2,248 matches
-
nuvelă istorică „Alexandru Lăpușneanul”, imaginea unei mame care devine capabilă chiar și de crimă pentru a-și proteja copilul. Este vorba despre doamna Ruxanda. Sensibilă, gingașă și milostivă, ea se găsește la polul opus față de soțul ei, tiranicul, autoritarul și vicleanul domn Alexandru Lăpușneanu, pentru care doar obsesia puterii pare a avea importanță. Ruxanda ascultă glasurile disperate ale soțiilor de boieri rămase văduve datorită crudelor inițiative ale domnitorului de a suprima orice împotrivire la adresa sa și chiar îndrăznește să intervină pe lângă
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
de a o îndepărta de fiul său. Cunoscând-o, popa Furtună va fi, la rândul său, profund impresionat. Va încerca însă o formulă prin care să micșoreze această imagine în ochii tânărului îndrăgostit. Fata nu-i slută și-i mai vicleană decât o șerpoaică cu pui: să nu aflu că umbli după ștrengării. E prima impresie ,,trucată" pe care i-o împărtășește el lui Iorgovan și pe care o însoțește, voit, de interdicția oricărei aventuri în speranța că tânărul va renunța
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
la momentul înțelegerii lor), dar atunci să fii și tu om cu minte și să înțelegi că, dacă e să vă fiu de folos, lumea trebuie să mă creadă om cinstit și stricat cu voi. Vorbele nu ascund un plan viclean, ci mărturisesc un crez al eroului: gura lumii e cea mai importantă. Tu ești ceea ce spune ea că ești. Nu e aici nimic din lupta pentru păstrarea imaginii de sine de la marii "vinovați tragici". De la Antigona la Stavroghin, de la Oedip
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
amintire propria dramă sentimentală. Prin urmare, de cum intră în sală caută același fotoliu unde stătuse odată alături de Mab, la un spectacol cu Oedip Rege numai că (oroare!) în locul femeii iubite întâlnește acum o bătrână cu "chipul șters, brăzdat de cute viclene". Iată un prim semn rău prevestitor, avertizând asupra trecerii timpului și a inevitabilei pervertiri a emoțiilor de altădată. Alături de Mab (femeia cu înfățișare de icoană) asistase cândva, înfiorat, la sublima tragedie a lui Oedip, pe când în clipa de față, când
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
care indiscreția atinge limite extreme, în care se epuizează toate formulele ponegririi. În general, un cuvânt echivoc, o glumă au mai mult succes decât un gând serios. E bine totuși să nu ne încredem în această aparență frivolă. Românii sunt vicleni; ascund o disimulare profundă sub un aer de absolută bonomie. Au o inteligență pătrunzătoare și știu să se servească de ea. Pentru ei, străinul e întotdeauna așezat pe un piedestal; îl fac să pozeze cu îndemânare, fără ca el să-și
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
sclavii acestor servitori... Înainte de sosirea fanarioților, grecii din Constantinopol pătrunseseră deja în cele două provincii pentru a suscita aici uri implacabile... Disprețuiți de turci... coborâți la starea de degradare civilă și morală a evreilor din Evul Mediu, ca aceștia de vicleni și de răbdători... ei ajungeau, prin banii câștigați, la un anume echilibru al influenței care îi răzbuna pentru disprețul osmanlâilor... Aveam să vedem patiseri și vânzători de limonadă deveniți hospodari... La nașterea unui copil grec, mamoșii din Constantinopol îi urau
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
tristă decât ruina: ea a însemnat dezonoarea 114!" În aceste vremuri blestemate crește o nouă influență. Din anul 1711, domnitorii Cantemir și Brâncoveanu trataseră în secret cu țarul Petru. Îi dezvăluiră secretul slăbiciunii imperiului turc și lipsa lui de coeziune. Vicleanul moscovit profită de aceasta. În acest an trupele sale traversară Prutul pentru prima oară și de atunci rușii râvniră la bogatele vâlcele ale Moldovei, la rodnicele câmpii ale Valahiei, țări atât de diferite de a lor. Ocupațiile rusești se înmulțiră
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
în liniște și pace, când într-o zi s-au dezlănțuit forțele răului conduse de magicianul Satanei, Ariel, care dorea să supună țara și s-o închine infernului. Robert porni cu armata război împotriva forțelor răului. Dar erau atât de viclene și perfide, că nimeni nu putea să le prindă, își schimbau înfățișarea în ce doreau, aducând mari prejudicii oamenilor și țării. Tocmai căuta soluții, când își aminti de inelul cu diamant. Îl chemă pe Daniel. -Care-ți este dorința-întrebă el binevoitor
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
