4,259 matches
-
Cînd Adelina se oprea s-o privească peste grad, din stradă, ea îi explica, veselă, că firul auriu se toarce tocmai în Japonia, dacă îi rîcîi auriul cu unghia rămîne un miez maroniu, urît la culoare (doamne, ce expresie!) și verdele de smarald stă bine lîngă celelalte culori, roșul ca frunza și albastrul din lacurile pline de nuferi. Ce să facă, este singură și după treizeci și cinci de ani de muncă are pensia neîndestulătoare, cu care abia își acoperă becul chior din
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
2012 Toate Articolele Autorului Toamna în grădină Sub cerul în amurg de-octombrie-n grădină, se scutură de frunze copacii de lumină, și nucul își aruncă tristețea-ngălbenită; gutuile-aurii și calde tufănele scânteie printre frunze... ca parfumate stele. Grădina, în somn adânc, sub verdele de aur, de toamnă-i prăbușită, arar și-aprinde tufănica o lampă pe tulpină și cade-o galbenă gutuie din creanga obosită. În sufletul misterios al Toamnei, e cald și bine... ascunsă, în semințe adormite, se plămădește dalba Primăvară. Toamna
FILE DE TOAMNĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 669 din 30 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358081_a_359410]
-
altele albastre. Cele galbene, ele vin mai târziu Să ne aștearnă tăcerea pe frunte, E vineri acum și e Post când vă scriu Aceste cuvinte flămânde, mărunte. Să nu-mi spună nimeni- nimic nu mă doare! De la fructul oprit, la verdele crud, De la sămânță până la floare Durerea acesta peste tot o aud. Bucurați-vă dar, oricum este ea, Tristețea te arde atunci când te lasă, Aici, între un Leagăn și-o Stea Durerea de Viață e cea mai frumoasă! Referință Bibliografică: Durerea
DUREREA DE VIAŢĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 588 din 10 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/358117_a_359446]
-
dirijau acțiunile și viețile, își pierd, o dată cu trecerea vremii, prestigiul (“Însă dacă ar putea gândi cu adevărat” - autorul se referă la dragonul-totem, adorat în procesiunil sfinte, în cetatea Cherson, întotdeauna, la sfârșitul verii - “ochii săi - cel roșu care judecă, cel verde care visează - i-ar putea spune multe despre purtătorii săi, oricât de bine și-ar ascunde secretele în spatele voioșiei, tristeții sau nepăsării moleșite. Ar afla astfel că nimeni dintre cei trei nu crede cu adevărat în puterea lui”). Și chiar dacă
DESPRE IMPENETRABILUL MISTER AL ISTORIEI de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 523 din 06 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358192_a_359521]
-
așezi în ramă, în suflet, undeva, să îți dau măreția cuibului- munte, cu vorbe să mă-mbraci, cu cerul să-mi faci punte. Și-aș vrea să-mi lași ecoul, ce vine dinspre văi, poveștile nespuse, căldura din văpăi, iar verdele s-atingă și albul cel mai alb, și viața să îmi curgă, să ia conturul galb. Floare de colț, floare de colț, , lumină sub bolți” de ce ai ales în munți vântul s-asculți ? Referință Bibliografică: Floare de colț / Elena Spiridon
FLOARE DE COLŢ de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 509 din 23 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358239_a_359568]
-
oameni, cu pielea albă, care s-au așezat în clanuri de dimensiuni mici prin ținuturile mele neprimitoare. Domnește o pace de-a dreptul ancestrală prin sătucurile lor minuscule, toate cu case albe, fără etaj, cu ușile și ferestrele vopsite în verde. Mare noroc am avut cu Manrique al meu, care i-a convins pe toți ai noștri să nu construiască nici blocuri, nici vile de lux, ca pe insulele vecine, unde se practică turismul de masă. La mine te simți ca
LANZAROTE – CERERE IN CĂLĂTORIE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1267 din 20 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357506_a_358835]
