-și putu stăpâni de pe față zâmbetul acestei biruinți. Într-o clipă ieși din cărare în laturea hochstandului. La douăzeci de pași dincolo de aria albeții omătului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
la acel ceas, ar fi putut încă vedea împrejurimile. Acuma s-au cufundat cele curate și ies deasupra cele negre. Dacă nu bagă de samă, poate să rătăcească poteca. Culi Ursake se trezi mormăind ca ursul. Se tulburau într-însul veninurile supărării. Îl înghimpau întâmplările de ieri și de azi. Nu-i plăceau vorbele ce schimbase cu soții săi. Nu-i plăcea întâmplarea cu acel drac de urs - căci n-a fost urs cât a fost drac; nu-i plăcea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cum de pe vânătul zăpezii se preling în sus fantome. Se ridicau un timp, apoi coborau la vale; apăsa asupra lor tăcerea înghețată a înălțimilor. Culi clocea în el o mânie amestecată cu dezgust. Se îngrețoșa de ea ca de un venin; nu se putea elibera de dânsa; îl amețise și-l tulburase, încât nu mai rămăsese nimic din judecata aceea polițistă cu care se fudulea. Așa că asupra călătoriei pe care o plănuiseră muierile se încleștase cu îndârjire, numai ca să se vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
bocea împrejur nana Floarea. Puneți-l jos și legați-l, creștini dragi și oameni buni! Culi stătu deodată, ca izbit dinlăuntru de ceva. Se întoarse de cătră maică-sa și de cătră oameni, făcându-se cârcel, ca să verse din el veninul. Lasă-l, Trăiane, dă-i pace, zise Badea Toma. Acuma se răcorește; mai nainte a pălit cu securea și pe diavol și l-a alungat în piscul lui... Badea Toma râdea singur, pe jumătate încredințat de adevărul lucrului. — Crezi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
rog frumos să vă fie milă de dânsul, alt fecior n-am; în el mi-i toată puterea. Oamenii nu mai aveau nevoie nici să-l ferece. După socoteala lui badea Toma, ieșise dintr-însul ca la trei litre de venin verde. Minune și mirare mare era, cât nici doftorii n-au aflat și n-au văzut - cât îs ei de doftori. Fi-le-ar numele uitat, că numai la târguri stau! De ce nu suie și ei la munte ca lupii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
serioasă, cu cât era mai ascunsă. Înaintea venețiencei, locul de sultană-haseki, adică favorită, îl avusese o georgiană languroasă și blândă, cu numele Sulamè. Era o simplă roabă și un simplu obiect de plăcere. Iată-l pe marele Soliman pătruns de veninul subtil al unei muieri de altă specie. Amorul ei avea rezerve necontenite; noaptea următoare făgăduia alte delicii care totuși rămâneau niște oaze ale unor deșerturi neistovite. Trupul ei rămânea întruna proaspăt; stăpânul simțea întruna nevoia să se întoarcă la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și voința de a respinge compromisurile, de parcă trupul și sufletul lui ar fi știut că nimic nu se poate fără îndârjire și furie și luptă și răni și singurătate și amărăciune. Și închizându-se în el cu încrâncenare, strângând tot veninul și toată furia pentru clipa neputincioasă când știa că va face compromisuri, întrucât nu se poate altfel, dar mai știind că acea clipă pe care o simțea apropiindu-se, oricât se străduia el s-o îndepărteze cu meschine tertipuri, acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
rup și s-o sfâșii în tainică tăcere, Să blestem gelozia, a dragostei oprire, Iubirea aș trăi-o ca pe o nemurire. Prin minte gânduri negre mi se petrec adânc Din inimă suspin și nu vreau să mănânc, Amarul de venin mă doare și m - a-înfrânt Când dragostea-i pierdută e ca un trist mormânt. PENTRU TINE, MAMĂ DRAGĂ Nimic în lume nu-i mai sfânt Ca dragostea ta mamă pe pământ, Iubirea ce ți- o port cu bucurie Îmi
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
