1,701 matches
-
licența în drept, a făcut figurație la Teatrul Național din Cernăuți pentru a-și câștiga traiul. Remarcat de directorul Dragoș Protopopescu, este distribuit pentru prima dată de către regizorul Aurel Maican în rolul unui tâmpit din comedia "Musca spaniolă", scrisă de vienezii Arnold și Bach, și adaptată de dramaturgul Tudor Mușatescu și de regizorul Sică Alexandrescu. Fiind peltic, a fost „mai gâgă decât ar fi cerut textul” și astfel a repurtat încă de la început un succes răsunător. În urma succesului obținut la public
Grigore Vasiliu Birlic () [Corola-website/Science/300000_a_301329]
-
Așternutul de mătase" de A. Birabeau și G. Dolley, "Părintele cățeilor" de Glinger și Taussig, "Împăratul" de Luigi Bonelli etc. Din această perioadă își trage și porecla, transformată mai târziu în supranume, "Birlic", care era titlul unei piese scrise de vienezii Arnold și Bach, adaptată special pentru el de dramaturgul Tudor Mușatescu și de regizorul Sică Alexandrescu. Acțiunea din piesă era localizată în nordul Moldovei, erou principal (un funcționar) purtând numele de Costache Perjoiu, zis Birlic, din Fălticeni. Cu rolul titular
Grigore Vasiliu Birlic () [Corola-website/Science/300000_a_301329]
-
cu utilizare în muzica de cameră, fie sub forma instrumentelor soliste, fie cu acompaniament de pian. O dată cu începutul secolului al XIX-lea, termenul se referă la o formă muzicală de largă difuziune, propagată de marii compozitori, în special ai școlii vieneze, căpătând semnificația actuală din muzicologie. Primele opere muzicale cu denumirea de "sonată" aparțin compozitorilor italieni Marco Fabrizio Caroso (1581) și Giovanni Gabrieli (1597, 1615), odată cu dezvoltarea impetuoasă a muzicii instrumentale în secolul al XVI-lea și începutul secolului al XVII
Sonată () [Corola-website/Science/313117_a_314446]
-
iraționalismul. Intenția obținerii unor aserțiuni valabile cu ajutorul teoriilor duce în mod obligatoriu la necesitatea recunoașterii realității. În lucrarea sa ""Logik der Forschung"" ("Logica cercetării", Viena 1934), Karl Popper dezvoltă ""Teoria falsificării"" drept condiție fundamentală a cercetării științifice. În contrast cu reprezentanții "Cercului vienez", Popper respinge principiul inducției, pentru că, de regulă, în special în domeniul științelor naturii, nu este niciodată posibil să se cerceteze și să se experimenteze toate cazurile sau ipostazele din natură. De aceea, niciun sistem științific nu poate pretinde a fi
Raționalism critic () [Corola-website/Science/314546_a_315875]
-
Haas, Magda Tagliafero, Roșa Fein, Ryazard Bakst, Dmitri Alexeev, Antonio Barosa, Sebastian Benda, Takeihiro Hirai, Agnes Baltsa ș.a. A abordat deopotrivă repertoriul simfonic și cel de operă, fiind atras în special de muzică în stil baroc și de cea clasică vieneza, la loc de frunte situându-se partiturile maeștrilor austrieci care au activat în Oradea (Michael Haydn, August Carl Ditters von Dittersdorf). Mai tarziu s-a specializat în muzică lui Bartók și Kodály. Din 1996 a predat dirijatul la Universitatea de
Ervin Acél () [Corola-website/Science/313556_a_314885]
-
rolul comisarului "Fritz Kunz"). De asemenea, el se ocupă cu producția de vin în Austria. Între 1983 și 1986, Weinek a studiat teatrul cu profesorul Peter P. Jost. Din 1986, a început să lucreze în teatru, participând la unele producții vieneze. Primul său rol dintr-un film a fost in productia "Nachsaison" ("După sezon"). În anul 1987, sub îndrumarea lui Georg Mittendrein, la Festivalul Recklinghausen el a jucat în "Der Lechner Edi de Schaut ins Paradies", si ca măturator în filmul
Martin Weinek () [Corola-website/Science/313587_a_314916]
-