-
DIN CLAPE, de Suzana Deac , publicat în Ediția nr. 334 din 30 noiembrie 2011. Asculta cristalul din clape Mă scufund în râul din sunete Yiruma mă răscolește aș vrea să mă plimb mai blând pe câmpii cu iarba firava de verde pietrele din memorie se înscriu în ape în imperfecțiunea galbenă gestul se încolăcește în jurul meu se prelinge reflecția pe buze noapte bună care nu se mai spune se așează pe pieptul tău neted credință din fotografii Suzana Deac ... Citește mai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357422_a_358751]
-
este desuet, că lumea o trăiesc prin pori, că zilele îmi sunt ninsori, dar fac din ele calde flori? Că mă fac luntre la nevoi, când valurile vin șuvoi, că văd în punctul înnegrit raze de soare-n răsărit și verdele mult înverzit? Da, vinovată de aș fi, e dreptul meu de a trăi, nu cum e unul, sau e altul, ci cum mi-e sufletul și capul, și nu mă fac frate cu dracul. De-aceea mă întreb mereu... Sunt
SUNT OARE VINOVATĂ... de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 531 din 14 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357564_a_358893]
-
în copacii sub care stăm tolăniți, la umbră. Ne mulțumesc că le-am scăpat de urletele patetice ale maneliștilor: „Ooooof, viața mea!” - ne sună încă-n auz, ecoul maneluței. Mă bucur de soare, mă bucur de umbră, mă bucur de verde și chiar de fumul grătarelor. Suntem în natură. Cu greu ne îndurăm să părăsim pădurea, în schimbul unei terase la „Orizont” unde servim bere brumată, suc cu pulpă de aloe vera și fructe de mango. O duminică reușită, cum puține au
TABLETĂ ESTIVALĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357549_a_358878]
-
în cuvinte, în gesturi înghețând între ramuri frânte de copaci. aleg pasul liniștit al cailor mării, plutirea în vidul dintre două singurătăți... mi-e drag anotimpul frunzelor căzătoare. îmi mângâie clipele pământene apoi, îmi spulberă temerile în dans de culori. verde crud îmbrățișând frenetic dorul de rugina clipelor fade, de promisiunile călcate atent - minuțiozitate adusă la perfecțiune, de bocancii steiurilor întâmplător aduse sau nu, așternute pe drumul spre poartă. poet... Doamne, ce ființă caraghioasă ai aruncat din sacul de oase eterne
FUG ÎN ADÂNCUL POVEŞTILOR de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357606_a_358935]
-
întrebarea de ce o așezasem acolo, pe raftul de semilună, când în fața ei se întindeau multe lanuri vaporoase, multicolore. Poate pentru protecția de alunecări spre nimic sau spre... nemărginire. Poate pentru că odată ce te strecori rază te cerni automat prin sita de verde fără să bănuiești că de fapt te-ai transformat în lespede pe luciul apei. Povestea e simplă. Când a plouat cu violet, s-a rupt cerul peste grinda dintre lume și adăpost. Atunci a înflorit scoarța iar trunchiul a cedat
ETCETERA de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 477 din 21 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357689_a_359018]
-
Publicat în: Ediția nr. 533 din 16 iunie 2012 Toate Articolele Autorului macul a înflorit cu adevărat. atunci am înțeles cum e să treci dincolo de geam. erai preocupat să aprinzi lumânarea, să-mi desenezi silueta umbrei pe peretele pictat în verde, desenul să-ți umple golul din perne. nu erau cioburi. nu erau garduri. vino, ziua aceea! să-ți simt respirarea dansând în păr, lasă mătasea să treacă dincolo de marginea fricii, să fii azi, urmă să vii. timpul tău să-mi
ÎN SEARA ACEEA de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357675_a_359004]
-
