1,581 matches
-
relativ târziu, și numai după ce și-au validat prima formă de identitate artistică (a se vedea, bunăoară, talentata pictoriță de icoane și poetă Maria Olteanu), Maria Mănucă este nevoită să suporte și acum, la ani buni de la apariția volumului După vernisaj (Universitas XXI, Iași, 2001), consecința "vinovatei" sale duble îndeletniciri: situarea fără drept de apel a operei sale pe teritoriul poietic delimitat exclusiv de maniera reducționistă ut pictura poesis. Ce-i drept, încă de la început, poeta însăși nu a părut a
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
drept, încă de la început, poeta însăși nu a părut a-și refuza capriciul asumării și afirmării! constante, uneori orgolioase, a dublei sale vocații. A se vedea titlurile și cea mai mare parte a textelor incluse în primele două volume, După vernisaj (Universitas XXI, Iași, 2001) și Acuarele vulnerabile (Universitas XXI, Iași, 2003), dar și titlurile de poeme din celelalte cărți: Ascult peisaje, Șevalet între două pânze, Nuanțe de roșu în flori de ciulin, Marea roșie, marea albastră din Orizontul continuu (Universitas
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
puțin câte o artă poetică articulată pe principiul complementarității dintre cele două arte. Deloc întâmplător, poemul cu funcția de uvertură a cărții care urmărește, programatic, nașterea acestei noi alterități creatoare (cu pași rezumați în textul care se numește chiar După vernisaj: "Tablourile s-au tras în umbră./ Au intrat zeii./ Cineva jubilează în lumina împlinirii./ Altcineva cunoaște tristețea îndoielii./ Cineva a venit pentru tunica albastră./ Altcineva ridică o cupă de vin...// Artistul,/ singur,/ așteaptă...") lasă impresia că între cele două ipostaze
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
vreodată vreun conflict, din moment ce întâlnirea lor este plasată sub semnul dialogului, fertil estetic: "Mă câștigă-un pendul/ nefilosofic, simplu:/ tic culoarea/ tac cuvântul/ Cei doi nu se-nfruntă./ Narcisul cuvântului aprinde culoarea/ narcisul culorii descântă cuvântul". În special volumele După vernisaj și Acuarele vulnerabile conțin apoi numeroase referiri la o funcție esențială a poetului, aceea pe care Paul Claudel o numea reproducerea "totalității Firii". Nu altceva decât descrierea luminoasă, plină de armonii calde, a ordinii pur vizibile a lumii, printr-un
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
a cuvintele culori îmbinate pe paleta lirică este parțial substituit de Jocul cu cercuri, arcuri de cerc, poliedre, sfere, cilindri, un joc similar actului demiurgic, prin care poeta are ambiția revelării hieroglifelor inscripționate în coaja groasă a vizibilului. În După vernisaj, această ambiție este anunțată doar în Credo: "La început, a fost cuvântul/ și, în el, numărul// Din geometria secretă a universului,/ Dumnezeu a desprins/ spirala logaritmică, secțiunea divină,/ daruri,/ pentru sufletul lumii,/ trup omenesc,/ melci și copaci./ Oamenii le-au
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
editării unor cărți, organizarea de spectacole artistice, acordarea unor ajutoare sociale, sprijin pentru elevii și studenții merituoși. Palmaresul acțiunilor organizate este impresionant prin varietate și de cele mai multe ori eclatante prin formă și conținut. Vom reda cele mai semnificative: 60 de vernisaje și expoziții de artă plastică și decorativă contemporană; 4 expoziții de icoane ale pictorilor bârlădeni în Galeriile “N.N. Tonitza” și în cadrul Muzeului din Roman; 10 expoziții de artă contemporană la Muzeul “Ștefan cel Mare”, din Vaslui; numeroase expoziții numismatice în
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
