47,628 matches
-
și cu torsul de femeie/ care pubisul și-l pierde/ și-n el gaura de la cheie/ se plimba pe galben-movuri/ cu picioarele-n perechi/ devastând cuminți alcovuri/ dându-le limbi în urechi.” Uneori, erotica se dezvoltă paroxistic și cubist, în versuri cu adevărat reușite, nu puține, totuși, și care salvează volumul de la a fi ceva marcat de „anxietatea influențelor.” De pildă: “Te vor înghesui-n ciupercile netoate/ te-or limbui cu limbile croate/ din sânii tăi cu sfârcuri verzi pătrate/ vor
Lecturi la zi by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13545_a_14870]
-
un degustător al poeziei franceze, psihopat sadea, venit pe meleagurile Iașului din București. Ducea o viață incredibilă. Scria poezie dar se recomanda „arhitect”, pentru că, zicea el, poezia e construcție. Drept care, cărămida necontînd, ci ansamblul, lua de la toți cei ce scriau, versuri, și le monta în lungi poeme mitologice. Aceste poeme aveau fragmente de-o frumusețe uluitoare alături de platitudini dezarmante. A murit foarte tînăr. Cred că nu avea 35 de ani. Mi-a fascinat adolescența. Ani de zile după aceea, la D
„Sois sage, ô ma Douleur, și ține-te tranchilă.” by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13546_a_14871]
-
avea 35 de ani. Mi-a fascinat adolescența. Ani de zile după aceea, la D***, îmi puneam fotografia lui pe masă, și vrînd-nevrînd, mă apucam de scris. Ca o datorie față de încrederea ce mi-o arătase, primul, cînd, căzîndu-i niște versuri de-ale mele, întîmplător, în mînă, m-a declarat poet! Ba a venit acasă la mine ca să-l convingă și pe taică-meu! De ce mi-am amintit de toate astea? Fiindcă, de cîte ori mă întîlnea, îmi spunea: Dar cît
„Sois sage, ô ma Douleur, și ține-te tranchilă.” by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13546_a_14871]
-
viața mea: o singură clipă dilatata că o încăpere ce așteaptă să fie umpluta cu mobilă. ca o scenă ce așteaptă să fie zguduită de loviturile de teatru. că "o carte ce așteaptă să fie scrisă cu "mădularele mele, si versurile mele eșuate, si cerurile mele. ah, istoria mea esențială - eu, mereu între aceleași două personaje centrale ciudate, că doi stâlpi de bolta: ființe imense, incomensurabile, una dintre ele trece peste mine cu un fier de călcat abstract, mă face una
POEZIE by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/13738_a_15063]
-
asimilată capodoperei artistice: “și mă îndrăgosteam de mona lisa / aveam o carne castă timpurie / ca un pământ virgin / mâncam agrișe / apostolii veneau cu flori de măr în mână / mă ajutau să trec calea ferată”. Se poate identifica în astfel de versuri mult din înclinația avangardistă spre persiflarea retoricii tradiționale a poeziei, cu accente particularizate la un Gellu Naum în amestecul de frazare “nobilă” și de derapaj calculat către prozaic și deriziune. Protagonistul sam, în care s-a văzut și “un fel
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
putea să treacă prin voi / și să vă-mbolnăvească de dragoste”.). Oscilația, apoi osmoza mai organică între “semnele chinezești” ale prestidigitației imagistice, adesea îndrăznețe, și formele mai decantate sau mai directe ale confesiunii cu accente reținut-dramatice caracterizează deja aceste prime versuri din care autoarea a eliminat pentru antologia de față unele texte situate de Laurențiu Ulici sub eticheta unui “romanțios oniric”, notând o anumită culoare sentimentală mai puțin temperată, la care am putea adăuga și persistența abstracției inegal asimilate în concretul
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
decorativizează încordarea organică (“sunt prea mulți tauri fără drepturi pe lume / și infantele stau în genunchi / pe umerii lor slăbănogi. / În aerul acesta / cu animale obosite / eu nu sunt altarul / cu nări fumegânde”). La un nivel mai înalt se ridică versurile din cartea următoare, Scrisori neexpediate (1978), cu miza, acum, pe farmecul desuet al convenției “retro” exploatate cu dexteritate și cu un remarcabil profit în ordinea lirismului. Acest succint “roman de provincie 1920”, construit ca schimb epistolar între un “El” și
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
ființei și lumii, însoțit de un soi de oboseală și înstrăinare, de “târziu”, de dificultate “bacoviană” de a mai coagula în poem o imagine a lor coerentă: “o tempora o mores / când în tramvai îți găsești timp să scrii un vers / ce îndurare divinul / s-a aplecat la urechea mea / și eu rup filmul acestei străzi / și trec după colț fără urmă”. Sentimentul că literatura și poezia s-au devalorizat în fața realului dezagrega(n)t domină, vremea vorbelor mari a decorurilor
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
