1,712 matches
-
CERUL ERA PE JUMĂTATE ACOPERIT ȘI GONZALES, CU NASUL ÎN VÂNT, OBSERVA CU REGRET CĂ ACEST TIMP, NICI PLOIOS, NICI CALD, ERA CEL MAI POTRIVIT PENTRU O PARTIDĂ BUNĂ. VORBEA ȘI EL CUM SE PRICEPEA DE MIROSUL DE CATAPLASME DIN VESTIARE, DE TRIBUNELE ÎNȚESATE PÂNĂ LA REFUZ, DE MAIOURILE ÎN CULORI VII PE TERENUL ROȘCAT, DE LĂMÂILE DINTRE REPRIZE SAU DE LIMONADA CARE ÎNȚEAPĂ CU MII DE ACE RĂCORITOARE GÂTLEJURILE USCATE. TARROU NOTEAZĂ DE ALTFEL CĂ ÎN TOT TIMPUL DRUMULUI, PRIN STRĂZILE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
baloturi. Se păstraseră tribunele pentru ca internații să se poată adăposti pe timp de căldură sau de ploaie. Trebuiau, pur și simplu, la apusul soarelui, să se întoarcă în corturi. Sub tribune se aflau dușurile care fuseseră amenajate dinainte și fostele vestiare ale jucătorilor care fuseseră transformate în birouri și infirmerii. Cea mai mare parte dintre internați stăteau în tribune. Alții rătăceau pe tușă. Unii stăteau pe vine la intrarea corturilor lor și-și lăsau ochii să lunece peste toate, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
s-au retras, judecătorul continua să privească înspre partea unde lucea soarele. S-au dus să-i spună la revedere lui Gonzales care studia un tabel de supraveghere prin schimburi. Jucătorul a râs strângându-le mâinile. Am regăsit cel puțin vestiarele, spunea el, e și asta ceva. Puțin după aceea, administratorul îi petrecea pe Tarrou si pe Rambert, când un sfârâit nemaipomenit s-a auzit din tribune. Apoi difuzoarele care, în vremuri mai bune, erau folosite să anunțe rezultatul meciurilor sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
duc la culcare, amenință Marta, Bine, după ce plătești și-ți dau un impermeabil, o pălărie, niște cizme de plastic și o umbrelă, toate colorate, poți să te îmbraci și în negru, dar trebuie să plătești în plus, intri într-un vestiar unde o voce dintr-un megafon îți poruncește să-ți pui cizmele, impermabilul și pălăria, și imediat intri într-un soi de coridor unde oamenii se aliniază în șiruri de câte patru, dar cu destul spațiu între ei ca să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
apoi tot mai mari și mai deși, cădeau în fața noastră ca o perdea prin care de abia ne mai vedeam colegii, unii își țineau în continuare umbrelele deschise, ceea ce ne stânjenea și mai mult mișcările, în sfârșit, am ajuns în vestiar și acolo era un soare strălucitor, Un soare în vestiar, rosti întrebător Marçal, În momentul acela nu mai era vestiar, ci un fel de câmpie, Și astea au fost senzațiile naturale, întrebă Marta, Da, Asta se vede toată ziua afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ca o perdea prin care de abia ne mai vedeam colegii, unii își țineau în continuare umbrelele deschise, ceea ce ne stânjenea și mai mult mișcările, în sfârșit, am ajuns în vestiar și acolo era un soare strălucitor, Un soare în vestiar, rosti întrebător Marçal, În momentul acela nu mai era vestiar, ci un fel de câmpie, Și astea au fost senzațiile naturale, întrebă Marta, Da, Asta se vede toată ziua afară, Exact așa am spus și eu când am dat înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
colegii, unii își țineau în continuare umbrelele deschise, ceea ce ne stânjenea și mai mult mișcările, în sfârșit, am ajuns în vestiar și acolo era un soare strălucitor, Un soare în vestiar, rosti întrebător Marçal, În momentul acela nu mai era vestiar, ci un fel de câmpie, Și astea au fost senzațiile naturale, întrebă Marta, Da, Asta se vede toată ziua afară, Exact așa am spus și eu când am dat înapoi materialul, dar ar fi fost mai bine să tac din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
spus profesorul? — Exact așa. Și mi-a spus să vă plătesc consultația. Cât vă datorez? — Nimic, e un cadou din partea casei. Puteți să mă așteptați puțin, până mă schimb? Ies și eu cu dumneavoastră. — Cu mare plăcere. Secretara intră în vestiar. Privirea lui Lionel este atrasă de televizor, unde sunt prezentate știrile de la ora 11. Lionel îl recunoaște pe prezentatorul vedetă - Gérard și mai nu știu cum -, care tocmai încheie un discurs patetic: — ...iar după aceste două morți absolut inexplicabile, se pare că
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