de legi nescrise, dar împământenite, segmente din upper middle class ce prețuiesc actul cultural, îl înțeleg și îl valorizează la adevărata lui cotă. Urmăresc evenimentele de gen, au abonamente la operă, filarmonică și teatru, cumpără carte și citesc, participă la vernisaje, frecventează galeriile de artă și achiziționează creații plastice pe care le expun la birou ori în mediul confortabil de-acasă. Categoria include, în principiu, profesori, medici, arhitecți, judecători, avocați etc., interesați de manifestările culturale să le zicem clasice, de cultura
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Populară de Artă, membru fondator și de peste 8 ani președinte al Asociației Artiștilor Plastici ieșeni, organizează prima expoziție colectivă peste hotare a membrilor asociației la Centrul Cultural Român din Viena, apreciată la momentul respectiv atît de personalitățile române prezente la vernisaj, cît și de publicul vienez. Pentru a-l caracteriza pe Gheorghe Bălăceanu ca artist, voi reproduce cele spuse de regretatul critic de artă Steliana - Delia Beiu, care l-a surprins În esența sa: "Peisagist prin vocație, el se implică spațiului
PAGINI DE ARTĂ NAIVĂ IEŞEANĂ by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Science/91838_a_93005]
-
oct. 1999; - “Surpriza din Grădina Copou pentru membrii Uniunii Artiștilor Plastici”, Magda Olteanu, Ziua de Iași, 26 mai 1999; - catalogul “Târgul Național al Creatorilor Populari”, Tg. Neamț, 1999; - cuvînt la catalogul “Salonul Național de Pictură 1 Decembrie”, Alba Iulia, 2000; - “Vernisaj la Măgura”, Dreptatea, Bacău, 27 iulie 2000;“Succes al plasticienilor ieșeni”, Monitorul, 31 oct. 2001; - “Plece pictorii la țară”, Andrei Ieșeanu, Monitorul, iunie, 2001; - “Să ne cunoaștem artiștii În viață”, Viorel Rău, Buletin informativ al C.N.C.V.T.C.P. nr. 3 (118), martie
PAGINI DE ARTĂ NAIVĂ IEŞEANĂ by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Science/91838_a_93005]
-
1994; - “Muzeul de Artă IașiArta naivă ieșeană - 1991”, A. Istrati, 24 ore, 27 martie, 1996; - catalogul “Târgul național al creatorilor populari”, Tg. Neamț, 1999;“Un salon de toamnă pe măsura anotimpului”, de Magda Olteanu, Ziua de Iași, 4 oct. 1999;“Vernisaj la Măgura”, Dreptatea, Bacău, 27 iulie 2000; - “Succes al plasticienilor ieșeni”, Monitorul, 31 oct., 2001; - “Plece pictorii la țară”, Andrei Ieșeanu, Monitorul, iunie, 2001; “Explozii de forme și culoare la “Saloanele Moldovei”, Evenimentul, 19 apr., 2003; - “S-a deschis Salonul
PAGINI DE ARTĂ NAIVĂ IEŞEANĂ by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Science/91838_a_93005]
-
iul., 1999; 14 aug., 2000; 13 apr., 2002; - “Un salon de toamnă pe măsura anotimpului”, Magda Olteanu, Ziua de Iași, 4 oct. 1999; - “Surpriza din Grădina Copou pentru membrii Uniunii Artiștilor Plastici”, Magda Olteanu, Ziua de Iași, 26 mai 1999; - “Vernisaj la Măgura”, Dreptatea, Bacău, 27 iulie 2000; - Ziua de Iași: 26 mai, 1999; 14 aug., 2000; 12 apr., 2001; 15 iun., 2001; - Informația de Alba: 15 apr., 2000; - Observatorul militar, 16 oct., 2000;revista “Cercetașul ieșean”, sept., 2000;“Succes al
PAGINI DE ARTĂ NAIVĂ IEŞEANĂ by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Science/91838_a_93005]
-
prin substituirea particulei îm-, asimilată unui prefix, cu prefixul negativ dez-; * cuvântul ceaușist este derivat din cuvântul de bază Ceaușescu, prin substituirea sufixului -escu cu sufixul adjectival -ist; * cuvântul a vernisa este derivat regresiv, prin eliminarea, din cuvântul de bază vernisaj (împrumutat), a particulei -aj, asimilate unui sufix. Se disting, astfel, în limba română, diferite tipuri de derivare: * derivare cu sufix: copilaș, copilandru, copilărie, copilărește, cojocar, lupoaică etc.; * derivare cu prefix: inegal, deziluzie, neatent, amoral etc.; * derivare parasintetică (cu prefix și
