3,592 matches
-
îl neagă pe Dumnezeu; dacă l-ar păstra, și-ar pierde statutul de creator, fiind, în acest fel, doar creatură. Introdus în aforismul 125 din La gaya scienza, gândul acesta: Dumnezeu a murit căci noi oamenii l-am ucis, este vestit în urmarea unei căutări mistice, nesupusă logicii pascaliene a căutării lui Dumnezeu (nu te-aș căuta dacă nu te-aș fi găsit). El apare într-o analogie deschisă cu ideea căutării omului de către Diogene cinicul: "N-ați auzit de acel
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
spune). Ne-limitarea supraomului în raport cu omul vine din "exorcizarea" sensurilor moralei, operație pe care se sprijină întreaga filosofie a lui Nietzsche. Doar scoaterea în afară a adevăratelor temeiuri ale "moralei celor mulți" și dezvăluirea diferenței față de morala "sănătoasă" a nobililor vestesc supraomul. Acesta se definește printr-un act în afara sa reevaluarea tuturor valorilor -, nu prin recunoaștere de sine. Totuși, spațiul așteptatei sale geneze este umanul, mai bine-zis, interioritatea umană, cum consideră Ernst Bertram. "Această idee (ideea eternei reîntoarceri n. C.) care
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
o altă decizie și pleacă. Corrado rămâne din nou singur în timp ce o furtună cumplită se dezlănțuie. În van se roaga Corrado că trăznetele să lovească fortăreața. Gulnara, palida și tremurânda, revine după ce furtună se potolește și îi aduce lui Corrado vestea că ea l-a ucis pe Seid cu pumnalul pe care Corrado îl refuzase anterior. Aflând vestea, Corrado se hotărăște în sfârșit să fugă din închisoare și aceasta numai din dorința de a o salva pe Gulnara, aflată în pericolul
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
a crescut și trăit aproape toată viața lângă Busseto și la proprietatea să de la Șanț’Agață, o aruncătura de piatră mai încolo. Nu prea departe de acolo, sub același cer albastru nesfârșit al văii fluviului Po, se găsește orașul Parma, vestit pentru salamul sau uscat și brânză parmezan. Un tanar muzician din Parma s-a întâmplat să cânte la violoncel în orchestră de la Scală la premiera operei Otello. El a ajuns repede dirijor iar la vârsta de 26 de ani a
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
alte lejere palpituri, nu-i lipsește sinceritatea, ci fiorul. Ecouri din stihuirile anacreontice, din romanțe, din cântecul de lume sunt perceptibile. Melancoliile, ușoare, trec aproape fără să lase urme. A. e, fără nici o adumbrire, o natură jubilantă, expansivă, gata să vestească tuturor bucuria dragostei împărtășite. O dragoste tihnită, ocolită de neliniști și suferințe, la care natura întreagă este chemată să ia parte. Veneția însăși, cu toată înfățișarea ei cernită, protejează fericirea tânărului cuplu. Când iubita, „dulce înger”, nu mai este, jalea
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
este totul, închide în forma sa napoleoniană tendința pură a oricărei civilizații mature. Tendința expansivă este o fatalitate, ceva demonic și fantastic. A trăi înseamnă a realiza posibilul, mintea umană nu cunoaște decât posibilități extensive"892. Evident, Spengler a exagerat vestind declinul și moartea civilizației occidentale. Lumea liberă, occidentală, are o capacitate nebănuită de Spengler, de a se reproduce, expansiona și căuta noi forme adaptative de existență. Este și motivul pentru care istoria lumii civilizate și nu numai, întreaga istorie, poate
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
pentru anul 2000 Vultùrul ce rotește sus va fi atunci demult apus. Lângă Sibiu, lângă Sibiu prin lunci numai stejarii vor mai fi și-atunci. Mai aminti-mă-va vreun trecător vreun străin, sub ceasul lor ? Nu cred să mă vestească cineva căci basmul ar începe-așa : Pe-aici umblă și el și se-ntorcea mereu, contimporan cu fluturii, cu Dumnezeu. (Blaga, 2010 : 253) Chanson pour l'an 2000 L'aigle qui vole dans leș nues aură alors bien dispăru. Près
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
ei de metafizică insurgentă: „Sunt pentru noapte lampă subțire / și cu fitilul sângelui scurt / lâng-un perete ard în neștire / suflă peste mine clopotul surd. Tânjesc departe și nu am casă / piatra-nflorește dinspre genunchi / în locul pleoapei vreau o mireasă, / mamă, vestește ceasul la unchi. // În pivniți vinul albit pe frunte / leagănă lumea pentru-un argint, / îmi caut trupul de peste munte - / voalul miresei l-o fi orbind. // Dar pune, mamă, jar în mireasă / plângi de pe-acuma căci am să cânt, / șadă
DINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286786_a_288115]
-