mirării pentru sinceritatea totală pe care autorul o promitea și nu se trăda. Mai târziu aveam să aflu că autorul român se teme să fie sincer până la capăt; dacă se va zice: i-auzi, a furat, a înșelat, a fost viclean, a făcut școala de jandarmi, a primit ouă, găini... avem altă fire, ne place să râdem de natura umană, e marea noastră distracție. Atât ar trebui, să încerce cineva să-și exploreze sufletul sub ochii tuturor, am avea de ce râde
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
hoț, rămânea între noi, nu-l reclama nimeni. O dată a purtat pantofii altuia câteva săptămâni. Păgubașul năvălea asupra lui, era târât pe jos, bumbăcit zdravăn, dar pe urmă se ridica, răspundea la înjurături, mereu cu un surâs și o sclipire vicleană în ochii lui care se înecau parcă în sudoare. Nu învăța nici bine, nici prost, făcea parte din galeria de tipi ai clasei, el era hoț, altul era gras și onanist, Tănase era tocilar, Enache era uriaș, afabil, Ene avea
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Îmi întoarse spatele, din clipa aceea nici nu se mai uită la mine. Mă îndepărtai, lăsând în urmă târnăcoape care se ridicau în aer, brațe care aruncau, șir nesfârșit de oameni peste câmpia fără margini. Îmi stăruia în minte chipul viclean al lui Niculescu, care se pierduse în marea de oameni. Se pierduse?! Ceva îmi spunea că nu rămânea el acolo să facă la nesfârșit munca aceea, printre acei inși pe care îi recunoscuse atât de rapid cine sunt. Un gând
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
hă, hă, stricați orzul pe gâște! Eu nu beau decât whisky și șampanie! Haideți, că am făcut Încălzirea! Să semnăm documentele și apoi ne mutăm În sala de conferințe, unde ne așteaptă presa. Aveți grijă cum răspundeți; ziariștii sunt foarte vicleni. După ce au semnat și parafat documentele au mers la conferința de presă. Președintele a răspuns la prima Întrebare Înștiințând presa că s-au semnat documentele În acord cu primarul din localitatea Deveselu, pe care Îl și prezentă În fața lor. - Cotidianul
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
Sus pe malul Oltului/ La casele Vîlcului/, Vâlcu bea și veselește,/ De holeră nici gîndește", cu toate că maică-sa l-a prevenit: "Tu bei și te veselești/ Și de holeră nu gîndești". Dar "eată holera că sosia", Vâlcu întrebînd-o, cu șagă vicleană: He, Holeră, ce cauți pe la noi?/ Am venit să-ți iau copilele", răspunde ea, sub înfățișarea unei babe încîrpuite. Vâlcu știe că "poate să moară și nu-i păsa/ Dar de copile nu gîndea". El începe să plângă și intră
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
nu o privea. Unii, fără să pară că' o văd, își întorceau încet către ea fața descărnată și tăbăcită, acea față care-i făcea pe toți să semene între ei, fața soldatul lui francez din mașină, fața arabului cu mănuși, vicleană și totodată mândră. Își răsuceau chipul acela către străină, nu o vedeau, și apoi, cu pași ușori și neauziți, treceau pe lângă ea. Simțea cum i se umflă gleznele, iar neliniștea, nevoia de a pleca din acel loc erau din ce în ce mai puternice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
zvârcoleau pe pereți, ascultam lungul țipăt, gâtul mi-era uscat, o dorință fierbinte, fără sex, îmi încleșta tâmplele și pântecul. Zilele treceau una după alta, abia le deosebeam între ele, ca și cum s-ar fi topit la căldura cumplită, sub dogoarea vicleană a zidurilor de sare, timpul nu mai era decât un clipocit inform, care se spărgea din când în când, la intervale regulate, într-un țipăt de durere sau de posesiune, o lungă zi fără vârstă, peste care idolul domnea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
și început din nou vocile, imaginea se rupe, sub arsura încă unei clipe, se pierde. — Și eu am cunoscut un fel de rudă a doamnei, își amintește regizorul. La cinematografie mai domnea până acum câțiva ani un tip mohorât și viclean. Pe baza faptului că dovedise înrudirea cu tovarășa și deci cu tovarășul Hariga. — N-ar fi imposibil, se întoarce spre noi Poetul. Mi-a vorbit chiar ea despre înmulțirea bruscă a rudelor. Unele necunoscute, gata să se acomodeze convenabil în
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
corespondenței. Termina repede. Cam o oră, două pe zi. Privea, apoi, pereții, se gândea. Și-a adus cărți de citit, un bloc de desen. Surdina realității care își arată colții mici, puturoși. A urmărit micile lor manevre, aerul vinovat și viclean cu care se strecurau printre rigorile regulamentelor. Cumințenia perfidă, spaima și bucuria de a pândi surprizele rare ale vreunei zile. Aparențele, șansa unei poteci neștiute, ipocrizia acestor amânări. A văzut, brusc, un lung șir de ani crescând, ca un munte