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
și cu sufix): imoralitate, nedreptate, comesean, intrajudețean etc.; * derivare cu sufixoid 59: francofon, americanofil, claustrofob, organigramă, filolog etc.; * derivare cu prefixoid: aeromodel, macromoleculă, microanaliză etc.; * derivare substitutivă: dezbrac < îmbrac, dișterne < așterne, ceaușist < Ceaușescu, securist < securitate etc.; * derivare regresivă 60: vernisa < vernisaj, aniversa < aniversare, bâlbă < bâlbâi, alint < alinta, licăr < licări, tăgadă < tăgădui, etimolog < etimologie etc. În cadrul derivării sunt valorificate diferite tipuri 61 de sufixe, respectiv prefixe care aduc radicalului un plus semantic 62: * sufixe diminutivale (plus semantic = perceperea dimensiunilor mai mici/ a
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
și colaborarea de tipul: oficialul-care-stă-de vorbă-cu-alțioficiali. Deci oficialii de la noi, cu oficialii de dincolo. Aceștia, adesea la fel de mediocri, dar cu mai multă experiență și libertate de spirit, surâd și acceptă regula formală a jocului: discursuri convenționale, interviuri, inaugurări de expoziții, vernisaje, premiere, lansări de cărți etc. etc. Cine nu observă însă ritualul mai totdeauna gol al acestor manifestări? Instituțiile culturale externe românești de altfel puține la număr au, ca să fim cât se poate de indulgenți, un randament scăzut și din cauza altui
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
de autori români în ultimul an41. De fapt, întreaga viața culturală vizavi de ceea ce unii numesc high culture este sau pare absentă, aproape toți declarând că nu au participat în ultimul an la vreun concert de muzică clasică, la vreun vernisaj de pictură sau sculptură. Informațiile obținute de noi sunt sprijinite și de datele furnizate de BCC 200542. M. Eminescu, M. Sadoveanu 43, și I. Creangă sunt cei mai cunoscuți autori români 44, primul fiind menționat de 25,7 % din tineri
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
în Săptămîna Patimilor fanii c-o expoziție de pictură, pe undeva, pe la casa Armatei sau pe la Foișorul de Foc sau pe la Piața Matache, mă rog, nu are importanță (oricum, nu la Dalles). Mai vedem, la aceleași mirobolante Actualități, că la vernisaj e prezent însuși dl. Hăulică, ademenit, sustras UNESCO-ului, vag încruntat, vag aferat (de ce?), oricum prezent. În dreapta expozantului. În stînga, șeful lui Mărinică, dl. acad. ing. Drăgănescu, obligatoriu, colegial obligatoriu. În rest, toate categoriile: literatori și zugravi de subțire, generali
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
stal, în lojă, la galerie, în culise, am urcat în podul celest, am coborît în subsolurile lui Hades. Tot atît de împătimit am bîntuit și sufletele actorilor, multe din ele fiindu-mi foarte aproape, la un pahar sau la un vernisaj. Eram convins, în anii crunți, că făceam parte din aceeași lume care suferă și scrîșnește. M-am înșelat. Am constatat, după 1989, întîi cu surprindere, apoi cu mîhnire, că iubiții mei prieteni, actorii, în marea lor majoritate, au răspuns "prezent
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pe-acum domeniului literar românesc un orizont de lumină. Cine însă să întreprindă același lucru în pictură? Dacă nu e de-a dreptul un fel de rulotă a cîte unui "maestru", criticul actual e un simplu oficiant de rutină al vernisajelor în serie. Și totuși mai există o șansă (oricum, nu în "bilanțul pe națiuni"), de altfel cea de totdeauna a artei românești: din cînd în cînd, cîte un nebun sublim, gen Brâncuși, să ia drumul Parisului sau New York-ului și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
