2,161 matches
-
În acest caz hora folosește tot energie solară, dar fosilă, fixată cândva În petrol și eliberată de voi din tainițele Naturii. Ceva În plus deci. Natura vă va scăpa și de aceste deșeuri cu care Încercați s’o păcăliți. Dar viețuitoarele În plus cărora va trebui să le țineți piept gândește-te doar la contemporanele ciori, șobolani, câini, care vă „descotorosesc“ de deșeurile obișnuite, menajere, dar care vă invadează oricât v’ați opune vă vor strânge de gât. Nu vor mai
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
o cinzeacă acolo, de „dres“. Adică pentru o ieșire din scenă silențioasă, nu „gălăgioasă“ a acestei enzime. Tot așa e și cu hrana, alcătuită din trei componente de bază: glucide, grăsimi și proteine, cu toatele aflate În Natură, adică În corpul viețuitoarelor puse În oală, „sub cheie“, adică În forme necomestibile/inutilizabile direct. „Cheia“ e, desigur, ca pentru orice ființă, tot enzima, anume tot trei categorii: amilaze, lipaze, respectiv proteaze. Dar Natura e economă, și nu sintetizează nimic fără rost, nici calitativ
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Pentru prima oară s-a creat precedentul definirii unor specii și clase. Ceea ce e bine. Și pentru media e bine, deoarece nu trebuie să mai aibă complexe. Dacă un senator zice despre alt senator că e un bou, Parlamentul e viețuitoarea cea mai îndreptățită să cunoască adevărul. Și să scutească presa și televiziunea de corvoada unor adresări imprecise, mincinoase și lirice, de tipul „domnul deputat“, „domnul senator“ sau „domnul ministru“. Dacă e șacal, să i se spună entității la modul propriu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
nu putea accepta salturile evolutive, apariția directă a speciilor prin variații bruște, prin mutații, așa cum încerca să probeze Hugo de Vries: </citation author="Hugo de Vries">„Aceste specii noi care apar deodată foarte diferite de rubedeniile lor, prin urmare evoluția viețuitoarelor nu-și urmează calea pe plaiurile vremii șerpuind ca șarpele dar lunecând lin ca acesta, ci Țopăind ca puricele. Mai e încă evident (?), zic mutaționiștii, că aceste variații săltătoare nu pot (?) naște sub influența factorilor externi, trebuie deci să le
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
sa semiotică, tot așa și indivizii își edifică un mediu individual. Acest mediu din punct de vedere semiotic se edifică pe interrelația dintre Umwelt ul și Innenwelt-ul său. După cum consideră Imanishi Kinji (2002), un atribut al naturii este autonomia. Fiecare viețuitoare acționează asupra mediului și asupra celorlalte viețuitoare ca o entitate subiectivă, pentru a forma o societate a speciei, care va interacționa cu alte societăți de specii și se va forma lumea în ansamblul său. Această autonomie este denumită de Imanishi
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
edifică un mediu individual. Acest mediu din punct de vedere semiotic se edifică pe interrelația dintre Umwelt ul și Innenwelt-ul său. După cum consideră Imanishi Kinji (2002), un atribut al naturii este autonomia. Fiecare viețuitoare acționează asupra mediului și asupra celorlalte viețuitoare ca o entitate subiectivă, pentru a forma o societate a speciei, care va interacționa cu alte societăți de specii și se va forma lumea în ansamblul său. Această autonomie este denumită de Imanishi drept Shutaisei. Ființele vii pot fi înțelese
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
problemele cu care ne confruntăm în lumea exterioară sunt reflexii ale problemelor fierbinți nerezolvate care ne frământă gândirea și care ne marchează eul. în gândirea lui Imanishi Kinji (2002). Edificarea mediului individual shutaisei-ul acestuia se realizează în funcție de o caracteristică a viețuitoarelor de la începutul timpului biologic subiectivitatea. În umbra subiectivității stă geneza minții umane; aceasta deoarece, așa cum consideră Hoffmeyer „subiectivitatea este întrupată”. Kawade Yoshimy, citat de Deutsch este categoric în aplicarea acestui principiu: „Viața ființelor constă în asimilarea mediului și în controlarea
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
Presa prahoveană își informează cititorii „cum petrece Regele Mihai” în așteptarea Paștelui. Aflat la Scroviște, Regele era plimbat cu barca pe lac. „Un băiețel ca de clasa a III-a primară, cu pantaloni scurți, admirând natura și întrebându-se de viețuitoarele din apă, cu părul mare făcut freză, cu o figură măreață, se plimbă de la un capăt la altul al bărcii”. Coborând pe țărm, Regele Mihai conduce un automobil, dovedind „înalte însușiri de bun conducător” auto. Alteori, Regele taie lemne, se
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
