1,839 matches
-
ce îl mai poate impresiona pe el din existență? Ce seducții? Unii zic: sacrificarea pentru umanitate, pentru binele public, cultul frumosului etc. Nu-mi plac decât oamenii care au lichidat - chiar pentru scurt timp - cu aceste lucruri. Numai aceia au viețuit în mod absolut. Și numai ei au dreptul să vorbească despre viață. Poți reveni la iubire sau la seninătate. Dar revii prin eroism, nu prin inconștiență. O existență care nu ascunde o mare nebunie n-are nici o valoare. Cu ce
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
rară? Nu cumva e falsă întreaga noastră presupoziție, iar schițarea unei metafizici a morții devine verosimilă numai prin concepția unei transcendențe a acesteia? Oamenii sănătoși, normali și mediocri nu au o experiență a agoniei și nici o senzație a morții. Ei viețuiesc ca și cum viața ar avea un caracter de definitivat. Este în structura echilibrului superficial al oamenilor normali de a simți viața într-o autonomie absolută de moarte și de a o obiectiva pe aceasta într-o realitate transcendentă vieții. De aceea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
o autonomie absolută de moarte și de a o obiectiva pe aceasta într-o realitate transcendentă vieții. De aceea, ei consideră moartea ca venind din afară, nu dintr-o fatalitate lăuntrică a firii. A trăi fără sentimentul morții înseamnă a viețui dulcea inconștiență a omului comun, care se comportă ca și cum moartea n-ar constitui o prezență veșnică și tulburătoare. Este una din iluziile cele mai mari ale omului normal în a crede în definitivatul vieții și în a fi dincolo de sentimentul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Și apoi, aș risca să devin un animal care cunoaște istoria filozofiei. A deveni supraom îmi pare o imposibilitate și o prostie, o fantezie ridicolă. N-ar exista o soluție aproximativă într-un fel de supraconștiință? Nu s-ar putea viețui dincolo, nu dincoace (înspre animalitate), de toate formele complexe de conștiință, de neliniști și chinuri, de tulburările nervoase și de experiențele spirituale, într-o sferă de existență unde accesul veșniciei n-ar mai fi un simplu mit? Personal îmi dau
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
esteților și a diletanților suferinței, care o asimilează unui divertisment, neînțelegînd ce forță teribilă de descompunere există în suferință, câtă dezagregare și câtă otravă, dar și câtă fecunditate, pe care o plătești însă scump. A avea monopolul suferinței este a viețui suspendat deasupra unei prăpăstii. Și orice suferință adevărată este o prăpastie. Câtă lașitate în concepția celor care susțin că sinuciderea este o afirmație a vieții! Pentru a-și scuza lipsa de îndrăzneală, inventează diverse motive sau elemente care să le
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
om, a avea idealuri și a trăi în istorie. Ce mai pot aștepta de la asemenea realități? Este desigur mare lucru a fi om; încerci una dintre cele mai serioase tragedii, o dramă aproape monumentală, căci a fi om înseamnă a viețui într-o ordine de existență cu totul nouă, mai complicată și mai dramatică decât cea naturală. Din ce scobori de la om înspre natura neanimată, intensitatea fenomenului dramatic scade treptat, până la a deveni nulă. Omul tinde tot mai mult să ia
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
monopolul dramei și al suferinței din lume. De aceea mântuirea este pentru el o problemă atât de arzătoare și de insolubilă. Nu pot avea mândria că sânt om, fiindcă am trăit acest fenomen până în rădăcini. Numai aceia care n-au viețuit cu mare intensitate acest fenomen se mai pot mândri că sânt oameni, deoarece ei tind să devină. Astfel, încîntarea lor este firească. Între oameni există unii care n-au depășit cu mult forma de existență animală sau de plantă. Este
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cere de cele mai multe ori tăcere, de care este incapabilă sensibilitatea magică. A trăi cu conștiința puternică a fatalității, a imposibilității și incapacității în fața marilor probleme, pe care nu le poți pune fără să fi angajat dramatic în existență, este a viețui subiectiv semnul de întrebare care domină peste această lume și a cărui ondulație interogativă este ca un simbol al infinitului necunoștibil și inaccesibil. Spuneți că disperarea și agonia sânt valabile numai ca preliminarii, că idealul este depășirea lor, că viețuirea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
