7,993 matches
-
21 III, 191 0 134 Ioan Costache Enache S‐a născut la 16 octombrie 1919 în satul Porcișani, comuna Boțești, județul Vaslui (fost Fălciu). Este aut orul volumelor „Așa cum a fost” - memorii de război, în colaborare cu Asociația Națională a Veteranilor de război, filiala Iași, Editura Mitropoliei Moldovei și Bucovinei Iași (1999)”Cronica de la Bucium”, vo lum în colaborare cu Virgil Arsene, Editura Altius Academy, Iași, 2003,”Monografia comunei Boțești‐ Gugești, Editura PIM, Iași, 2008. LA MOARTEA MAMEI Când steaua mamei
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
avut atâta putere) și cum de a știut să supraviețuiască încă 37 de ani de la moartea tatei! Mirarea nu este numai a mea. Longevitatea ei sp irituală atrage curiozitatea târgului. Vine primarul să‐i strângă mâna, vin cei de la Asociația veteranilor de război, că tata a luptat la Mărășești, vin asistentele sociale și‐ i umplu masa cu cadouri, îi iau tensiune și o găsesc 13/7 ‐ mai bună ca a lor ‐ și cad perplex! Ce să mai spun de mama mea
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
recita poemul, Mitsuhide începea să simtă patosul propriei sale situații și lacrimile începură să-i curgă pe obraji. Vasalii superiori începură și ei să plângă. Unii chiar își mușcau munecile armurilor sau cădeau cu fața la pământ. Un singur om nu lăcrima - veteranul Saito Toshimitsu. În scopul de a le lega lacrimile într-un jurământ al sângelui, Saito Toshimitsu interveni cu cuvintele: — Cred că Domnia Sa și-a deschis inima în fața noastră fiindcă ne consideră oameni vrednici ce încredere. Dacă un senior e făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fostului său stăpân. Apoi, așteptă calm consfătuirea de la Kiyosu, care urma să înceapă în cea de-a douăzeci și șaptea zi din lună. RĂZBOIUL CUVINTELOR În anul acela, Shibata Katsuie împlinise cincizeci și doi de ani. În calitate de comandant militar, era veteranul multor bătălii: ca om, cunoscuse multe greutăți în drumul vieții. Făcea parte dintr-o familie nobilă și avea o carieră deosebită; comanda o armată puternică și era avea un fizic robust. Nimeni nu se îndoia că era alesul vremurilor. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de șapte sute de oameni începu să înainteze, încet. Apoi, frontul coloanei schimbă direcția și, cotind pe drum, trecu prin dreptul lui Hideyoshi. Posturile comandanților de batalion erau ocupate doar de vasali demni de încredere. Hideyoshi nu vedea chipul aproape nici unui veteran și cu experiență, întrucât mulți dintre aceștia fuseseră lăsați la castelele sale din Nagahama și Himeji, precum și pe celelalte moșii. La miezul nopții, soldații lui Hideyoshi părăsiră Castelul Kiyosu, părând să fie armata principală care-și însoțea comandantul. Luând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
expresie de aprobare deplină. Am să vă dau o declarație și voi aștepta una și din partea Seniorului Katsuie. Dar acest angajament nu ne atinge numai pe Seniorul Katsuie și pe mine. Dacă nu i se atașează și numele celorlalți generali veterani, documentul nu va avea nici o valoare. Voi vorbi imediat cu Niwa și Ikeda. Ar trebui ca așa să fie bine, nu? Ochii lui Hideyoshi îi întâlniră pe ai lui Inuchiyo. — Ar trebui să fie perfect, răspunse răspicat Inuchiyo. Ochii săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se teamă de un atac din partea lui Hideyoshi. Avea să pornească înainte de a se topi zăpada, dar cine putea ști când avea să se întâmple asta? Troienele păreau să fi devenit un zid protector al inamicului. „Și Kazumasu e un veteran,“ își spunea Katsuie, „dar ocuparea micilor castele de la Kameyama și Mine a fost o manevră nesocotită a soldaților, fără să țină prea mult seama de alegerea momentului.“ Fusese o neghiobie. Katsuie fierbea de furie. Deși propria lui strategie era plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
își dădură seama că n-aveau nici un real succes împotriva unor oameni care erau pregătiți tot timpul, deveniseră tăcuți ca însuși muntele. Era aproape nefiresc. De ce nu acționau? Hideyoshi, însă, înțelegea. Gândul lui constant - și anume, că adversarul era un veteran bătrân și puternic, deloc ușor de înfrânt - se reflecta și în mintea lui Katsuie. Dar mai existau și alte motive importante. Pregătirile militare ale lui Katsuie erau deja încheiate, însă acesta simțea că încă nu sosise momentul de a-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