Diogene, de unde puteam să admir bolta Înstelată și să aud talanga turmelor de oi. Mergeam toată noaptea În pasul cailor, pe când acum o pană ar strica tot farmecul călătoriei. Și totuși pornim la drum. Somnul stepei e tulburat de foșnetul viețuitoarelor, care roiesc aici. În special mulți iepuri, care, atrași de lumina farurilor, se lovesc de aripile mașinii. La un moment dat, câțiva pui Înlemnesc, nu mai știu Încotro să se ducă. Opresc mașina, sting farurile și le dau posibilitatea să
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
de consistență îi tapetaseră căpățâna cu un strat de terci maroniu care se transformase, pe capul lui, într-un soi de mulaj cu aspect hidos. Nu mai avea urechi, nu mai avea ochi, botul se modificase: era un monstru, o viețuitoare parcă din alte ere geologice. Procedeul acesta de supraviețuire era maximum de decădere și umilință la care l-a supus viața. Oribil. Îngrozitor. Așa au urmat lucrurile o bucată de vreme. Acum era atent la pașii din curte; dacă pașii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
nouă, tuturor "Tatăl nostru care ești în ceruri"? N-ai fost atent, Doamne, Te-ai pripit și uite ce ai făcut, vezi?? Creșteți, înmulțiți-vă, umpleți pământul și supuneți-l; și stăpâniți peste peștii mării, peste păsările cerului și peste orice viețuitoare care se mișcă pe pământ. (Facerea 28) "S-au înmulțit" și au umplut pământul otova: și buni și răi. Vezi? Cum de-au putut ieși din incubatorul Tău acești monștri, bestii și avortoni precum Marx, Engels, Lenin, Hitler și Stalin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Tău acești monștri, bestii și avortoni precum Marx, Engels, Lenin, Hitler și Stalin?? Cum de-a fost posibil, cum de-ai permis să acționeze atât de crud, de inuman? Cum?? Căci ei tocmai asta voiau: "să pună stăpânire peste orice viețuitoare ce mișcă pe pământ", nu?? Și Tu de ce n-ai intervenit? Te-ai mulțumit să privești absent la genocidul și holocaustul de pe micuța noastră planetă? De ce?? Și învățați de la mine, că sunt blând și smerit cu inima... . (Matei 12:29
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
de consistență îi tapetaseră căpățâna cu un strat de terci maroniu care se transformase, pe capul lui, într-un soi de mulaj cu aspect hidos. Nu mai avea urechi, nu mai avea ochi, botul se modificase: era un monstru, o viețuitoare parcă din alte ere geologice. Procedeul acesta de supraviețuire era maximum de decădere și umilință la care l-a supus viața. Oribil. Îngrozitor. Așa au urmat lucrurile o bucată de vreme. Acum era atent la pașii din curte; dacă pașii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
un podiș înalt. Doar în depărtare, la ultima linie a orizontului, se zărea o dungă verde marginea unei păduri seculare. Pe acea limbă uriașă de pământ fertil, unduiau în soare lanuri imense de grâu pârguit. În jur, nici urmă de viețuitoare, nici țipenie de om, de parcă spicele dolofane acaparaseră pământul întreg. Cel ce ajungea acolo, aproape de cer, simțea ispita de neînfrânt de a intra în lanuri să asculte foșnetul lor șoptit. Păși pe negândite în holda bogată de grâu. Înaintă neobosit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
fi încadrat între protocroniștii puși pe demonstrații idealizante, întrucât izbutește să ducă până la capăt o argumentație-model pentru exaltate "reconstituiri" aduse din condei și trase de păr. Adevărat, pornite din cele mai bune intenții, dar... Cuvier își propunea să reconstituie ditamai viețuitoarea pornind de la un oscior; Hasdeu se străduiește să recompună portretul psihologic al voievodului muntean studiindu-i liniile feței, așa cum sunt înfățișate într-o gravură săsească din vremea domniei lui Țepeș. Din pricina cușmei, nu se vede vreo jumătate din fruntea eroului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
măcelăriile erau goale și doar pușca ne ajuta să așezăm câte ceva în tigaie, ci pentru a avea acces la farmecul inefabil pe care numai evadarea în lumea fagilor eterni și-a brazilor solemni, însuflețită și luminată, tainic, de misterul trecerii viețuitoarelor, îl poate revela într-un veac de-sensibilizat și asprit de legile economiei de piață. Autorul își poartă pușca de pe la Ostra până-n... Irak, bătând mai ales pădurile Sucevei. Întâlnesc, în aceste pagini, și prieteni comuni, evocați în ipostaza de oameni-cu-pușcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
regulă, se tace. Dacă-n însorita Italie, din care se vor fi trăgând strămoșii lui Sardino, s-a ajuns să se vâneze iepuri importați din România, apoi taman asta încearcă să prevină autorul la noi, martor cu pix al împuținării viețuitoarelor și strâmtorării habitatelor din spațiul mioritic. Orice expediție vânătorească devine, astfel, o călătorie inițiatică, la care cei zidiți între membranele de beton ale blocurilor-dormitor (multe construite de inginerul Sardino...) n-au acces decât prin literatură. Așa îmi iau îngăduința să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