o limpezire greu de imaginat pentru acela ce trăiește prins în contradicții dureroase și în avânturi haotice. A fi prins în lupte interioare, a te consuma într-un dramatism intim și a trăi destinul tău sub semnul iremediabilului este a viețui în regiuni în care orice limpezire sau puritate devin iluzorii. Aceia în care viața se desfășoară într-o creștere fără obstacol, care trăiesc într-un ritm lipsit de dramatism, ating o stare de mulțumire și încîntare, unde aspectele lumii sânt
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
toți marii compozitori să se sinucidă la un moment suprem al vieții lor sau, dacă nu, să înnebunească. Și nu sânt pe drumul nebuniei toți aceia care s-au avântat în infinit? Ce ne mai importă normalitatea sau nenormalitatea! Să viețuim în extazul infinitului, să iubim tot ce n-are margini, să distrugem formele și să clădim singurul cult fără forme: cultul infinitului. Banalitate Și transfigurare Este o prostie, din moment ce nu mă sting imediat și din moment ce nu pot câștiga naivitatea, să
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
dilată ca un regret spre a se fixa apoi ca o tristețe. Este teama de viitorul existenței mele problematice sau este o teamă de propria mea neliniște? Căci mă cuprinde o neliniște de fatalitatea ființei mele. Oare voi mai putea viețui după astfel de probleme, voi mai putea continua să trăiesc după astfel de viețuiri? Oare ceea ce trăiesc eu e viață, sau un vis absurd, o exaltare reverică îmbrăcată în imperceptibile melodii transcendente? Nu se țese în mine fantezia grotescă și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
fantasticelor plenitudini ce se nasc și cresc în experiențele capitale. Tragedia omului, ca animal dezintegrat din viață, consistă în faptul că el nu mai poate găsi o satisfacție în datele și valorile vieții. Orice ființă ca parte din existență poate viețui, întrucît pentru ea existența, din care ea face parte, are caracter de absolut. Pentru om, viața nu e un absolut. De aceea, nici un om, întrucît nu e numai animal, nu găsește o mulțumire în faptul însuși al vieții, în faptul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
al morții, al uscăciunii și al umbrelor. Nu există o viziune mai devitalizantă decât aceea care se degajează din arta bizantină, artă de ceruri obscure, de monotonie între sfinți, de inaderență la Eros. Și când te gândești că România a viețuit secole sub blestemul spiritului bizantin! Rădăcinile ultime ale mesianismului rusesc sânt în apocaliptism. Tot ce simte și gândește acest popor depășește categoriile culturii sau decade sub nivelul lor. Incapabil să înțeleagă formele juridice, realitatea statală și tot ce constituie spiritul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
la monopolul istoriei. S-au înregistrat până acum zeci și sute de popoare; dar câte din ele au devenit națiuni? Un popor devine națiune numai când ia un contur original și își impune valorile lui particulare ca valabile universal. A viețui numai ca popor înseamnă a înregistra istoria; ca națiune, te înregistrează istoria. Colectivitățile umane care au rămas numai popoare n-au trecut cu mult peste biologie, peste rezistență pasivă și peste acele valori patice, crescute din neparticipare. Procesul prin care
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
care le-o garantează ea. Față de cine își exercită ele dreptul celui mai tare? Sânt popoare care se abandonează cursului istoriei, fără să intervină efectiv și original, popoare în plata devenirii. Ele ar vrea să trăiască liniștit și comod, să viețuiască și să moară în pace, netulburate de nimeni. Se înșală însă rău când cred că, dacă le lipsește tulburarea demonului lăuntric, lumea înconjurătoare le va lăsa în pace. Lucrurile se petrec dimpotrivă. Neamurile fără istorie, adică fără demon lăuntric, au
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
umeri de parcă s-ar trezi dintr-un vis urât. Habar n-are cine e și nici nu-și dorește să știe. La Roma, cu cât știi mai pu ține despre cei mari, cu atât ai mai multe șanse să supra viețuiești. Dar are și el bănuielile lui. Partea bună e că s-ar putea ca împă ratul să nu-l pedepsească nici pe el prea rău, din aceleași mo tive... — Vă puteți duce la consuli, la pretori, la chestori, unde vreți
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
