1,765 matches
-
curte nu mai era decât o bucătărie de vară mai mică și grajdul pentru vite, dar unul nou. Cele pe care le știa dispăruseră de mult timp, încă de când îi trăia mama. Și-a luat rămas bun de la Todiriță, de la verișoare, de la Ion și soția lui și de la cei doi copii ai acestuia. Toți știau că îl văd pentru ultima oară. Apoi a trecut pe la cimitirul nou al satului ca să aprindă o lumânare la căpătâiul bunicii dinspre mamă, după care s-
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
S-au făcut scrum o dată cu coșmelia. Am scăpat eu, care am fost anume trimis cu treburi în oraș și de bună seamă bunicul, în atelier... Asigurarea pentru prăvălie, casă și părinți, am primit-o eu. M-am însurat cu o verișoară de-a mea, cu care am ridicat această iaurgerie han. Viața noastră părea că va curge firesc și liniștit, dar n-a fost așa. Nevastă-mea dădu naștere unei fetițe bolnăvicioase și diforme, a cărei existență ne împiedica să ne
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
frământări vă mărturisesc că nu ceea ce am spus până aici despre această emblemă a învățământului românesc este motivul principal al evocării, ci cu totul altceva. Cu peste 30 de ani în urmă, luând parte la o nuntă din Priponești, o verișoară a fostului meu director repeta cu voce tare că, fiindu-i elevă, întotdeauna a primit premiul doi, în timp ce premiul întâi îi era acordat altei fete după merit, fără să țină cont de gradul de rudenie... Tot așa am înregistrat și
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
leagă două inimi, tare!" Așa am decretat într-o bună zi, nostalgică, de primăvară, amețit de parfumul puternic al liliacului bătut, ce-și legăna buchetele violete în fața ferestrei mele. Eram îndrăgostit, credeam eu, foarte serios de una din numeroasele mele verișoare, Viorica, elevă într-a III-a la Carmen-Sylva! Găseam că sîntem foarte potriviți, că eu eram într-a V-a, doar! Bineînțeles că mai târziu aveam să mă însor cu ea, să fim fericiți, să facem doi-trei copii, și așa
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
orice copilandru în împrejurări asemănătoare. Toate ar fi mers bine, dacă ar fi fost de părerea noastră și "Turcu", adică unchiul Costică, cum era poreclit tatăl respectivei Juliete. El, însă, nu prea vedea cu ochi buni desele mele vizite pe la "verișoare", cu toate că eu, întotdeauna, eram foarte serios, întrucît veneam în scopul bine determinat de a face lecții cu "fetele" ― că avea trei ― și mă mulțumeam cu cîte-o privire dulce sau cu o scurtă strângere de mână pe sub caiete! Amărât peste fire
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
mână pe sub caiete! Amărât peste fire de atitudinea mai mult decât turcească a lui Nea Costică (ce nume caraghios pentru tatăl unei iubite!) am lăsat "De bello Galilco" la o parte și m-am apucat să mâzgălesc maculatorul, caligrafiind numele verișoară-mi în toate felurile și-n toate pozițiile: rond, cursiv, batard, cu litere de tipar, vertical, orizontal, diagonal, umplând o pagină întreagă cu: Viorica, Viorica, Viorica! Apoi, mai convins decât Alecsandri însuși că "Romînul e născut poet"... și aducîndu-mi aminte
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
soră-mi nu îndrăzneam, de frică să nu mă spună bătrânilor ― ce știa ea despre dragoste? ― i-am cetit-o lui Ionaș Moscu. Bineînțeles că a fost încîntat, cu atât mai mult cu cât și el o cam plăcea pe verișoară-mea! Aceasta a fost prima mea poezie de dragoste î Mai târziu am începui să fac acrostihuri! Ajunsesem la o virtuozitate extraordinară și le confecționam la iuțeală, în câteva minute, indiferent de lungimea numelui iubitei. Prin clasa a VIII-a
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
De la... Cornel Ionescu", zice. "Cum așa?" am sărit eu în sus. "Cum a devenit de ți-a scris?" "Bine, nici eu nu știu... mi-a scris și mi-a trimis-o printr-o colegă externă, dintr-a V-a, o verișoară de-a lui!" ― Și ce ți-a scris, mă rog?" ― " Propriu-zis nu e o scrisoare, zice ea, e o poezie!" Haiti! Auzi dumneata, Ionescu Cornel, căzut la Română, și poet?! Mi-a venit să-nnebunesc...! De unde, până unde, Ionescu Cornel
