1,948 matches
-
fac griji în privința asta, dacă la asta te referi. —M-ai prins. Voiam doar să mă asigur că ești OK, în felul meu neîndemânatic. —Mulțumesc. Băusem destul vin ca să ne simțim mult mai relaxați unul în compania celuilalt. Folosind cu viclenie trucul la care recursesem și eu mai devreme, Sebastian nu numai că mă întrebase despre mine, dar reușea să și pară interesat de răspunsuri. Abia dacă atinsesem subiectul fascinant când am realizat că cina se terminase, iar chelnerul ne spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
dat drumul, fierbeam de frustrare. De data asta, privirea lui era de-a dreptul perversă. Sper că asta te-a ajutat, am spus cu o ușoară enervare în voce. —N-aș vrea să profit de generozitatea ta, spuse el cu viclenie. Dar, dacă nu te-ar deranja, aș mai încerca încă o singură dată... Poate ar ajuta dacă aș îngenunchea și eu, am sugerat, urmând vorba cu fapta, până când fețele noastre s-au aflat la același nivel. S-a uitat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
șoc pentru tine. Deja se îndrepta într-acolo. Nu, mulțumesc, i-am răspuns, este mult prea devreme. Aș dori cecul, totuși. —Cecul? părea nedumerit. —A doua jumătate din plata pentru sculptură. Așa cum ne-am înțeles la instalare. O expresie de viclenie se întinse ca mucegaiul pe fața lui fălcoasă. — Păi, poate putem discuta despre asta la cină diseară. Până la urmă, acum sculptura nu este instalată, nu-i așa? — Ceea ce nu este din vina mea. Fapt demonstrat și de Poliție. Mă săturasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
manual în umbre variate și murdare de maro și verde, cu fire atârnând la întâmplare. Știam cu siguranță cine era responsabil de această atrocitate, însă eram prea șireată ca să i-o spun în față. În schimb, i-am spus cu viclenie, subtil: Nu ți-e cald cu puloverul ăsta? Zâmbi mândru. — Îmi place să-l port. Alice mi l-a cumpărat. O doamnă din Wales le face, din păr de capră. Se pare că toate ies diferit. Este drăguț, nu? —Mhm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
asta câte avea Michael Jackson de a se vindeca de boala rară de piele care îl făcuse alb și îi dăduse nasul lui Julie Andrews. Așa că, dacă nu erau în apartament, nu aveam nici o șansă. Merita să încerc, deși puțină viclenie era necesară pentru a reuși să intru. Mi-am luat pe mine costumul de in albastru, care era la fel de confortabil ca întotdeauna; m-am hotărât să mă duc mai des la sală. Am adăugat o pereche de pantofi negri cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
o pradă ușoară pentru manageri ca noi, școlite pe afară și căutate de head-hunteri, aceștia trebuie tratați cu maximum de atenție. Primitivi cum sunt (dacă vă puteți imagina, nici măcar de Kotler n-au auzit), au ca atu un soi de viclenie ancestrală și sunt mereu dispuși să manipuleze nepriceperea clienților. Negustorii bărbați sunt cei mai periculoși: abordează problematica gătitului într-o manieră insidioasă și persuasivă și, indiferent ce vând, sunt în stare să convingă o extraterestră să le cumpere toată marfa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
rău întocmite“, „jocul actorilor, de nu a tuturor, sigur a celor mai mulți este prost“, iar costumele „se înfățoșază pe scenă în tot ridicolul lor“, făcând să se întâlnească în același spectacol „oameni despărțiți prin veacuri întregi“. Așa s-a întâmplat în „Vicleniile lui Scapin“, unde stăteau alături „un husar din timpul lui Napoleon, un muscadin din vremea lui Moliere și o cochetă din zilele noastre“. Lăudând jocul actoricesc „patetic și plin de adevăr“ al lui C. Caragiali, inițiatorul societății teatrale amintite, Kogălniceanu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
éminence grise. Mama lui Manetti a fost fiica unei Junker care se măritase cu un italian din nordul țării - din Lombardia, cred. Și-au crescut copilul ca pe un adevărat prusac cu sânge latin. Acest amestec de disciplină germană și viclenie italiană a ajutat-o să captureze vârcolacul de la Leine, de pildă. Observându-mi expresia nedumerită, doctorul adăugă: Fritz Haarmann, știți. Executat cu câțiva ani În urmă. Se pare că Manetti rezolvase un caz care a Îngrozit și revoltat o Întreagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Dacia vândută la preț de dumping, cu mari investiții într-o industrie energofagă, clădită pe tehnologii învechite și bazată pe materii prime de import, cu specialiști deveniți simpli executanți ai „prețioaselor indicații” date de un semianalfabet înzestrat doar cu o viclenie primară și expus la tot mai frecvente accese de megalomanie. Se minunau străinii de circulația restricționată a mașinilor (ce libere erau șoselele noastre!), de mulțimea apartamentelor devenite iarna - frigidere, iar vara - cuptoare. Totuși, „a fost boierie curată față de acum, afirmă