spate. Nu are nimic de câștigat dacă obține condamnarea lui Libo. O simplă victorie goală de sens. Se simte copleșit de un sentiment neplăcut de inutilitate. Dacă ea, care este atât de deșteaptă, face asemenea prostii, cum o fi să viețuiești alături de alte femei, toante și nătânge? Logica și sentimentele sexului frumos nimeni nu le poate înțelege, pentru că sunt iraționale. Bieții bărbați! Trăiesc pe lumea asta mai rău decât dincolo de malul Styxului. Un murmur îi moare pe buze: Scribonia...! Tresare alarmat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
toți. Au aflat prea târziu că nu mai aparțin lumii din afară, dar și-au pierdut între timp și locul de aici. Ea, din superstiție, s-a abținut. Bătrânețea și infirmitatea au ajuns-o tot în slujba Vestei. Continuă să viețuiască în feciorie și speră să fie înconjurată de vestale când își va da duhul. Înghite în sec. O viață inutilă. — Pedeapsa pe care o vei primi pentru greșelile obișnuite va fi bătaia. Vestala Mamă oftează. Nu față de vestale are nevoie
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Între regatul Agartthei și Sinarhie...” „Sincer, nu...” „Mai bine, căci există secrete care ucid. Dar să nu divagăm. În orice caz, toți știu că Agarttha a fost fondată acum șase mii de ani, la Începutul epocii lui Kali-Yuga, În care viețuim și actualmente. Misiunea ordinelor cavalerești a fost Întotdeauna aceea de a menține raportul cu acest centru secret, comunicarea activă Între Înțelepciunea Orientului și Înțelepciunea Occidentului. Iar În acest caz e clar unde trebuie să se producă cea de-a patra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
la faptul că, de la bun început, colaboratori apropiați ne-au fost bănățenii Adriana Babeți și Radu Pavel Gheo (iar mai apoi li s-a alăturat Șerban Foarță). Unul dintre cei mai fideli „oameni de actualitate și reportaj“ tot la Timișoara viețuiește: Manu Babescu. Manu, absolventă a unei școli de muzică, apoi „că-țărătoare“ de munți, apoi absolventă de jurnalism, apoi PR, apoi făcând bucurii cu textele ei celor de la „Suplimentul de cultură“. Manu, despre a cărei epopee indiană tot acum am aflat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
luat în seamă: pureci vienezi, de Schonbrun, cu spatele verzui închis, care ies din cutele hainelor numai la mirosul parfumului de trandafiri, pureci de stepă, tătărăști, care se pot ține o vreme pe urma unui cal în galop, păduchi turcești viețuind mofluzi prin haremuri și murind imediat ce-i scoți la nord de Stambul, țânțari roșii de Arabia ce provoacă prin înțepătură boala zisă „mirajul puterii”, căpușe de Anatolia care sug sângele dușmanilor, gândaci de alcov pe care nu-i poți stârpi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Europei și vreau să cred că în viitor România va putea fi măcar o Portugalie a Răsăritului (dacă nu un tigru celtic). în faptul că viața mi-o trăiesc eu așa cum poftesc și nu îmi este trăită de cei care viețuiesc seară de seară în televizor ca într-o viziună abjectă. Codruț Vara 2006, Mamaia Nu am mai vizitat „perla litoralului românesc“ din anul de grație 1991. În acea vară teribilă am făcut ore de pregătire la un obiect numit „matematici
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
te afli în poala lui Dumnezeu, după cum spuneam, și ai șansa să fii vindecat și eliberat de tristețile tale, dincolo de zid, în vale, după poarta și gărduțul care îți arată de departe că te îndrepți spre un loc în care viețuiesc păsări și poate că și animale, ai șansa să uiți că ești în mijlocul unui sat aflat în zona cea mai defavorizată a județului Neamț. Chiar la intrare, un mic heleșteu în care niște rățuște sălbatice superbe trăiesc într-o curățenie
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
care trebuie să trăiască, despre boli, tratamente. Mi-am cumpărat cărți și am încercat să fac în acest loc ceea ce îmi place", povestește părintele Metodie. „Mâine va fi mult mai bine" Aceasta este Arca lui Noe, iar animalele sălbatice care viețuiesc aici au fost salvate de la moarte. Porcii mistreți au fost aduși din zona Timișoarei, unde erau inundații. O scroafă de mistreț fătase pe o insuliță și murise apoi. Niște băieți au salvat trei dintre pui, iar părintele Metodie i-a
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
aici nu ar fi realizat nici „arca lui Noe", chiar în mijlocul acestui sat, nici grădina frumoasă de legume, pe care o îngrijește părintele Ciprian. Ceva inexplicabil îi aduce pe oameni la Giurgeni. Maica Domnului și inima bună a celor ce viețuiesc aici. Iertați-mă, părinte! Mi s-a recomandat de zeci de ori să nu scriu despre oamenii de aici, ci doar despre Maica Domnului cu cinci ochi și două guri. Doar așa mi s-a permis reportajul, dar pentru că, la
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]