1,800 matches
-
Apartamentul moșierului tocmai arestat, celebrul colecționar de tablouri. Istoria unei familii. Pianistul copil, tatăl, grav, lângă mama obeză, cu ochelari. Fetița și băiețelul la școală, plimbarea cu barca, înmormântarea fetiței, concertulfestiv. „Cinci mii de fotografii, domnule Vancea! O epopee!“, anunțase victorioasă Venera. Croitorul cu familia, cei doi frați ofițeri. Balerina cu maică-sa și cu pisicile. Ședința de partid a surdomuților, nunta surdomutilor, meciul de volei al surdomuților. Chipurile, mâinile, hainele, furia, râsul, lacrimile surdomuților. Grupele de defilare, grupele de tricotaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nu. Suntem diferiți, puișor, vom rămâne așa. Avem un ce, fiecare. Un centru, un cerebel, ceva, acolo... Ca străină voiau să mă ardă pasionații, nevricoșii ăia. Înțelegi, puișor? Pronunțase „puișor“ cu buzele țuguiate a sărut și avea privirea aprinsă, mare, victorioasă, gata-gata de cine știe ce noi dovezi incontestabile. Detectivul se ghemuise peste geanta pe care o strângea în brațe. Vezi, dumneata, domnule Vancea, fragilul Tavi, bolnavul, vicleanul, întortocheatul Tavi... Câinele Tavi nu mișcase, retras într-o patriciană somnolență, dar Venera Tereza nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
la picioarele băncii. Pantalonași de doc albastru, vestă tirolez. Ochi imenși și reci, degete scurte și roz. Copacii unduiau, clipocea lacul, lacul codrilor albaștri, liliacul înflorit și privighetorile Edenului în care mișunau santinele și țiuiau antenele iscoadelor și se lățea, victorioasă, puterea subteranei. Privea fermecat plicul lucios, scrisoarea. Trase plicul, trase spre sine, de la capătul băncii, plicul și scrisoarea trecutului. Le privi, o clipă, scârbit, apoi le strânsemototol, în pumn. Alergă spre movilița de nisip, se lăsă pe vine, căzu, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
prostului, luna și-l Întreabă ce-i aia :” Un deget!” - răspunde prostul. „Dorința de succes e semn de vulgaritate” (Mihai Ralea). Cea mai grea zi, se spune, este a doua, după succes. Da. Probabil. Din puțina mea experiență de individ victorios, nu mi-am dat seama. Dar , din ceva mai consistenta mea experiență de necîștigător, cred că-i infinit mai grea a doua...după eșec!... Victor Rebengiuc, Într-un interviu :” E benefic un eșec, cu condiția să nu se repete prea
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
ridicat odată cu lotul de „istorici“ care se aflaseră în serviciul Curții Regale, sau avuseseră legături cu cei care lucraseră acolo. Obănceanu fusese atunci demascat printr-o anonimă venită de la „un grup de tovarăși țărani agricultori conștienți din Întovărășirea Agricolă Drumul victorios al lui Lenin și Stalin“ că ar fi fost în relații apropiate (rudenie chiar?) cu doctorul Mamulea, nonagenar la acea dată, cel care fusese medicul personal al însuși regelui Carol I, suveranul care la 1907 „ucisese - se menționa în anonimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
din ’53, câștigase chiar premiul doi cu compoziția „Alergând în calea zorilor.“ Un tablou mare, patru metri pe doi jumate, cu un grup numeros de tineri de toate culorile și rasele, băgase și capitaliști, americani și engleji în special, alergau victorioși cu ramuri de măslini și cireși înfloriți spre viitorul care tocmai răsărise. Prin măslini, făcuse legătura și cu campania pentru semnarea Apelului Păcii și o aluzie, destul de transparentă, și la lupta comuniștilor greci, cu Glezos al lor, împotriva dictaturii imperialiste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
în canalizări bolboroseau șuvoaie de iarnă zoioasă. Cu sunetele din orga copilăriei, râsete, foșnet păstrat în moleculele înghețate, nostalgia zilelor de vară din atomii de gheață, notele școlare puse la păstrare în fuioarele de aburi ale vremurilor de atunci, strigătele victorioase ale băieților către frumoasele privind de la geamuri. A șa i-am cunoscut pe repetenții din Zagna își amintea nea Costică atunci când au fost aduși de fostul meu profesor de matematică la frizerie. Zero! urlă el din cadrul ușii și îi împinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pe un ton de scuze. Și o să sărbătorească evenimentul sâmbătă, o dată cu ziua mamei tale. — A. Mă bucur. Mă scufund și mai adânc În scaun. Era tot ce Îmi lipsea. Să mi-o imaginez pe vară-mea Kerry strângând la piept victorioasă nu știu ce trofeu de argint Cel-mai-bun-agent-de-turism-din-lume-ba-nu-din-univers. — Și a sunat și Connor, ca să vadă dacă știu ceva de tine, adaugă Lissy repede. A fost foarte drăguț, a zis că nu vrea să te sune pe mobil În timpul Întâlnirii, să nu te deranjeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