că Demonul Shibata îmbătrânește. — Vorbești prostii. Ești încă tânăr, atâta. Ai curaj în luptă, dar, în materie de strategie, îți lipsește experiența. — De ce spui asta? începu Genba să se înroșească la față, dar Katsuie nu se lăsa pradă agitației. Era veteranul a nenumărate bătălii și nu risca să-și piardă calmul. — Gândește-te un moment, Genba. Nimic nu e mai periculos decât să te strecori în adâncul liniilor dușmane. Merită oare riscul? Nu ne aflăm într-un punct unde trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lungi discuțita. Dădu pinteni calului pentru a-și grăbi înapoierea, la fel cum făcuse și la venire. La fel plecă și al treilea mesager, iar, la vremea când sosi al patrulea, soarele pălea la apus. Bătrânul războinic, Ota Kuranosuke, vasal veteran și aghiotant personal al lui Katsuie, vorbi îndelung. Totuși, se referi mai mult la relația dintre unchi și nepot, decât la ordinul propriu-zis și-și dădu toată străduința să înmoaie poziția rigidă a lui Genba. — Ei, ei. Îți înțeleg îndârjirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
el cei doi samurai, cu armurile zăngănindu-le. Ieyasu le ceru celor doi oameni părerea, în timp ce compara harta din fața lui cu realitatea. Dacă stau să mă gândesc, se pare că forțele lui Shonyu din Kobehazama trebuie să fie alcătuite din veterani adevărați. În funcție de felul cum se mișcă, ne-am putea afla într-un mare dezavantaj, aici, la Fujigane. Unul dintre samurai arătă cu degetul către piscurile dinspre sud-est, răspunzând: — Dacă hotărâți o bătălie decisivă cu lupte corp la corp, cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
înfruntarea celor mai crâncene greutăți. — Astăzi, să-ți arăți curajul așa cum știi tu, îl sfătui Ieyasu. Ii, însă, era atât de tânăr, încât Ieyasu îi repartiză în unitate pe doi dintre vasalii cu experiență. Și adăugă: — Să asculți cuvintele acestor veterani. Frații Yukisuke și Terumasa priveau Garda Roșie din poziția lor înălțată de la Tanojiri, spre miazăzi. — Atacați acel Corp Roșu ostentativ care se dă atâta în spectacol! ordonă Yukisuke. Cu aceste cuvinte, frații trimiseră o unitate de două-trei sute de oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Pe neașteptate, Sakai Tadatsugu apăru galopând spre castel, după ce călătorise toată noaptea, venind din Kuwana. Era neobișnuit ca un comandant din linia întâi să-și părăsească postul de luptă și să vină neanunțat la Kiyosu. Mai mult, Tadatsugu era un veteran în vârstă de șaizeci de ani. De ce alergase omul acela bătrân toată noaptea, urmat de numai câțiva însoțitori? Încă nu se servise micul dejun, dar Ieyasu ieși din dormitor, se așeză în camera de audiențe și întrebă: — Ce s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lume care încearcă să-și croiască un nou drum spre viitor. Văd în jurul meu o lume necăjită, lipsită de strictul necesar, ajut cât pot și trăiesc decent din drepturile pe care le am ca fost slujitor al școlii și ca veteran de război. Dacă timp de aproape cincizeci de ani regimul comunist m-a arătat cu degetul ca indezirabil, mă bucur că astăzi Țara recunoaște că i-am fost sprijin sigur și i-am fost leal în momente de cumpănă! Știu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
lume care încearcă să-și croiască un nou drum spre viitor. Văd în jurul meu o lume necăjită, lipsită de strictul necesar, ajut cât pot și trăiesc decent din drepturile pe care le am ca fost slujitor al școlii și ca veteran de război. Dacă timp de aproape 50 de ani, regimul comunist m-a arătat cu degetul ca indezirabil, mă bucur că astăzi Țara recunoaște că i-am fost sprijin sigur și i-am fost loial în momente de cumpănă! Știu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
i-am dat și unele informații despre oameni ai satului care s-au ridicat prin carte. Pe la ora 18 primesc telefon de la Oltea Rășcanu, urmând ca mâine la ora 10 să ne întâlnim la Casa Armatei în vederea unei acțiuni cu veteranii de război. Mă voi duce, negreșit! Pregătesc materialul de publicat la Iași, însoțit de o amplă scrisoare. La TV știri alarmante despre inundații în vestul, în nordul și în centrul țării. Vai de lumea din acele regiuni, în timp ce la noi
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
și-au dat mâna și le vor capul. Numai de așa scandal nu are trebuință România. Halal politicieni! De cap să ne fie! În ziua următoare, pe 13 februarie, sunt prezent la Casa Armatei așa cum am promis. Suntem prezenți 6-7 veterani, plus Oltea și operatorul. Pentru prima dată sunt obligat să-mi agăț la piept cele trei decorații. Pentru mine, cea mai înaltă decorație e faptul că mă aflu încă în viață. La cei 91 de ani ai mei, eu par