tragică. Îi venea să strige, să urle în gura mare, peste urletele celorlalți: Dar uitați-vă bine! Așa suntem noi! Chiar așa! Biete păpuși jucate de puternicii lumii. Intermezzo informativ: Despre o ciudată melancolie imperială și despre tulburătorul efect al veninului strecurat de agenții francezi din Balcani în cerneala numeroaselor lor rapoarte. Și nu numai. Agenții încercau, prin toate mijloacele și pe toate căile, să orienteze furia sultanului asupra celor care acceptaseră sfârșitul războiului și semnaseră tratatul de pace, membrii delegației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
lumină. Vezi asta? Spuse arătând către coaste. — Coaste rupte, Îl privi nervoasă Isobel. M-ai scos de la teatru ca să-mi arăți chestiile pe care ți le-am zis și eu de la bun Început, sergent? Ultimul cuvânt se scursese plin de venin. Logan oftă. — Uite, cu toții am crezut că rănile au fost provocate de loviturile Hoitarului... — Leziunile corespund bătăii. Am zis asta În raportul de autopsie! Cât timp trebuie să petrecem cu chestia asta? Ai zis că ai dovezi noi! Logan respiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
o bucurie animalică, o bucurie de amfibie, de reptilă, cînd trupul, În durerile facerii, se slobozește de pielea zoioasă, de Învelișul muced, de pojghița vîrtoasă a negurii vremurilor, ce iese prin pori, jilavă și nepieritoare, era o sîngerare epidermică, precum veninul șarpelui cînd intră În trup, În carne, pînă la oase, pînă la măduvă, pătrunzînd aievea ca lumina caldă a soarelui. Oare și ăsta era vis? Îmbăierea la soare, care stîrnise bezna din măduva oaselor, sudația trupului prin care eliminau, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cînd intră În trup, În carne, pînă la oase, pînă la măduvă, pătrunzînd aievea ca lumina caldă a soarelui. Oare și ăsta era vis? Îmbăierea la soare, care stîrnise bezna din măduva oaselor, sudația trupului prin care eliminau, prin pori, veninul verzuliu al șarpelui, pentru ca trupurile să se primenească la lumina vieții de seva dătătoare de viață, pentru ca sîngele iarăși să se Împurpureze. Oare și ăsta era vis, clipa În care În fața lor se deschiseseră stîncile greoaie ale grotei, așadar, ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
unele pagini din Clepsidra. Așadar, prin intermediul unor dovezi istorice și a unor exemple mai mult sau mai puțin cunoscute, pun la Îndoială opinia prestabilită cum că o carte ar sluji numai binelui. Deși cărțile sfinte sînt, ca opere canonice, aidoma veninului de șarpe, izvor de moralitate și de nelegiuire, de milostivenie și de crimă. „Multe din cărți nu sînt periculoase. Periculoasă e doar una.“ Acest eseu imaginar despre Protocol se va destrăma de la sine În momentul În care am Încercat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
o poțiune euforică : „Băutura le este aerul [= aburul degajat de broaștele puse pe foc], pe care-l strâng în cupe transformat în rouă” (Storia vera, I, 23) (289). Este vorba probabil de anumite broaște veni- noase, bufonide, care secretă în afară de venin și unii alcaloizi halucinogeni (bufotenină, bufotalină etc.). Practici similare cu cele privind intoxicarea masageților descrise de Herodot (Istorii, I, 202) par să se fi perpetuat timp de peste două milenii la descendenții îndepărtați ai sciților masageți. Este vorba de oseții nord-caucazieni
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
mustul), dar și-a băgat Dracul coada „și de atunci oamenii se îmbată” (94). Este o tipică rezolvare dualistă (bogomilică) a situației. Sunt deci de căutat originile maniheiste ale acestei legende din folclorul religios al românilor. „Vinul era, potrivit maniheenilor, veninul Prințului Tenebrelor”, își nota Emil Cioran în jurnal (95). în literatura ebraică de exegeză biblică (Midrash Tanhuma 58), vinul a luat naștere din colaborarea dintre Noe și Diavol. După potop, Noe plantează vița-de-vie (cf. Facerea, IX, 20). Este prima plantă
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