și era galben galben ca lămâia. C-așa e el, odată îi vine și nu mai vrea. Nu mai are chef de nimic, pur și simplu n-are, asta e, n-ai ce-i face. Se oprise în pragul dinspre vestiar blegul de Vasile. Se oprise acolo, ca prostu’. Tolea simțise. Fără să se miște și fără să se uite, simțise că nu mai era alături, pe covor, că se furișase și stă acolo, așa, statuie, ca prostu’. S-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
O să fie grozav. Cică ar fi o grămadă de chestii care se pot face când partenerii sunt inegali ca greutate. —Și de ce nu-ți găsești pe cineva de statura ta? —Mda, zice Finn. O să mă duc la vreun dubios din vestiar și-o să-l întreb dacă vrea să ne bălăbănim amândoi. În definitiv, bălăbăneala între bărbați e destul de firească, nu? Bărbații heterosexuali fac împreună astfel de lucruri oricând. Înțeleg unde bați, admit eu. Nu vrei să fii luat drept homosexual. — Deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
cu înverșunare. Când căzu trepiedul francez și camera lor se stropi cu noroi, celelalte echipe începură și ele să se bată. Hagar îi privea nemișcat. Nici un urangutan astăzi, își spuse el. Capitolul 17 Rick Diehl de la Biogen se schimba în vestiarul de la Bel Air Country Club. Se dusese acolo ca să joace o partidă de dublu cu niște investitori care puteau fi interesați de BioGen. Un tip de la Merrill Lynch, prietenul lui și un tip de la Citibank. Rick încercase să o facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
fie o zi bună. Iar după numai o oră, unul dintre ei spuse, în cele din urmă că, după părerea lui, numai un idiot ar fi investit în citocine. Frumos. Așa că acum se simțea epuizat și învins, stând prăbușit în vestiar, când Jack Watson, bronzat și splendid într-un costum alb de tenis, se lăsă să cadă pe bancă, lângă el, și spuse: — Deci? A fost un meci util? Era ultima persoană pe care și-ar fi dorit s-o vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Raza bătu cu degetele în birou. Ar fi mai bine să folosești treaba cu rețeta, când discuți cu ea. — Așa voi face. Iar acum, șterge-o de aici, ca să o pot suna. Raza traversă sala de autopsie și intră în vestiar. Nu era nimeni acolo. Sună la telefonul mobil. — Jesu, zise el. Ce naiba faci, omule? Ai pus țevi de plumb în tipul ăla cu accidentul. Marty e furios. Au încercat să-l incinereze pe individ, iar el are țevi de plumb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
ta de păr blond și creț să fie părul lui negru, des, Îmblânzit de briantina fină și dat ascultător peste cap. Ce n-ai da să fii tu cel mai aplaudat pilot acrobat de Ziua Aviației, care Își pierde În vestiarul terenului de tenis scrisorile roz, parfumate de la Riri, mica balerină care adoră rafinamentele În pat și ciocolata, după cum povestește chiar faimosul aviator, lăsându-i cu gura plină de bale de poftă și venin pe seminariștii cu uniformele impregnate de duhorile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
supraveghetori care au Împins spre sala de concert a castelului rococo (corpul central 1300, aripile noi 1700) mica sălbăticiune cu pomeții lați, cu ochii oblici și părul arămiu... * —...Te foiești În timpul concertului și, când jumătate din spectatori sunt deja la vestiar, devii dintr-odată interesat și suntem ultimii care ieșim din sală. Chiar dacă e vorba de un simplu minut, de ce să nu profităm de el aici, În parc? —Am ieșit odată cu toată lumea, draga mea... Vezi cum exagerezi? Eu am crezut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
semnătura dirigintei, și tot trăgeam o fugă până acasă. Se obișnuia pe atunci, ca la cămin, În fiecare seară, doi elevi să facă de planton, până dimineața. Asta Însemna: prezența tuturor elevilor În dormitoare până la ora 21.00, curățenie la vestiare și Întreținerea focului În sobele de teracotă. Cum stăteam așa În fața focului, mi-a trecut prin cap o idée năstrușnică și i-am propus colegei mele T. o “mică evadare”, ținând cont că era sâmbătă spre Duminică. Zis și făcut
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
persoane frecventează sala, ar fi fugit afară cât ai zice pește. Ar fi văzut atunci oamenii frumoși strălucind pe benzile de alergat, cu o urmă de transpirație arătându-le bronzul la potențial maxim. Le-ar fi văzut pe femeile din vestiar cum își aplică cu grijă machiajul înainte să se încumete să iasă, doar în caz că bărbatul visurilor lor ar exersa cumva la bicicleta ergonomică, chiar lângă ele. Le-ar fi văzut atunci pe femeile casnice de vârstă mijlocie, soții de afaceriști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