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Poznei care se ținea numai de pozne - Ciurmarenco, frații Feodorov Neculai și Petru, seminariști. Și-au schimbat numele în Teodoru pe timpul guvernului Ion Antonescu, care cerea acest lucru. Am mai cunoscut un ofițer aviator, Ivancinco Nicolae, Colea, care avea o verișoară de-o frumusețe rară, dar pe care tatăl n-o lăsa să vorbească mai cu nimeni. Mai erau elevele de școală normală Locvinov Matrona și Smirnov. De asemenea Fenea Carà, elevă de liceu, care îmi făcea scrisori de dragoste și
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
negre. Fiecare pescar, cred, aducea acasă cota lui neimpozabilă de pește, un morun doi, bine legați sub linia de plutire a bărcii. Toți știau și nimeni nu afla. Într-o zi am fost invitată la o rudă de-a gazdei, verișoară cred. Mi-a arătat și m-a servit cu zece feluri de mâncare de pește, de te apuca amețeala numai la mișcarea atâtor și atâtor farfurii. Totul era delicios. Populația era majoritar formată din lipoveni. Oameni buni, blânzi și muncitori
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
la spital. Văzând că-mi place, plutonierul mi-a spus că-s nebun de mă tot agăț de învățământ. Fă armata, dom'le, și te reangajezi ca sub ofițer! Aha. Nu te ia că ai debilitate?! Păcat. Mare păcat. Are verișoara o nepoată frumoasă, cam curvuștină, dar cu avere. Păcat, mă, păcat. După două zile de arest la pichet (aș fi stat eu și o lună) situația s-a lămurit dar am rămas cu prieteni de nevoie care m-au înzestrat
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
pui. Cu banii luați de la Banca Populară din Nicorești am luat cerșafuri și cămeși și ce s-a mai putut lua de îmbăcăminte. Pe data de 30 octombrie 1940 am plecat la București cu Toader Dărângă, un învățător căsătorit cu verișoara Elena. Și el era refugiat din Basarabia dar spre de osebire de noi evenimentul l-a prins acolo, așa că a avut timp să mai ia câte ceva cu el. Noi, nimic. Ne-am dus la București să facem împrumut la Casa
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Petrișor, a învățătorului Alexandru Starșii, refugiat ba sarabean din 1940 am reușit să refacem clădirea. Eu nu aveam pe mine decât hainele militare cărora le-am scos epoleții iar mantaua am vopsit-o în negru. Soțul Anișoarei Trofin, fostă Brumă, verișoară, mi-a dat un surtuc de primăvară. Tot ea și soțul său, Vasile Trofin, ne-au mai ajutat cu de-ale gurii fiindcă salariul de milionari pe care îl primeam abia ajungea pentru opt kilograme de mălai! Într-o zi
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
pe ei și când i-am rugat astă-iarnă să ne trimită și nouă un camion cu lemne sau făcut că plouă. Cartofi vând cu sacii în piață și nouă nu ne-au putut da un sac. Am rugat-o pe verișoara-mea să mă împrumute cu cinci sute de mii de lei ca să cumpăr medicamente pentru mamă-mea și mi-a promis că-mi dă când ia salariul, dar nu i-am mai văzut nici în ziua de azi. Atunci știi
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
trecut sărbătorile, a trecut și iarna, cu necazuri, cu bucurii, cu zile frumoase și mai puțin frumoase până când i-a luat locul celelalte anotimpuri. „Credința te va mântui!” Pe nesimțite sosise timpul cireșelor. Leontina plănuise mai demult să meargă la verișoara ei Natalia, care avea în grădină cireși mari și roditori, să culeagă cireșe pentru a face dulceață, compot și plăcintă așa cum îi plăcea ei. În ziua hotărâtă, l-a invitat și pe Gelu, dar el n-a mers având niște
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
cu Natalia de vorbă convingându-se că mintea ei n-a luat-o razna, ci a fost pur și simplu un vis care a afectat-o foarte mult. A stat de vorbă și cu Leontina care o vizita des pe verișoara ei. —Leontina, vino, te rog, la mine în cabinet. Ce vrei să-mi spui? — Ia loc. Tu o cunoști bine pe Natalia fiind și rude. Sigur. Am copilărit împreună și ne înțelegem foarte bine. Erați fete cuminți sau niște zvăpăiate
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
eu sunt aceeași persoană, dar transformată în mod pozitiv. {i ceea ce am învățat, nu intenționez să țin doar pentru mine într-un egoism tacit, doar pozitivitatea, sănătatea și fericirea mea actuală face diferența dintre Eu (vecina, colega de muncă, soția, verișoara, mătușa, etc) și eu psiholog. E același lucru, doar am mai adăugat un pic de pasiune și fericire vieții, eu sunt și voi fi aceeași persoană, cu valorile mele sentimentale, cu afectele și iubirea mea pentru tot, singura diferență vizibilă