ușoară, pe măsură ce avansezi pe ea), dar îți permite să treci prin cele mai minunate experiențe din punct de vedere calitativ de-a lungul călătoriei. Când avem astfel de trăiri este bine să ne reîntoarcem în natură. ” Și de codrul verde, verdele-i la noi Cu verdeață plin, așa -i și -n zăvoi, Veverița fuge prin pădurea deasă Două, trei omizi, să facă mătasă. De acolo-mi cresc încă rădăcini -” ( Verdele-i la noi) Privește o floare, îmbrățișează un copac și observă
LEGILE FIRII- AUTOR ELENA BULDUM de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357747_a_359076]
-
este bine să ne reîntoarcem în natură. ” Și de codrul verde, verdele-i la noi Cu verdeață plin, așa -i și -n zăvoi, Veverița fuge prin pădurea deasă Două, trei omizi, să facă mătasă. De acolo-mi cresc încă rădăcini -” ( Verdele-i la noi) Privește o floare, îmbrățișează un copac și observă că natura are tot ceea ce are nevoie pentru a exista. Nu uita că și tu ai rădăcini divine, că ai un trunchi, iar mâinile tale sunt ca niște ramuri
LEGILE FIRII- AUTOR ELENA BULDUM de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357747_a_359076]
-
Acasa > Stihuri > Tonalitati > DECENȚĂ Autor: Marin Bunget Publicat în: Ediția nr. 964 din 21 august 2013 Toate Articolele Autorului Ai ascultat tăcerea cu care frunza pică ? Podoabă nelipsită a verdelui din pom... Căderea ei e moarte, căci nu se mai ridică, De multe ori căderea e-aceeași și la om. Căderea ei lipsită de orice tevatură... Ar trebui în suflet să simți o despărțire Ea, în oceanul vieții a pus
DECENŢĂ de MARIN BUNGET în ediţia nr. 964 din 21 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/358555_a_359884]
-
stepa Calmucă, aproape de munții Ural, am dus dorul acelor locuri. Simțeam aerul proaspăt și curat în plămâni și păstram pe retină acele minunate priveliști naturale care mi-au încântat ochiul. Eram convins că am văzut porțiuni de pădure virgină, cu verde crud în frunzele copacilor zvelți, cu bogate coroane înălțate spre albastrul curat al cerului senin, pe sub care conviețuiau și alergau, într-o desăvârșită armonie, imaginată de mine, poate, animale sălbatice de tot felul. Copacii erau atât de deși și de
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358547_a_359876]
-
lași pe buze roua, să fii din nou balsam. Aș vrea să fiu o ploaie după o zi toridă; să cad cu picătura și dor să te curprindă. Să simți cum crește-n tine, și flori, și fluturași, pe-a verdelui covor, s-avem aceiași pași. Dar nu-s nici vânt, nici soare, nici ploaie și nici lună; sunt pustnica-n lucarnă și-a gândurilor strună. 6 mai 2012 Referință Bibliografică: De-aș fi... / Elena Spiridon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
DE-AŞ FI... de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358622_a_359951]
-
l-a mărirea lui Dumnezeu. Și o putere infinită umplea inima și mintea lui Moise, cu gînduri cerești. Prin credință Moise a văzut Edenul: plin de flori multicolore, o varietate de pomi fructiferi, rîuri cu apă limpede, iarbă de un verde viu, pasarelele ciripind voios umplînd atmosferă cu cîntec. Animale pașnice fără puterea de a face răul. Grădină Eden creată de Arhitectul Divin avînd o frumusețe de neimaginat. Moise a inteles și a scris că Dumnezeu și îngerii se plimbau prin
EDUCATORUL de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358617_a_359946]
-
2012 Toate Articolele Autorului Eu ramuri îmi înalț din vremuri ancestrale Cu sevele în vene curgându-mi din adânc; Mai bâjbâi printre umbre, în căutări banale Și nori și ploi albastre, în căutarea mea, mănânc... Și-ntind un dram de verde, cu țipătul în gene, Nu mă feresc de trăsnet și fulger nici un pic; Știu că am vieți o mie ascunse în poiene În care am și casă și masă din nimic... Și știu că mă așteapă și firul ierbii verde