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
încrederea electoratului și că nu va fi suspendat. Ceva mai târziu un scurt telefon de la Oltea Rășcanu care mă anunță ca mâine, 20 mai, la ora 10, să fiu prezent la Primărie în sala de ședințe, în legătură cu filmul realizat cu veteranii. Negreșit voi fi prezent! Am recitit aproape două ore versuri de Alecsandri, după care am urmărit rezultatul Referendumului - pozitiv pentru Băsescu, iar către orele târzii am revăzut filmul Ecaterina a Rusiei. În finalul zilei, pot spune că am avut o
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
momente de cumpănă, abnegația și priceperea în pregătirea și efectuarea operațiilor militare - salvând uneori regimentul din situații extrem de grave. Păcat! că fiind mai în vârstă n-a apucat să se bucure de recunoștința Țării de care se bucură astăzi puținii veterani existenți. Gh. Filiche a binemeritat din plin recunoștința Patriei, precum și a noastră, a celor care l-am cunoscut. Cred că autorul scrisorii de care am amintit se va bucura că am venit cu această completare a personalității de care a
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
aștept să vină cineva să-mi stropească pomii pentru că au apărut omizile. Acum e epoca lor optimă. De la „Casa Armatei” dl. Petru Ghinea mă anunță să vin la o întâlnire cu un grup de tineri care fac un reportaj despre veterani. Cum întâmplător sunt prins cu treburi și nu pot participa la întâlnire, mi s-a spus să aștept acasă vizita acestor tineri, care și-au făcut apariția la mine acasă după aproximativ două ore. După ce am răspuns interviului, pe la ora
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
găini. Nenorocirea unora - ca un paradox - îngrașă pe alții. Un adevărat dezastru! În tihna mea, continui să citesc din proza lui Alexandru Vlahuță. Pentru vineri, 29 iunie 2007, autoritățile au organizat la „Grădina publică” a orașului o adunare în cinstea veteranilor de război, ca zi a recunoștinței pentru serviciile făcute de noi Țării, în acele vremuri de neuitat. Sunt anunțat că mi se va trimite o mașină care să mă ia de acasă. La ora 20 mașina e la scară... frumos
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
că mi se va trimite o mașină care să mă ia de acasă. La ora 20 mașina e la scară... frumos gest! În parcul din vecinătatea restaurantului de la Grădină cânta de zor o fanfară militară... Sunt primit de grupul de veterani ajunși înaintea mea. Colonelul Bălănescu - ajutat de o serie de planșe - vorbește prezentând situația în care se afla România în perioada 1939-1945, axându-se pe participarea și contribuția României în cel de Al II-lea Război Mondial. Pe rând ni
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
rândul, am vorbit scurt și foarte emoționant, zic eu. Dl. Ioniță Popoiu a evocat epopeea de la Stalingrad, la care a luat efectiv parte și a mai făcut și câțiva ani de prizonierat într-un lagăr din imensul imperiu sovietic. Fiecărui veteran prezent i s-a înmânat și câte o diplomă de onoare. La înapoiere am fost adus acasă cu mare amabilitate de către dl. dr. Constantin Teodorescu, având o discuție de mai bine de o oră, după ce am ajuns acasă. Musafirul meu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
nu pentru crematoriu... Tărășenii, ehe, n-o să reziste, madam Venerica! Iar dacă o să reziste, reluăm asaltul, vai, vai, stimată doamnă, oracol scump, să vedeți ce mi s-a întâmplat miercuri, în Place de la Concorde, tocmai mă întorceam de la demonstrația tovarășilor veterani, da, eram încă sub impresia Marelui nostru Bâlbâit și a discursului său interminabil. Brusc, brusc, ce credeți, aud din toate megafoanele, ce credeți. Avertismentul: către toți cei cu semn la coada ochiului, la sprânceană. Apoi, altul: către cei din serviciile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
parte. Nu, mai mult decât o parte. Aproape tot. Aproape tot, cu spații albe pentru părțile lipsă. Taciturnul, dar amabilul Stanley Chowder, experimentat tunzător de iarbă, abil jucător de pocher și un derviș al ping-pongului, pasionat de filme americane vechi, veteran al Războiului din Coreea, părinte al unei fiice în vârstă de treizeci și doi de ani cu improbabilul nume de Honey - învățătoare la o școală publică, locuind în Ohio. Stanley are șaizeci și șapte de ani, dar se ține bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]