rezultă din cuprinsul epistolelor, regiunile sud-dunărene învecinate au fost evanghelizate direct de Sf. Apostol Pavel și ucenicii săi. În ceea ce privește ținuturile noastre, Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu arată că, după o tradiție consemnată de Sf. Ipolit (170-226), Sf. Apostol Andrei a vestit evanghelia "sciților și tracilor". Ideea aceasta-prezența Sf. Apostol Andrei în Scythia este amintită și într-un pasaj din Istoria bisericească a lui Eusebius din Caesarea (265-339), unde scrie că acesta a propovăduit și în Dacia Pontică, viitoarea provincie Scythia Minor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
centrale ale Munților Haemus și în Rodopi. Vlahii din Haemus aveau un rol însemnat, ei îi călăuzeau pe potecile munților pe cumani, deducem că locuiau în partea de est, în fața Dobrogei. În același timp, un fruntaș al vlahilor, Pudilă, îl vestea pe împărat, aflat la Anchialos, pe litoralul Mării Negre, despre trecerea cumanilor peste Dunăre. Dar, în general, stăpânirea bizantină ce s-a prelungit două secole la sud de Dunăre, a sfârșit prin a nemulțumi pe cei de jos, agricultori și păstori
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și S. Fl. Marian publică folclor. E reprodus un fragment din prefața lui N. Iorga la o ediție din Ciocoii vechi și noi de N. Filimon. Ultimul număr al C. l. anunță pe prima pagină apariția săptămânalului „Sămănătorul”: „Suntem autorizați să vestim publicul că doi fruntași ai literaturii noastre, dl. A. Vlahuță și G. Coșbuc, simțind nevoia unei grupări puternice în haosul atâtor agitații bolnave, străine aspirațiilor neamului românesc, au luat nobila hotărâre de a înființa, sub conducerea și prin activitatea lor
CURIERUL LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286597_a_287926]
-
al agoniei despre voluptatea stingerii unui suflet otrăvit. E aici o lume letargică, aflată sub pecetea implacabilă a morții. Cartea, impregnată de filosofie thanatică, este romanul unei devorante iubiri și, în același timp, al unei mari farse, măștile și carnavalurile vestind atmosfera teatrală. În interiorul ficțiunii, autorul introduce o altă ficțiune - lunga serie de vedenii ale lui Hrisant Hrisoscelu, prizonier în lumea iluzorie a halucinogenelor, hrănindu-și clipele de supraviețuire cu preparativele pentru moarte. Se vădește aici, în tristul ei spectacol, o
BARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
aici o proză căreia îi priește mai degrabă nota de asprime. Confirmând pronosticul unor comentatori (în primul rând, al lui G. Ibrăileanu) și învingându-și propriile temeri, B. scrie romanul Europolis (1933). O scrisoare neașteptată stârnește vâlvă între locuitorii Sulinei, vestind revenirea lui Nicola Marulis din ținuturile de peste Ocean. În micul port cosmopolit de la gurile Dunării, unde alternanța de prosperitate și colaps economic, de somnolență și febrilitate intră în ciclicitatea firească a locului, totul se poate schimba peste noapte. Într-un
BART. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285660_a_286989]
-
misiunii călugărului. Regele a dat ordin că atât fratele Fiacre, cât și însoțitorul sau, să beneficieze de transport și cazare gratuite pe întreg parcursul călătoriei. Episodul viziunilor, mesajelor și pelerinajelor pare desprins din religia creștină, cănd Fecioara Maria a fost vestită de un înger al Domnului că urma să-l nască pe Iisus, sau când Iosif a fost avertizat în vis că este voia Domnului ca să se nască Mesia. Din acest motiv și datorită similarității dintre revelațiile Fecioarei și ale lui
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
tainic = ascuns, ferit, neștiut de alții; suspect = care dă de bănuit; a iscodi = a cerceta cu de amănuntul. BRÂNDUȘELE după Eusebiu Camilar De mult rămăsese În urmă Bratislava, cu Dunărea oglindind plantele dumbrăvilor și culoarea de purpură a răsăritului. Se vestea o duminică acoperită de un cer uriaș, de cristal. Departe, se deslușeau uneori crestele munților Tatra. Pornisem la drum spre a vedea priveliști minunate din țara frumoasă a Cehoslovaciei. Deodată, cum am ieșit dintr-un sat, am văzut În față
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
El știe tot. Putere! [DRAGUL] Poți spune în ce vremuri S-a petrecut povestea, dar fără ca să tremuri. Ea se petrece-acuma. Căci vremea e pe dos, Cum este și în basme. Ce-i sus coboară jos. Când s-o vesti în lume că Sas e-n locu-mi Domn Strămoșii mei, sărmanii, în vecinicul lor somn Întoarce-s-or în groapă cu fața spre pământ, Speriați de toate celea ce-n vremea noastră sânt Nu-i așa vere dragă?... [SAS] O