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Dacia vândută la preț de dumping, cu mari investiții într-o industrie energofagă, clădită pe tehnologii învechite și bazată pe materii prime de import, cu specialiști deveniți simpli executanți ai „prețioaselor indicații” date de un semianalfabet înzestrat doar cu o viclenie primară și expus la tot mai frecvente accese de megalomanie. Se minunau străinii de circulația restricționată a mașinilor (ce libere erau șoselele noastre!), de mulțimea apartamentelor devenite iarna - frigidere, iar vara - cuptoare. Totuși, „a fost boierie curată față de acum, afirmă
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
aduce. Afacerea cu briliantul. — Văd că acești muri zdraveni nu stau În calea faimei mele, s-a grăbit să observe Montenegro. — Nici vorbă. Nicăieri nu se află mai bine decât aici, În chilioară, cele ce se petrec În Republică: de la vicleniile unui cogeamitea general de divizie până la opera culturală a ultimului redactor de radio nenorocit. — Vă Împărtășesc aversiunea pentru radio. După cum Îmi spunea mereu Margarita - o știți, desigur, pe Margarita Xirgu -, noi, artiștii, avem scena În sânge și nu ne putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
să le Încredințez primului venit; dar el nu se afla În cușetă. Nu-mi venea deloc la socoteală ca un mulatru din Catamarca să se poată strecura În cușeta unei baronne Puffendorf. Uneori mă asemăn lui Sherlock Holmes: fentându-l cu viclenie pe controlor, pe care l-am mituit cu un interesant tom dedicat numismaticii paraguayene, am Încercat, ca neîndurătorul dulău din Baskerville, să aud și, chiar mai mult, să spionez cele ce se petreceau În respectiv cușeta feroviară. (Colonelul se retrăsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
mulțumire atunci cînd mă gîndesc la slujba mea. Nu poate fi aceasta un indiciu că am ajuns la locul potrivit? Fusese clar și convingător, dar într-un reflex al meseriei (ori al talentului?) reuși să atingă și acel nivel de viclenie absolut necesar în orice făcea sau spunea un om aparținînd Serviciului. Mihai Mihail nu muta și nu avansa pe nimeni dintre aceia care obțineau rezultate deosebite în locul în care se aflau. Prefera să le mărească lefurile, iar dacă nu, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
guvernul liberal o preluase cu entuziasm de la General. Fusese folosită în cele mai neașteptate situații și întotdeauna dăduse rezultate excelente. Din fericire, la Comana nu se abuzase de ea, așa că plutonierul Supărare avea mînă liberă. Despre alte tertipuri și mici viclenii adjutantul Popianu nu discutase nici măcar cu domnișoara K.F. Cînd se plictisea, cînd avea un răgaz, se așeza la masa din lemn de brad cu dosarul "A" în față și adăuga cîte o filă, așa, pentru satisfacția profesională. I se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fac pentru că deși sînt de acord, sînt chiar mulțumit de nonconformismul dumitale, nu pot să-l observ pozitiv. Conduita dumitale va deveni normală, cel puțin pentru acest caz, iar normalitatea nu se evidențiază, nu?" Era un monstru. Un monstru de viclenie, de șiretenie, de machiavelism. Bîlbîie simți că aerul iese cu putere din plămînii săi încordați, simți că nu-l mai poate stăpîni și oftă adînc și zgomotos. Mihai Mihail îl privi întîi nedumerit, apoi amuzat și în cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
care îl folosise. Străbătând holul, către scara ce urca în sala de primire în care nu mai fusese de atîția ani, se socoti că s-a sălbăticit de tot, tot văzîndu-se cu aceiași oameni, jumătate țărani, jumătate târgoveți, înverșunîndu-se împotriva vicleniei lor înnăscute a ajuns să gîndească în niște cuvinte îngrozitoare. Noroc că nu și-a dat drumul, e drept că nici măcar n-a salutat-o pe KF., dar i-a sărutat mîna, simțind ca o arsură pe buze căldura pielii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