vreun fel. Îmi permiți să-ți spun că ambele teorii mi se par destul de puțin probabile ? spune Jemima, ridicând din sprânceană. — Foarte bine atunci, zi care-i teoria ta ! face Lissy supărată. — Operația estetică, firește ! spune aceasta cu un aer victorios. Și-a făcut un lifting facial și nu vrea să știe nimeni, așa că s-a dus să-și petreacă perioada de recuperare În Scoția. Și știu și ce Înseamnă B-ul din Planul B. — Ce anume ? zic Îndoită. — Botox ! spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Întreruptă de trilul soneriei de la mobil. Slavă Cerului. Oricine e, Îl iubesc. Scot iute mobilul și apăs pe butonul verde. — Emma, o să mă iubești pe vecie ! aud glasul sfredelitor al Jemimei. — Poftim ? Mă uit la telefon. — Am aflat totul ! spune victorioasă. Știu, știu, sunt o fată de aur, nu știi ce te-ai fi făcut fără mine... — Poftim ? Mă trece un fior de alarmă. Jemima, despre ce vorbești ? — Despre răzbunarea ta pe Jack Harper, prostuțo ! Dacă te-am văzut că stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
război, scrisorile sunt citite și cenzurate... Dragă tată, noutatea săptămânii este că Walter a intrat În Hitlerjugend. Atât! Nici dacă scrisoarea nu i-ar fi fost adresată Obersturmführer-ului Ralf Döring, rătăcit În nămeții de la Stalingrad, de unde armata noastră trimitea comunicate victorioase, ci avocatului Ralf Döring, plecat cu procesul doctorului Geiger la Frankfurt, tot nu i-ai fi povestit cât ai scormonit mansarda după jurnalul lui Walter! N-o să Îi spui nici lui Traian că mureai de curiozitate să vezi de ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
zile să-mi strecor Într-un program teribil de aglomerat o vizită la familia Dobrotă acasă. A fost o Întrevedere pe fugă, pentru că jos mă aștepta mașina trimisă de prietenul Alexandru ca să mergem la recepția de la Institut. Privirea Christei alunecă victorioasă peste mașinile din parcare, uite-o. * — Cristian locuia tot În casa familiei Dobrotă, de fapt doar În două camere, una fiind de trecere. Casa fusese naționalizată și ei locuiau cu chirie În ea. Baia și bucătăria, de unde răzbătea un puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
despre ce va face vreunul dintre ei, de vreme ce nici unul n-are nici cea mai mică idee că celălalt se află aici. Jemima continuă să citească, în timp ce Ben își închide cartea hotărât și o ia spre casă. Îi aruncă un zâmbet victorios fetei îmbrăcate demodat care stă la casă, iar ea ia cartea și-o vâră într-o pungă de plastic, topită toată în vreme ce face asta. Te rog să te întorci altă dată, își zice ea în gând, te rog întoarce-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
lui sunt de fapt de culoarea cerului senin într-o zi caldă de vară) și a văzut că Ben, ca și ea, nu e un om rău. Ben își face timp pentru ceilalți, chiar și pentru Jemima. Are același zâmbet victorios și farmec delicat pentru toți cei pe care-i întâlnește, indiferent cum arată ei. De fapt, singurele momente când Ben este încurcat sunt când întâlnește o femeie pe care o place, iar atunci nu prea știe bine cum să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
eu că tatăl meu este comandantul poliției de aici, îi răspunse ea pe același ton. Mă dau bătut. Asta înseamnă că ne-am înțeles? Cristi dădu din cap. Vreau să aud! insistă ea. Da, ne-am înțeles. Perfect! spuse Ileana victorioasă. Rămâne stabilit, când ai de gând să te duci pe munte, mă anunți și mergem împreună. Nu te mai aventurezi singur acolo! adăugă ea foarte serioasă. Am impresia că îmi scapă ceva, începu Cristi să vorbească după câteva clipe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și pe urmă să-mi spui cum e! a exclamat Maria înciudată. Să știi și tu că se lucrează la o anumită temperatură. Se folosesc multe instrumente. De bigudiuri și de vopsele ai auzit? Păi, vezi! exclamă fata destul de tare, victorioasă, când îl văzu pe Ionuț cum clatină din cap neștiutor. Da, copii! interveni mama Mariei în discuție răsucindu-se greu pe scaun, din cauza centurii de siguranță. Este necesar să studiezi fiecare instrument, să știi cum se folosește și când. Nu
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