vorbește unei mase de culoare roșu-aprins, care pufnește și e plină de sudoare. Deocamdată nu lucrăm cu greutăți. În primul rând, o să ne concentrăm pe exercițiile cardiovasculare ca să ardem grăsime, și apoi ne vom concentra pe lucratul mușchilor. Merg la vestiar clătinându-mă; fac duș stând pe niște picioare tremurânde, după care mă duc la muncă. Dar știți ce e ciudat? E ciudat că, deși sunt obosită, mergând pe stradă în drum spre serviciu și oprindu-mă un pic să cumpăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
petrece timp cu Ben Williams? S-ar putea spune că Jemima a devenit obsedată, doar un pic... După ce a terminat cu sala, când a fost sigură că nu trece nimeni pe lângă ea, Jemima s-a urcat delicat pe cântarul din vestiarul femeilor, a întredeschis ochii și apoi s-a uitat jos. Șaptezeci și patru de kilograme. Jemima se dă jos și se mai urcă o dată, doar să fie sigură, pentru că Jemima Jones n-a avut niciodată greutatea asta, în toată viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
părut în regulă. De ce? De obicei nu-i așa? ― Poate sunt eu de vină, dar dățile trecute când ne-am mai întâlnit a fost a naibii de nesuferită. ― Probabil e doar geloasă pe tine, spune Lauren, în timp ce ne îndreptăm spre vestiar. Nu e tocmai o zeiță, nu? ― Nu, dar nici eu nu eram înainte, și știu cum e. ― I-ai zis că odată ai arătat ca ea? ― Am încercat, dar n-a interesat-o. ― E greu, nu-i așa? Când mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
n-are nici măcar scenariu. Filmul vrea cică să spună profanilor din ziua de azi povestea rezistenței anticomuniste din munți. I-auzi colo bre! Pentru niște băieți, la care se observă clar că și-au lăsat pentru vreo oră blugii la vestiar ca se joace un pic de-a pac-pac pe dealuri. Povestea este înfiorător de seacă: foame, luptă, hăituială, trădare, tortură, moarte, iar pentru cei care supraviețuiesc, ciclul se reia (foame, dă-i și luptă, pac-pac, etc. etc.). Nimic în fond
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
-l refuză la export, ce-am să fac acum, să nu dau o bucată de cărniță la copii?!“ Și așa zicea și tovarășa ingineră în gândul ei, închizând ochii de fiecare dată când dădea din greșeală buzna în câte un vestiar și o surprindea pe câte o muncitoare în timp ce tocmai strecura piepții ăia nefiresc de mari sub fustă. „Mare grijă, Tanțo, să nu-i încurci cu altceva“, râdeau cu toatele și făceau glume deșănțate, de ar fi înghețat și un bărbat dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
Centrul Sportiv Brixton. Joia jucau regulat câte un meci în cinci pentru a se menține în formă în vederea celui adevărat. Bull se implicase serios și tot corpul lui mare și solid se acoperise de sudoare. Să se fi sprijinit în vestiar de vreo țeavă de apă fierbinte? Se întâmplă uneori ca, în situațiile de epuizare fizică, lobii cerebrali influențați de excesul de endorfine și encefaline nici măcar să nu mai sesizeze rănile grave. Numai că nu și pe cele atât de grave
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
ar fi fost vreun idol nordic, un zeu al pădurii cu un copac în loc de sculă, capabil să-l facă din nou bărbat. În timpul în care Bull unea mental punctele care trasau axa feminității sale latente, puncte marcate de roșelile din vestiar și conexiunile emoționale ratate, Alan era cu el - alături de el - înțelegându-l, empatic la zbuciumul intelectului care, la fel ca micuța locomotivă din cărțile pentru copii, se străduia să dea o semnificație propriei identități. Acasă, Naomi se postase în capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
le pună pe seama lumii nevinovate. Prin urmare, își permitea să cânte și să se bucure. Microbuzul gonea printre câmpurile de un verde crud, într-o zi însorită, de primăvară englezească, și toți fremătau la gândul meciului ce va urma. În vestiar, Bull fusese deosebit de atent să se protejeze. Își pregătise modul de operare cu mult timp înainte. O genuncheră elastică, dintr-acelea purtate în general de sportivi, acoperea cu totul ansamblul format din suspensor și absorbant. În caz că asta nu ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]