roasă dimineața pe stomacul gol”; și încă: “noroiul mi-a ajuns până la gât / nu mai pot să mă agăț de stele // mușcam din poezie / ca dintr-o turtă dulce”... O viziune insolită propune poeta în volumul de proză poetică și versuri Piața cerului, subintitulat ironic “Jurnal de bucătărie”, din 1986. Spațiu prin excelență prozaic, bucătăria devine aici un loc de confluență și interferență a vocilor - ale realității imediate și ale literaturii, într-o perspectivă degajat ludică la suprafață, dar de o
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
mișcarea scriiturii, curățatul orezului e asemuit “corecturii”, “suflecarea mâinilor” e urmată de “așteptarea și surpriza unei fraze noi”. Din asemenea notații și construcții ale imaginației iese una dintre cărțile majore ale scriitoarei, reabilitând insolitul întâmplărilor mărunte de fiecare zi în versuri și pagini de proză scrise cu un condei rafinat, mereu liber în conturarea ori în deformarea liniilor “obiectelor” sale. Adepților unei “poetici textualizante”, precum Marin Mincu, le-a plăcut să identifice în poeziile semnate de Nora Iuga mai ales din
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
decenii de viață ( până la moartea survenită la 29 ianuarie 1976) la Mogoșoaia, retras din viața literară, traducând ( din Thomas Mann în special) și scriind pentru sertar. Au rămas se pare în manuscris o Viață poetică a lui Descartes, drama în versuri Exilul poetului, la care se referă probabil Cioran, pagini de jurnal și de memorii. Scrisoarea pe care o oferim spre lectură cititorilor noștri i-a fost dăruită de destinatar profesorului Șerban Cioculescu în iulie 1973, la Mogoșoaia, împreună cu o alta
O scrisoare inedită de la Emil Cioran by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/13793_a_15118]
-
obraznic veninul lor e totuși perfuzia mea nu trăiesc dar mă amorțesc în viață chiar mi-e bine așa? (câtă plasmă imaginară, atâta carne conștientă! am citit și astăzi, și ca și cum n-ar fi fost de-ajuns iată încă un vers îmi umblă acum prin cap distilat otrăvitor în vene celulozice amețindu-mă amețindu-mă știți voi, starea aceea aproape imponderabilă de după o lectură în sânge care-ți lasă impresia că știi mai mult, ca o simplă vorbă de dragoste a
nesfârșite pieile amare by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13837_a_15162]
-
închide în el toate sunetele salvatoare, o păpușă rusească a deznădejdii... cum să te sustragi propriilor corpuri ale durerii și fricii: scumpe fidele identități inalterabile... mă gândesc la y Gasset care gândește că al pensar nos quedamos solos, dar ce versuri să mai citesc carnea mea oricum e tristă sângele s-a tot agitat e doar un luuung scuipat portocaliu puțin acrișor o spumă aproape transparentă abia mai umflând niște vene subțiate gata să se taie oricum de la sine
nesfârșite pieile amare by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13837_a_15162]
-
și Cornel Regman discută despre literatura nouă - și despre volumul lui Grigore Șoitu pe care îl comentăm aici - inversînd rolurile: Angela Marinescu întreabă și Cornel Regman își definește opțiunile estetice. E reprodus și comentat un fragment dintr-un caiet de versuri din secolul XIX (evident, autentic) etc. Addenda amestecă, pe lîngă fragmente (pseudo-)critice, și definiții stranii pentru cuvinte neobișnuite: "birlic - bancnotă de 1 dolar american", "intitluit - ascuns în titlu", "revlon - puțin gudron", "tăticăreală - combinație reușită între tată și văicăreală" etc.
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/13813_a_15138]
-
Șapte poeme civilizatoare se dezagregă în secvențe independente. Fiecare din ele poate fi definită astfel: "o numim ziua A/ pornind de la/ prima literă/ atît de scurtă/ încît ușa se/ deschide cu/ furie (cu aceeași/ furie cu care a/ fost închisă)". Versurile alunecă în absurd (pe deasupra unui ce tragic, nerostit): "fîl fîl/ un înger/ înecat în/ mîl", "sufletele-s/ coapte pînă/ la nori se/ vor așterne/ ca penele/ în limb/ pe creștet/ n-o să-mi iasă/ prea devreme/ nimb voi/ zîmbiți/ cu
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/13813_a_15138]
-
miracolul carnavalului triumful/ oh Universule vai de fundul tău/ a venit omul ales poetul apeductelor/ lăcătușul stelelor hingherul astrelor negre/ cel ce te-o scotoci și-n gaură de șarpe". Poemele urmează două formule. Poeme lungi, în care încap și versurile din momentele în care "vrea să fie rău" ("scrii ca și cum ai mîzgăli/ niște pereți cu cuvinte obscene") și definiri poetice ("ceva din mine aburul care ar putea fi/ chiar poezia somnul dulce din jurul/ mașinii de scris"), dar subordonate unui flux
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/13813_a_15138]
-