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
la Petroșani, unde vizitase casa domnului Radu Brădescu și s-a convins că este de vânzare. în decurs de câteva zile vându casa părintească, la un preț foarte bun. Cu banii obținuți se duse la Petroșani. Aici o rugă pe verișoara domnului, Radu Brădescu care locuia în vecinătate să o însoțească la doamna care vindea casa, fiind proprietatea părinților ei care decedaseră. Și în care domnul Radu Brădescu crescuse. Doamna Angela Ulmeanu simțea nevoia să fie însoțită, ea fiind acum bolnavă
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
mic, după cum consideră doamna Angela și după suma pe care o avea, ea nu se mai târgui și plăti după cum i se ceru. în termen de două ore intră în posesia contractului. Noaptea care urmase și-o petrecu la verișoara domnului Radu Brădescu, ea povestindu-i nu fără durere și lacrimi situația ei, chiar învinovățindu-se că și- a dat copilul de când avea câteva zile, afirmând că- și merită soarta ca mamă. Acum, că intrase în posesia acestei case se
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
a mai ieșit niciodată. Mama Clarei citea scrisorile cu voce tare, ascunzîndu-și neîndemînatic plînsul și sărind peste paragrafele pe care fiica lor le intuia fără să mai fie nevoie să le citească. Mai tîrziu, la miezul nopții, Clara Își convingea verișoara, pe Claudette, să-i recitească scrisorile tatălui ei În Întregime. Așa citea Clara, cu ochi de Împrumut. Nimeni n-a văzut-o vreodată vărsînd o lacrimă, nici atunci cînd n-au mai primit corespondența de la avocat, nici atunci cînd veștile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
care nu le văzuse niciodată cu propriii săi ochi, cu amănunțimea și precizia unui maestru din școala flamandă. Idiomul ei erau texturile și ecourile, culoarea vocilor, ritmul pașilor. Mi-a explicat cum, În anii de exil În Franța, ea și verișoara ei Claudette avuseseră parte de un tutore și profesor particular, un bețivan de vreo cincizeci și ceva de ani, cu aere de literat, care se lăuda că putea recita Eneida lui Vergiliu În limba latină fără accent și pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
treaba, și am fost tare ocupată, fiindcă domnul Barceló, deși e foarte Înțelept, e ca un copil, și a trebuit să-mi iau inima În dinți. Dar ce mă aduce este că, să vedeți, mîine e ziua de naștere a verișoarei mele, cea de la San Adrián, și mi-ar plăcea să-i fac un cadou. Eu mă gîndisem să-i dăruiesc o carte bună, cu multe litere și cu puține ștampe, Însă cum sînt cam mocăită și nu mă pricep... Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
făcîndu-mă astfel bărbatul cel mai norocos din Întreaga Barcelonă, e din partea lui Fermín Romero de Torres. Bernarda se zgîi la noi amîndoi, fără cuvinte. Uitați-vă, eu plătesc ce cumpăr, iar ăsta e un cadou care vreau să-l fac verișoarei mele... — Atunci o să-mi permiteți, ca o compensație, să vă invit la masă, zise Fermín, netezindu-și părul. — Hai, femeie, am Încurajat-o eu. Ai să vezi ce bine ai să te simți. Uite, ți-o Împachetez eu În timp ce Fermín
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
tocmai. S-a făcut scriitor. — De povestiri? Cam așa ceva. Scria romane. — Pentru radio? Vai, ce frumos. Păi, nu mă miră nicidecum, știți? De mic Își petrecea viața spunîndu-le povești copiilor de aici, din cartier. Vara, uneori, Isabelita mea și cu verișoarele ei se urcau noaptea pe terasă ca să-l asculte. Ziceau că niciodată nu spunea aceeași poveste de două ori. E drept, toate erau cu morți și cu fantome. V-am mai zis că era un copil nițel ciudat. Deși, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
o expresie de fericire, s-a închis în el ca miezul de nucă în coajă. Seamănă cu gorunul în care mi-am petrecut copilăria, seamănă cu bunica pe care o vedeam atât de frumoasă. Am fost șocată când una din verișoarele mele, orășence, văzând-o pentru prima oară, nu s-a putut abține să exclame: "Ea e muma pădurii?" Nu uit zâmbetul senin al bunicii uitându-se cumva drăgăstos spre ea și spunând: Da, eu sunt muma pădurii". Aceste vorbe au
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]