ci doar ca simplu element al unui sistem, supus total acestuia și incapabil a gândi și acționa decât în direcția menținerii și întăririi sistemului. Să ne gândim la mușuroaiele de furnici, la stupul de albine sau la alte colonii de viețuitoare în care individul este total supus "colectivului". Individul nu contează, el este doar o celulă a unui organism care el singur există cu adevărat. Furnica poate și trebuie să moară oricând dacă prin aceasta mușuroiul pare a fi salvat și
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Administrative/939_a_2447]
-
de comportament ce constă în a economisi mijloace. Principiul acesta al economicității nu conduce spre o concepție prea restrînsă asupra economiei; dimpotrivă, el se erijează în principiu general și anistoric de comportament individual sau social al omului, chiar al tuturor viețuitoarelor. Această abordare rămîne la nivel de principiu, pentru că ea nu-și poate îndeplini obiectivul decît in abstracto. Într-adevăr, principiul non-risipei nu este bazat pe nici o recunoaștere a societății reale. Analiza neoclasică ce se conformează acestui principiu ajunge la o
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Administrative/1420_a_2662]
-
ibisul, căprioara, rinocerul și vulpea, Isidor din Sevilla preia explicația lui Grigorie cel Mare, dezvoltând-o în următorii termeni: "Furnicoleul poartă acest nume ... fie pentru că este leul furnicilor, fie pentru că este în același timp furnică și leu. Este o mică viețuitoare, mare dușman al furnicilor, care se ascunde în țărînă și ucide furnicile care transportă grăunțe. Este deci numită leu și furnică deoarece este furnică pentru celelalte animale, dar leu pentru furnici." Și alți autori medievali, între ei un Rabanus Maurus
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
este capabilă în cel mai înalt grad să-și atingă țelul propriu firii sale. Iar omul, spunem noi, este o făptură blândă, însă dacă are parte de o educație bună unită cu o fire fericită, ajunge să fie dintre toate viețuitoarele cea mai asemănătoare zeilor și cea mai blândă; dar când creșterea primită e insuficientă ori nu este bună, el este cea mai sălbatică ființă din câte zămislește pământul. Pentru aceste motive, legiuitorul nu trebuie să îngăduie ca educarea copiilor să
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
altă procedură. Să o urmărim însă pe cea folosită, încercând să identificăm alternativa. Criteriul împărțirii (diai/resij) este principiul unităților multiple definite. Acestea se opun în primul rând multiplicităților nedefinite, care sunt sau infinite, sau indefinite. Încălcarea lui invalidează împărțirea viețuitoarelor în oameni și animale sau a oamenilor în greci și barbari, deoarece partea rămasă, animalele sau barbarii, nu are nici o definiție pozitivă, rămânând indefinită, și, prin aceasta, nu este nici determinată numeric. Dacă am accepta definiția prin negație, atunci termenii
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Dar conducerea justă nu se rezumă la respectul legii. În acest punct Platon este cât se poate de tranșant. „Arta regală” nu se confundă cu „arta tiranului”, căci nu este vorba de o constrângere, ci de „conducerea de bunăvoie a viețuitoarelor bipede trăitoare în turme - conducere pe care o acceptă și ele...”. În aceste condiții, nu doar legea este important să fie bună, temeinică, ci mai cu seamă, conducătorul să fie filosof: „Într-adevăr este, într-un anume fel, clar că
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
percepe natura și sensul vieții, atât în poezie, cât și în proză. A rămas de altfel, în plan biografic, ieșeancă de-a lungul întregii vieți. Nostalgia traiului patriarhal, profunzimea trăirilor, liniștea care acoperă furtunile din adâncuri, contemplarea anotimpurilor și a viețuitoarelor fac parte din alchimia sufletească a spațiului care l-a dat pe M. Sadoveanu. Umorul gentil al scriitoarei a fost deseori apropiat de cel al lui G. Topîrceanu. O altă componentă a stilului său este feminitatea firească (căpătând astăzi o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286152_a_287481]
-
structură orientală a poemului. Prin concizia și plasticitatea lor, multe dintre aceste versuri au devenit binecunoscute. În volumele Fluturi de noapte (1926) și Cântec de comoară (1931), tematica se referă într-o măsură mai mare la natură (anotimpurile de trecere, viețuitoarele mici) și la biografia personală (bunici, vacanțe din copilărie). Un alt volum de poezii, Licurici. Cronici fanteziste și umoristice (1930), conține un alt fel de versuri (ca subiect, nu ca stil) - adică răspunsuri și replici la diferite articole din reviste
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286152_a_287481]