o clipă n-am remarcat la el ceva ieșit din comun. Și totuși în zilele noastre se vor găsi doar puțini oameni care să-i nege măreția. Nu mă refer la acea măreție realizată de politicianul norocos sau de militarul victorios. Aceasta este o calitate care ține mai degrabă de poziția pe care-o ocupă, decât de omul ca atare, iar orice schimbare a împrejurărilor poate să o reducă la proporții foarte discrete. Prea adesea se vede că prim-ministrul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ne convenea. Din păcate, alții mai iuți de picior ne-o luară înainte. Chelnerul ne ghici gândul. ― Da, da, se face! A evacuat pur și simplu clienții trecîndu-i la o altă masă, mai în fund, iar noi ne-am așezat victorioși. ― Vedeți, exclamă Charlot mândru, dacă ne duceam în centru, ni se făcea cinstea asta? În apropierea noastră, pe o scenă mică și scundă era instalată orchestra, care avea o cântăreață grasă și îndesată, cu ochii bulbucați. Un afiș, înfipt în
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
un glas luptătorii urieși. Au mai urmat doar câteva minute și primii barbari și-au găsit sfârșitul în țepușele montate pentru buna primire. Acei mai vicleni au mânat caii în așa fel că au scăpat de țepușe, înaintând mai departe victorioși. La cinci metri de gard, aria de paie îmbibată cu mult seu lichid a izbucnit în flăcări în momentul când primii călăreți barbari au călcat zona. Astfel luptătorii uri au putut vedea primii barbari care au năvălit în teritoriul lor
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
într-o poieniță a sufle țelului tău, într-o rariște cu amintiri frumoase, scoți bucățele de cremene din desaga-fără-fund, le strângi bine cu degetele mari de la mâini, iască se găsește peste tot, sufli, iese întâi un fumușor vinețiu, apoi izbucnește victorioasă flacăra dorului tău, îți aruncă umbre care dansează pe față, ești nostalgic, rememorezi ultimele zece zile petrecute cu prințesa fenomenală a drumului tău către tine, faci o supă de concentrat de ciupercide-miere armillaria, care încălzește și catifelează interiorul burticii tale
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
loc: o molimă cumplită a dat iama în oștirile dușmanilor tăi, e adevărat că ei acum nu te pot ataca, sunt foarte slăbiți, dar tu nu pe acest aspect te concentrezi, nu te bucuri nici o fărâmiță, nu schițezi nici un zâmbet victorios, tu te îngrijorezi ca molima rea nu cumva să afecteze grădina suspendată a dragostei tale, plantele și vietățile ei minunate, te angajezi cu forță și hărnicie să pornești micul punct de prim ajutor, cazanul-vindecător-al-lui-goibniu este plin cu apă de ploaie
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
căsători fata cu al doilea fiu al lui Inuchiyo, Toshimasa, și se stabili, ușurat, în propria lui provincie. Astfel, regiunea de la miazănoapte de Kitanosho fu pacificată prin inerție, fără a fi necesară aproape nici o luptă. Asigurându-și astfel nordul, armata victorioasă a lui Hideyoshi reveni la Castelul Nagahama cu ocazia Sărbătorii Băieților, în a cincea zi din Luna a Cincea. La Nagahama, Hideyoshi ascultă rapoartele despre situația din Gifu. După Kitanosho, Castelul Gifu era principalul care-și continua atacurile împotriva lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
viață și pe moarte. Tocmai când unele trupe păreau învingătoare, se prăbușeau; și tocmai când altele păreau răpuse, răzbeau înainte. Nimeni nu știa cine câștigase și, o vreme, fu o luptă oarbă. Unii oameni erau doborâți și uciși, în timp ce alții, victorioși, își strigau numele. Dintre cei răniți, unora li se spunea lași, în timp ce alții erau proslăviți ca eroi. Dacă un observator privea atent, însă, putea să vadă că fiecare se grăbea spre veșnicie, hotărându-și singur unica soartă. Rușinea era singurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ataca rampa, și era deja în aer când trecea prin cercul de foc. Se ridicau un cor de strigăte de entuziasm din tribuna acoperită, în timp ce roata din spate atingea în cădere gazonul și Datcu se cutremura tot pe arcurile motocicletei, victorios și teafăr, ridicându-și mâinile de pe ghidon. ...Venea din nou val-vârtej, în creștetul capului c-un pătrat de metal prins peste mască și ochelari, pe gazon, în trombă. Panoul de sticlă îi stătea în față, la capătul trambulinei și el
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
plusă Euripide, încercând să capete și mai mult bunăvoința tinerei. Felicitări. Haideți să auzim câteva comentarii despre acest text de geniu... cine dorește? Absolut nimeni nu dorea să facă vreun comentariu la adresa prozei Chiuveta de oțel. Oamenii schimbau priviri timide. Victorioasă și sfidătoare, Aurora aproape că ne scuipa cu noua ei privire, din care dispăruse brusc până și ocheada aruncată întâmplător și ritmic spre tavan. - Nimeni? se miră Euripide. Ei, haideți, nu se poate, doar adineauri i-ați scandat numele... domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]