ține apa (afară de câte un descântec de ploaie), Nu măsoară timpul Orbește, Fără roiurile Lui de albine, De polenuri, De frunze căzătoare, Nu seceră, Nu zidește Afară doar De uimire, Și totuși, Rămâne singurul timpan Prin care Dumnezeu ne aude. Versuri în latină De laudă, De încântare, Tremurătoare Ca o rază de dimineață În lungul unui zid, La fel de sacră Și atotluminătoare, Vibrația fiecărui cristal Și un fluviu de Aleluia Între malurile fiecărui rostru. Glasurile și uitarea Seminței de a încolți În
Truda trupului frumos by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/13842_a_15167]
-
Iuliana Alexa Poezie și realitate Gheorghe IzbĂȘescu e un poet onest din Onești. Adevărul este că îmi este prieten. Cum se poate scrie cinstit despre cărțile lui? Cred că se pot cita câteva versuri și se pot urmări, școlărește, figurile de stil, epitetele, comparațiile și motivele „universului poetic." Cartea ieșită în 2003 de la Editura Vinea și intitulată Melodrama realului, (îmi place titlul), adună cele mai bune poeme din ultimii 15 ani și din șase
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13893_a_15218]
-
de mine în „România literară". Ar trebui cu această ocazie să am o relație specială cu cărțile lui și, la acest al doilea frumos volum care îmi cade în mână să cuget la cât am evoluat și eu, și poetul. Versuri și alte forme fixe e o cărticică de lux, în genul celor pe care Editura Brumar, specializată în editarea de poezie, le promovează, fără a avea, din păcate, și puterea financiară de a le desface pe piața largă. Bijuteriile acestea
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13893_a_15218]
-
plasează pe Adrian Bodnaru în linia poeților ermetici și nu chiar, la paritate cu oniriștii și de ce nu, amintește pe alocuri de Leonid Dimov sau de Emil Brumaru, asemănare pe care eu aș afirma-o cu destulă siguranță, pentru unele versuri mustoase și pline de erotism șăgalnic și parșiv, umor și tehnică elaborată. Să mai cităm niște haiku-uri: „ Afară veri,/ toamnele, înăuntru,-/ Te gust dintr-un măr.", și „Aveai picioare,/ dar în loc de sandale,/ mai purtai ceva." Gheorghe Izbășescu, Melodrama realului
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13893_a_15218]
-
șăgalnic și parșiv, umor și tehnică elaborată. Să mai cităm niște haiku-uri: „ Afară veri,/ toamnele, înăuntru,-/ Te gust dintr-un măr.", și „Aveai picioare,/ dar în loc de sandale,/ mai purtai ceva." Gheorghe Izbășescu, Melodrama realului, Ed. Vinea, 2003 Adrian Bodnaru, Versuri și alte forme fixe, Ed. Brumar, Timișoara, 2002
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13893_a_15218]
-
din litere. Oricum, cred că e ultima dată cînd mai citesc, obligat fiind, de la un capăt la altul, cartea asta care-i un dulap ratat (pentru că ar fi fost cu adevărat o izbîndă dacă-l alcătuiam din lemn, nu din versuri). Pentru că a venit vorba de dulap, mi-am amintit că, pe vremuri, vreo cîțiva ani m-am gîndit cum să scriu un poem (scurt): cana. Doream să fac o cană din cuvinte, una esențială. Nu mi-a ieșit decît o
Iar pentru femeile cu sînii nebuni aș avea sutiene de forță! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13925_a_15250]
-
succes) azil politic. Spre satisfacția biografilor cu epoleți, istoria literară nu avea să mai primească decît semne sporadice despre și de la Monciu-Sudinski. După cum consemnează Monica Lovinescu, una din cele mai autorizate voci critice ale exilului românesc, autorul mai trimite niște versuri la revista pariziană Limite, apoi "dispare pur și simplu" (Lovinescu - op. cit., 1994, p. 6, reluat în prezentarea pe coperta IV la Caractere, București, Ileana, 1997). În prezent, precaritatea datelor despre exilul lui Monciu-Sudinski rămîne pe cît de desăvîrșită, pe atît
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
am aflat despre nenumăratele încercări ale scriitorului de a-și traduce singur opera în franceză. Nu a fost niciodată mulțumit de rezultat și atunci s-a hotărît să scrie direct în franceză. Așa s-a născut culegerea de proză și versuri L’Archisucre. Nouvelles, încă inedită. Acum cîteva luni, la Stockholm, Ulrica Cugler mi-a arătat manuscrisul. Sortit să rămînă necunoscut timp de aproape patru decenii, textul va apărea la Editura Fundației Culturale Române chiar în anul în care autorul lui
Grigore Cugler omagiat în Peru by Dan Shafran () [Corola-journal/Imaginative/13928_a_15253]
-
ego-ului liric, cu care se identifică, devenind indisociabil. Un timbru poetic care merită un premiu pentru consecvență. Din nefericire, ca și la Kundera - unde mi-e greu să asociez un personaj cu un roman - de la Cristian Simionescu nu rețin nici un vers. Dar, continuând paralela cu scriitorul ceh, pot să-mi aduc aminte de câte un pivot narativ/poetic: o pălărie la unul, un leopard, un elixir și un Swift la celălalt. Astfel de pivoți nu sunt ticuri verbale, ci un soi
LECTURI LA ZI by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Imaginative/13892_a_15217]