schimbat, zicîndu-i: Domnule adjutant, păzește și păstrează ca ochii din cap", iar el așa va face, pentru că asta este datoria sa. Dar erau multe căi de a păstra. Iar una dintre ele o avea în sînge, se născuse cu ea, viclenia. Nu era deosebit de inteligent, dacă ar fi fost, ehei, departe ar fi ajuns, dar viclean era cît cuprinde. De aceea i-a și răspuns lui Stavri, privindu-l pe colonelul Stoicescu: "Una este să vrei și alta este să poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ceea ce se va întîmpla are vreo legătură cu Basarab Cantaeuzino. Acest "amănunt" te lămurește mai mult și mai folositor decît toate secretele viitorului imprevizibil. Nu-i așa?" Cinstit era să recunoască. Prințul era un adevărat descendent dintr-o familie bizantină. Viclenia și priceperea în a sesiza la vreme capcanele nu le învățase, ci le avea în sînge. A ridicat din umeri a indiferență "Și ce-i cu asta?" Basarab Cantacuzino rîse iarăși, de astă dată altfel, cu totul altfel, probabil așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
greoaie de urs, respirația grea ca a unei vite sătule în staul. Așa arătase. Acum, punîndu-l în fața unei situații de margine devenise altfel: amenințător, sumbru, abia controlîndu-și forța violentă care izvora din organismul său uriaș. Lîngă toate acestea să adăugăm viclenia, șiretenia înnăscută, calculul exact, machiavelic prin care îl împinsese cu spatele la zid. Într-adevăr, nu va putea ieși din casa lui Basarab Cantacuzino înainte de a fi luat o hotârîre și de a i-o fi spus-o destul de clar și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
așeza, față de Nicula Ursake, în aceeași categorie a infracțiunilor. Culi însă avea o ideea a lui, cum că chestiile lui din pădure, cu fiarele și cu oamenii, sunt tot treburi de vânătoare, pe când chestiile polițienești propriu-zise privesc orașele și anumite viclenii ale oamenilor de-acolo. În trecuta vară a acelui an 1925, venise la Prelunci domnișorul Pitu, feciorașul unuia dintre stăpâni, ca să dobândească cel dintăi trofeu de țap roș. Cât lenevise la casa de vânătoare, domnișorul Pitu se îndeletnicise cu niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
polițist, Ursake înțelese că n-are ce și de ce să judece. Era vai de sufletul lui; căci erau acuma asupra sa trei muieri. Lui nu-i trebuia, însă, decât aceea pe care de mai de mult o dorea, printr-o viclenie ce nu era a femeilor bătrâne, ci a lui Dumnezeu, cel care își are scrise vicleniile sale sfinte în toată zidirea sa, cu semne fără de moarte. Mergând cătră acea copilă nouă a lumii, își lepădă țigara și zvârli în asfințit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
căci erau acuma asupra sa trei muieri. Lui nu-i trebuia, însă, decât aceea pe care de mai de mult o dorea, printr-o viclenie ce nu era a femeilor bătrâne, ci a lui Dumnezeu, cel care își are scrise vicleniile sale sfinte în toată zidirea sa, cu semne fără de moarte. Mergând cătră acea copilă nouă a lumii, își lepădă țigara și zvârli în asfințit un rotocol de fum. Ca și cum ar fi fost izvorât din inima lui, acel rotocol se subție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
biruitor. Mi-am trezit luntrașul turtucăian, care dormita cu fruntea pe genunchi, și am pornit domol, prin florile de lumină presărate de sălcii pe luciul lacului. Îmi strânsesem sculele. Nu mai aveam nici putere, nici dorință să prind cu vechile viclenii crapii Dunării. Mă simțeam însă atras de ascunzișurile necontenit înoite, în cotloanele și printre ostroavele apei. Cu mult înainte de asfințit eram singur, cu totul desfăcut și despărțit de tovarășii mei. Luntrea se strecura printre draperii de liane. Ștefan Gâdea, omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
acești oameni ai săbiei nu și-au putut ridica ochii spre orizontul unde locuiește steaua noastră polară, ci s-au mărginit între aromele cuhniei și miresmele haremului, amestecând în ele și izul sângelui. Virusul bizantin a mai primit și adaosul vicleniei europene. Astfel istoria celui mai mare sultan turc, Soliman cel Măreț, a avut țesute în ea cele mai crude tristeți și turpitudini. Stăpânitorul acesta de noroade a putut coborî în türbeaua lui, încredințat că a stat pe putere și slavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
basmaua de matasă. Când l-a primit, bărbatul a găsit în ea mai mult decât nădăjduia, a luat mai puțin decât voia; a revenit ca la un izvor ce se înoiește necontenit. Pe lângă taina ei, pe care o administra cu viclenie, venețiana răspândea în juru-i, în harem, o veselie de tinereță și de primăvară, care a cucerit pe cadânele bătrâne și pe câzlar-aga. În scurtă vreme și-a făcutprietini și partizani devotați. Evenimentul cel mai neașteptat se produsese în împărăția osmanlâilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]