și cele din Europa Centrală și Occidentală. Pe la 1870, folcloristul Simeon Mangiuca vorbea despre folosirea în Transilvania a unor „plante cabalistice [sic !] fermecătoare : pentru dragoste, urât și altele multe, dintre care memorăm Datura stramonium (ciumăfaia, turbarea, laurul), cu al cărei venin teribil vrăjitorii se fărmecau pe sine înșiși, ca să se transforme în strigoi” (6). De altfel, este posibil să fie vorba de o influență din zona centrală a continentului, odată ce credințele și legendele populare comentate mai sus au fost culese anume
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Antichitate pentru a vindeca mușcăturile animalelor veninoase. Preparatul conținea mai multe ingrediente, remedii efective sau magice. În afară de opium (ingredientul principal și cel mai activ), theriaca trebuia să conțină și carne de viperă, căreia i se atribuia calitatea de a neutraliza veninul (potrivit unui principiu al magiei : similia similibus curantur = cele aseme- nea vindecă cele asemenea). Legenda spune că theriaca a fost creată de Mithridate al VI-lea Eupator, crudul suveran al Pontului (112-63 î.e.n.), care era obsedat să nu fie otrăvit
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
al folosirii unui preparat opiaceu (theriaca) pare a fi cel dintr-un Descântec de [mușcătură de] șarpe, aflat într-un manuscris din 1784 : Ediți, prestiți [= Iudiță, pestriță] (230), dedi di peliți, pelița di carne, carne di os, osu di folos, veninul pe os în jos, leacul [de] la tiriacul... (167). Nu este vorba de un caz izolat. Variante aproape identice au fost culese în cursul secolului al XIX-lea și chiar la începutul secolului XX. În unele dintre ele apare chiar
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
aspect. Principalul fapt era verificat. Detectorul de minciuni demonstrase tot ceea ce era nevoie. Se întrebă dacă acesta era un lucru atât de important pentru el personal, încât își pierduse toată obiectivitatea în legătură cu restul. Ascultă în tăcere, pe când Kay spuse cu venin: - Am putea să vă forțăm să răspundeți, domnule Nypers. Bătrânul se ridică încet în picioare. Dayles văzu că avea o expresie stranie întipărită pe chip. - Nu crezi, spuse el, că situația politică a președintelui Dayles este destul de precară și fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
și m-am rugat îndelung. Ce demn de dispreț e trupul omului! În timp ce mă rugam, m-am simțit dintr-o dată copleșit de o disperare înfricoșătoare. Ca și cum mi-aș fi zărit într-o oglindă chipul hâd, simțeam picătură cu picătură gustul veninului ascuns în sufletul meu. Poftele mele trupești, furia împotriva iezuiților, încrederea aproape trufașă în menirea mea de a propovădui în Japonia, dorința de cucerire - toate acestea se iveau una câte una din adâncul sufletului meu. Am crezut chiar că Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
fi primele fraze ale discursului tău de recepție? (Aplauze prelungite). Uite, asta îmi place mult la tine, că ai umor, acel dulce umor moldovenesc postmodern în care râderea și derâderea sunt tandre, au acea gratuitate și plăcere a amuzamentului fără venin, încât cel care-l percepe e tentat numaidecât să intre în joc spre a com-părtăși la tot felul de scenarii funambulești etc. Așadar, am luat deja premiul Nobel, sunt primul scriitor român care pățește așa ceva și trebuie să țin un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
te simți singur. * A accepta nu înseamnă întotdeauna a și recunoaște. * Marile personalități au existat și înainte de a afla noi despre ele. * Chiar și lacrimile de crocodil sunt ude. * Soarele îi arde pe toți, dar îi luminează numai pe unii. * Veninul e darul viperei. Dacă nu m-ai iubi cu atâta ură, din inima mea ți-aș ciopli statuie. * Dintre toate cele ale mele, numai cerul nu-l pot împărți cu nimeni. * Nici o fereastră nu poate obtura privirile. * Inima mea e
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]