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Sânger Să fie pintre crenge un măr însîngerat. 2254 (ACTUL AL II-LEA] [SCENA I] (Întuneric. Codru des. Noaptea. Trăznete, fulgere) DOAMNA MARIA. BOGDA. ROMAN BODEI ROMAN Prevestitoarea fire cu cerul său cernit Deschide a ei gură, prin fulger ea vestește CE rău aduce lumei o zi ca cea de azi: În răzvrătire firea arată cumcă astăzi Lui Vodă Mihnea Sânger îi dăruiește-un fiu... Un fiu cum încă lumea nu l-a văzut vrodată, Cu inima pestriță cum este al
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ALEX[ANDRU] Nu, nu! A fost o clipă. Iartă-mă, regină... cunoști din nenorocire acel vârtej de sânge care întunecă câteodată mintea // și ochii neamului nostru. Și nu știi nimic despre minunea cu vulturul! RINGALA Tu zici. ALEX[ANDRU] Să vestească crainicii Adunarea Direptății. (s-aud zgomote de trâmbițe. Alexandru iese. {EminescuOpVIII 148} RINGALA (singură) O, Alexandre Vodă! Precum nu sânt nimica pentru tine, astfel nu știu nimic din ce-mă-ntrebi. E o prorocie vulturul acela, o prorocie pusă la
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
doi ochi -- doi singuri ochi - S-a-nchis pe lume! O, Ștefan! Ștefan - tu, lumina vremei, Te-ai stins și am rămas în întuneric. ["DE CE AȘA DE TRIST...? "] 2270 EA De ce așa de trist, amicul meu? Tu care ești viteaz vestit în lume În zale când te-mbraci și când străbați O oaste-ntreagă ca și o furtună, Tu ce acuma aperi doar cetatea În contra unei oști ce e departe, Tu să fii trist? [EL] Eu nu sunt trist de asta
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
capăt... sau, mai drept, a mea soție... O să... nu știu cum aș spune-o... mi-e rușine chiar și mie. Cinsprezece ani trecură de când ne-am căsătorit Dar ca să devin părinte nici în gând mi-ar fi venit. Iar acuma ea-mi vestește un noroc prea de prisos Ce mă miră și-mi insuflă îngrijiri fără folos. Auzind acestea toate am rămas de tot confuz; Însă-acum nici o dorință nu mai pot să i-o refuz, Pe-a mea scumpă jumătate căuta să mi-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
asprime) Însă eu gândesc, din contra, să lucrez ca om cinstit; Am scăpat o sumă mică din dezastrul suferit; Cu această rămășiță cred să am destul noroc Să ridic și strălucirea casei mele iar la loc. LAIS Poate casa mea, vestită pentru ospitalitate, Va putea să suplinească dorul țării depărtate. PSAMIS A ta inimă ușoară la exil să se deprindă. BOMILKAR (împingîndu-l de-o parte) Fie oricum... LAIS Tu la mine vezi Corintul în oglindă, Vezi esența, cum am zice, cele
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
câștige prin aceasta înclinarea? Să voiesc Chiar a te iubi, și totuși nu mai pot să te iubesc. Dar privește împrejuru-ți. Dac-ar spune acești păreți Ce văzură pe aicea în decursul unei vieți Ar striga la toată lumea și-ar vesti pe orișicine De rușinea ta cea mare, de adînc-acea rușine A inimei tale sterpe și lipsite de amor. Aste pănuri purpurie, aste marmuri, ăst covor, Toate gajuri ale gloriei tale-atîta de deșerte, Nu sunt oare tot atâtea mărturii desigur certe
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
sfârșit, un păscar napolitan plin de tărie despică valurile zgomotoase ce se împotrivea {EminescuOpVIII 580} trecerii lui, se îndreptă către ospelul ambasadei englezești și peste curând fetișoara părăsi balconul... Într-același minut tunul castelului Neoga răsună în port; fanfarele războinice vestiră înfățișarea regelui de Neapol, soldații rânduiră norodul de amândouă părțile stradei și cortegiul înaintă cu mare cuviință cătră biserică. Era alcătuit de câte o deputație din toate ordinele bogate și sărace: camaldulii, în haine albe ca zăpada, mergea în capul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
îi putu să-i zică tată-său ca să o distreze de o melanholie a căreia pricină nu o cunoștea, ea rămase tot într-o tăcere adâncă și dureroasă. O detunare din nou a artileriei din port și sunetul tuturor clopotelor vestiră cetății că minunea s-a împlinit. La semnul acesta sublim toți cari nu putuseră a intra în biserica Sft. Ianuarie căzură deodată în genunchi, întocmai precum altădată cruciații când zăriră mormântul lui Isus Cristos la Ierusalim... Pentru că, pentru un adevărat
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
merităm să ni se puie șeaua-n spinare în locul lui. Dar șarlatanul ieși din nou la maidan și promise o altă minune, și mai mare. - Acuma, zise el, nu veți vedea nimic mai mult, nimic mai puțin decât un uriaș vestit în toată lumea pe lângă care cei mai mari uriași sânt pitici. Cată să observ însă [că] oricine i-o zice" uriașule" l-a bătut norocul: [î]i va ajuta s-ajungă la onori, vă grămădi averi asupră-i, [î]i va
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]