ÎN CĂUTAREA PRIMĂVERII de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 499 din 13 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358657_a_359986]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > DE VARA CĂRUI VERDE Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 499 din 13 mai 2012 Toate Articolele Autorului Cu brațele deschise alerg spre verde crud Și visele din muguri încep să le aud; Mi se deschid și ceruri și inima așteaptă Cu flori în miez de vară să urce altă treaptă. Mi-s pașii cu măsură și teama mi-i desprinde Din îndoieli de
DE VARA CĂRUI VERDE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 499 din 13 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358656_a_359985]
-
valul,în tainicul rotund? Pe glezna-mi neatinsă de fluxul înserării Aștept sărutul verii-n apusul roșu-al mării- Petală desenată-n parfum de trandafiri; De ce-am pierdut și zborul,de ce-au apus iubiri? Cu brațele deschise spre verde crud alerg Și pași și aripi frânte spre alte veri converg; Răscruci amețitoare nasc întrebări, dileme De vara cărui verde, mugurii mei s-or teme? Referință Bibliografică: De vara cărui verde / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 499
DE VARA CĂRUI VERDE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 499 din 13 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358656_a_359985]
-
desenată-n parfum de trandafiri; De ce-am pierdut și zborul,de ce-au apus iubiri? Cu brațele deschise spre verde crud alerg Și pași și aripi frânte spre alte veri converg; Răscruci amețitoare nasc întrebări, dileme De vara cărui verde, mugurii mei s-or teme? Referință Bibliografică: De vara cărui verde / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 499, Anul II, 13 mai 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Violetta Petre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
DE VARA CĂRUI VERDE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 499 din 13 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358656_a_359985]
-
de ce-au apus iubiri? Cu brațele deschise spre verde crud alerg Și pași și aripi frânte spre alte veri converg; Răscruci amețitoare nasc întrebări, dileme De vara cărui verde, mugurii mei s-or teme? Referință Bibliografică: De vara cărui verde / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 499, Anul II, 13 mai 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Violetta Petre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
DE VARA CĂRUI VERDE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 499 din 13 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358656_a_359985]
-
Priviri domoale Se odrăslesc din ochiu-ți ostenit Când zăbovesc la poala umbrei tale Și-aștept ruinele să-mi cânte-un mit. Îți caut umbra rătăcită... Îți caut umbra rătăcită-n crânguri Te-ascunzi la sânul ierbilor, sălbatic, Sorbind tăceri din verde enigmatic Când macii-și ard petalele pe ruguri. Te prăvălești din primăveri, zănatic, Atingi cu gura lacrima din muguri Când vița plânge-n pârguiri de struguri, Tu rătăcești sub teiul singuratic Și numeri clipe-n tâmpla orei mute; Săruți în
SONETE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 505 din 19 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358686_a_360015]
-
Velimirovici) „Omul se poate înălța până la Dumnezeu prin dragoste și poate coborî până în tenebrele iadului, prin ură”. (Eugenia Indreica Damian) „Deschide-ți, suflete, fereastra larg/și lasă soarele să te pătrund/ E primăvară, mugurii se sparg/și-n ramuri ciunte verdele inundă.” (Demostene Andronescu) Harul ne redeșteaptă permanent conștiința păcatului. „Întreaga educație a omului depinde de felul în care funcționează conștiința păcatului. Numai omul care trăiește în fața lui Dumnezeu are adevărata măsură a sa, a lumii și a vieții” (Ioan Ianolide
CALEA CĂTRE DUMNEZEU SAU DRUMUL ÎNSPRE SINE? de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 490 din 04 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358594_a_359923]