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
pentru că schițele mint și se contrazic, imaginile și detaliile sunt mereu altele. Fiecare încercare deosebită de cea anterioară și de cea dinaintea ei și toate între ele. Copoii susțineau că falsifică, desenează de fiecare dată altă clădire, inventează altă clădire. Vicleană sau nebună, mai curând nebună, spuneau. Nu, cu siguranță vicleană, urlau în ziua următoare. Pentru că, admiteau, toate desenele păstrează, totuși, același aer, aparțin, se vede, aceleiași mâini. Fantasticul aburit și tulbure al desenelor sau al primelor pânze pictate în închisoare
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
mereu altele. Fiecare încercare deosebită de cea anterioară și de cea dinaintea ei și toate între ele. Copoii susțineau că falsifică, desenează de fiecare dată altă clădire, inventează altă clădire. Vicleană sau nebună, mai curând nebună, spuneau. Nu, cu siguranță vicleană, urlau în ziua următoare. Pentru că, admiteau, toate desenele păstrează, totuși, același aer, aparțin, se vede, aceleiași mâini. Fantasticul aburit și tulbure al desenelor sau al primelor pânze pictate în închisoare ar rezulta prin mișcarea liberă, până la infidelitate, față de propria memorie
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
mâna pe balustrada scării, adunând praful pe palmele ambelor mâini, pentru a și le lipi apoi pe halatele îngrijitoarelor care nu-și făcuseră datoria cum trebuia ? Lăsând amprente, la rând, pe fiecare pieptar scrobit al acestor femei supuse, leneșe și viclene, înșiruite în fața ușii ei. O astfel de vrăjitoare ar mai fi fost în stare să simtă și să priceapă ceva ? S-au dat atâtea exemple, atâtea ! Dacă ar fi putut procura desenele de demult, le-ar fi întins în fața lor
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
să stea locului și face curse între scaune : mai trage o sorbitură de cafea, mai îndreaptă un detaliu pe schiță, își mușcă unghiile, șterge ochelarii, răspunde la telefon, revine la cafea. Fusta roșie, bluza verde, mărgele negre, subțire subțire surâsul viclean, ochi galeși : caucaziana, Mina. Se joacă grațios cu țigareta și cu glumele provocatoare ale domnului Storck. Glasul lui adânc și afumat îi place, n-are ce face. Radu Ropcea tăcut, ondulat, soarbe politicos din cafea și din țigară. În celălalt
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
și din cuvintele tale vei fi osîndit." 38. Atunci, unii din cărturari și din Farisei au luat cuvîntul, și I-au zis: "Învățătorule, am vrea să vedem un semn de la Tine!" 39. Drept răspuns, El le-a zis: "Un neam viclean și preacurvar cere un semn, dar nu i se va da alt semn, decît semnul proorocului Iona. 40. Căci, după cum Iona a stat trei zile și trei nopți în pîntecele chitului, tot așa și Fiul omului va sta trei zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
se duce și ia cu el alte șapte duhuri mai rele decît el: intră în casă, locuiesc acolo, și starea din urmă a omului acestuia ajunge mai rea decît cea dintîi. Tocmai așa se va întîmpla și cu acest neam viclean. 46. Pe cînd vorbea încă Isus noroadelor, iată că mama și frații Lui stăteau afară și căutau să vorbească cu El. 47. Atunci, cineva I-a zis: "Iată, mama Ta și frații Tăi stau afară, și caută să vorbească cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
înserează, voi ziceți: Are să fie vreme frumoasă, căci cerul este roș." 3. Și dimineața, ziceți: "Astăzi are să fie furtună, căci cerul este roș-posomorît." Fățarnicilor, fața cerului știți s-o deosebiți, și semnele vremurilor nu le puteți deosebi? 4. Un neam viclean și preacurvar cere un semn; nu i se va da alt semn decît semnul proorocului Iona." Apoi i-a lăsat și a plecat. 5. Ucenicii trecuseră de cealaltă parte, și uitaseră să ia pîini. 6. Isus le-a zis: "Luați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
31. Cînd au văzut tovarășii lui cele întîmplate, s-au întristat foarte mult și s-au dus de au spus stăpînului lor toate cele petrecute. 32. Atunci stăpînul a chemat la el pe robul acesta, și i-a zis: "Rob viclean! Eu ți-am iertat toată datoria, fiindcă m-ai rugat. 33. Oare nu se cădea să ai și tu milă de tovarășul tău, cum am avut eu milă de tine?" 34. Și stăpînul s-a mîniat și l-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]