să scurme pînă la apus de soare, fără să-l omoare. Dar ei nu știau asta. Nu știau să citească. Nu mult după întîmplare, visătorul terorist a și murit. Așa a luptat Aruștei împotriva regimului de tristă suvenire. 11 martie Vernisajul artei ieșene la București. Lume bună, confrați de primă mînă, atmosferă elevată. Dar... dar... și sosirea, în trombă, a unui comando vag deghizat: demnitari bahluieni la vîrf, proaspăt ieșiți de la Cotroceni, sumbri în obligata lor afabilitate. În comando, și o
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fie vorba între noi, tot poporul votant o așteaptă cu sufletul la gură. Și așa mai departe, într-un crescendo ministerial care foarte curînd va atinge, dacă n-a și atins, parametrii regretatului Consiliu al Culturii și Educației Socialiste. În timpul vernisajului expoziției mele Uși ieșene celebre, un ins cărunt s-a apropiat, mi-a căutat conspirativ privirea și m-a întrebat șoptit dacă una din uși nu e cumva ușa casei lui... Ilie Pintilie. Aferim! 7 iulie Cînd stăpînii nu-s
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
am pus portretul Virginiei Woolf în expoziție, între celelalte, mi-am dat seama că, de fapt, deși îi semăna perfect, n-o pictasem pe marea scriitoare: chipul acelei femei, de-acum îmbătrînite, era al mamei mele. La trei zile după vernisaj, cineva s-a apropiat și mi-a spus: formidabil! e chipul mamei mele. În preajma închiderii expoziției, altcineva mi-a mărturisit cu voce gîtuită de mirare: cum se poate! e portretul mamei. Am notat atunci în Jurnal: iată efectul (scontat? nescontat
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
harnic și neîntrerupt, puterea comunistă. De ieri și de azi. De ieri, cînd, într-o grotesc-supradimensionată pînză, pictorul temeinic reeducat atunci, în 1960, îl plasa pe Ceaușescu între voievozii și domnitorii neamului. Și azi, cînd, fără prezența unui Iliescu la vernisaj, același reeducat nu se simte-n apele lui. Este foarte adevărat și sînt pentru asta și am să lucrez pentru asta, zicea speriatul Piliuță în 1960. Dar se pare că nu era chiar atît de speriat și că atunci cînd
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Ale cui sînt aceste pînze surprinse de frigul sălii-hangar (ce se mai și numește Victoria)? Ale noastre? Le-am pictat în pîrjolul soarelui de iulie... Nu e nici luna de cînd ne-am îmbrăcat costumele și am venit emoționați la vernisaj. Ale noastre or fi aceste pînze străine, cotropite acum de septentrion? Dispărînd din cartier, Max, cîinele tuturor și al nimănui, am luat ieri drumul crematoriului din spatele cimitirului Sf. Vasile de la Galata, unde speram să-l mai prind în viață pe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ani și ani îmbătrîniseră, se împuținaseră și împrumutau zidurilor, scaunelor, scenelor ceva din tristețea plecării lor lente, fără întoarcere, le părăseam contaminat de același marasm, aceeași dezordine care acaparaseră întreaga societate, după euforia descătușării. Ce miracol! Teatrul Național, Filarmonica, Opera, vernisajele freamătă acum de, i-aș zice... lume nouă, dacă nu mi-ar fi frică de arhibătuta sintagmă, realmente de o lume cu care mă întîlnesc, fascinat, pentru prima oară. Pentru că sălile acestea celebre sînt, pur și simplu, înțesate acum de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
au schimbat fața. Maeștrilor care ne-au încîntat atîția ani cu prestația lor rasată li se alătură acum, cu respect dar și cu aplomb adolescentin, cei care vin și care mîine vor fi, la rîndu-le, maeștri. Filarmonica, Opera, Teatrul Național, vernisajele. Oricît de găunos cobitor ar suna vocea t.v. care vede înțesate doar stadioanele și discotecile, iată, bocetul de casandră nostalgică e anulat de această lume nouă ce face neîncăpătoare dauritele săli ale orașului. Vernisajele, Opera, Filarmonica, Naționalul. Renasc, acum
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]