sub îndrumarea lui Georg Mittendrein, la Festivalul Recklinghausen el a jucat în "Der Lechner Edi de Schaut ins Paradies", si ca măturator în filmul "Müllomania", sub conducerea lui Dieter Berner. Între anii 1988 și 1989 a fost angajat la teatrul vienez „Jură Soyfertheater” și la alte teatre mai mici unde a lucrat ca regizor, director artistic și producător. La diferite intervale de timp, Weinek a revenit în film și televiziune, ca de exemplu, în 1989 în cea de-a șasea serie
Martin Weinek () [Corola-website/Science/313587_a_314916]
-
Sofocles Rasti Petzalis.Despre rolul pe care l-a jucat Societatea Filarmonică Lyra în viața Brăilei aflăm dintr-o alocuțiune a lui George Cavadia dinaintea unui concert simfonic din 1915, în care a cântat orchestra simfonică a Primăriei dirijată de vienezul Hans Leopold Kern, " Concertul pentru trompetă și orchestră în si bemol major" de Joseph Haydn: "...În momentul în care am constituit la sfârșitul secolului trecut Societatea Filarmonică Lyra, nimeni nu se mai îndoia că orașul va deveni un oraș al
Societatea Filarmonică Lyra () [Corola-website/Science/313724_a_315053]
-
Welt kam" (1920), "Der müde Tod" (1921), "Nosferatu" (1922), "Phantom" (1922), "Schatten - Eine nächtliche Halluzination" (1923), și "Der letzte Mann" (1924), au fost versiuni filmate, elaborate și exagerate ale unor povești simple. Actorul expresionist Fritz Kortner a jucat în filme vieneze și filme din Berlin. Mișcarea Dada era în vogă prin elita artistică a anilor 20, și toate culturile europene ale vremii au adoptat o etică a schimbării, și o dorința de a încerca noi și diverse stiluri artistice. Primele filme
Expresionismul german () [Corola-website/Science/314055_a_315384]
-
duce de Toscana și de regele Piemontului, Carol Albert. Ca și în 1820 și apoi în 1830, Metternich se pregătește să intervină pentru a frîna contaminarea revoluționară. El este împiedicat de revoluția din Paris, urmată la scurt timp de revoluția vieneză și de începerea dezintegrării imperiului. Loviturile primite de Austria au în Italia repercusiuni imediate. La Veneția, avocatul Manini, liberal arestat de poliția austriacă și eliberat de mulțime, proclamă "Republica Sfîntului Marcu". La Milano, revolta care izbucnește alungă din oraș, în
Revoluția de la 1848 în Italia () [Corola-website/Science/314320_a_315649]
-
limpede. Fenomenul este reversibil. Căutând ajutorul unui fizician, pe 14 martie 1888, el i-a scris lui , la acel moment "" la Aachen. Au făcut schimb de scrisori și de probe. Lehmann a examinat lichidul tulbure intermediar și a văzut . Colegul vienez al lui Reinitzer, von Zepharovich, a indicat și el că lichidul intermediar este cristalin. Schimbul de scrisori cu Lehmann s-a încheiat pe 24 aprilie, multe întrebări rămânând fără răspuns. Reinitzer și-a prezentat rezultatele, creditându-i pe Lehmann și
Cristal lichid () [Corola-website/Science/314335_a_315664]
-
emailat roșu. În partea de jos a medaliei se află încrucișate o armă automată și o sabie, sub care este săpată inscripția "ПМР", acoperită cu smalț emailat verde. De-a lungul marginii se află două ramuri de stejar după model vienez. Toate imaginile sunt convexe. Reversul medaliei are margini convexe și cuprinde inscripția în relief pe trei linii: "Приднестровская Молдавская Республика", iar în partea de jos imrpimate în relief ramuri de stejar. Medalia este prinsă printr-o ureche de o panglică
Medalia „Pentru activitatea de luptă” (Transnistria) () [Corola-website/Science/313394_a_314723]
-
formei de sonată în modelul formal actual a fost realizată în prima jumătate a secolului al XIX-lea pe baza experienței din secolul precedent, pornind de la compozițiile din perioada de maturitate ale lui Joseph Haydn, de către reprezentanții principali ai clasicismului vienez, în primul rând de către Wolfgang Amadeus Mozart și Ludwig van Beethoven. Din punct de vedere teoretic, termenul a fost dezvoltat și prelucrat în lucrările lui Adolph Bernard Marx ("Die Lehre der musikalischen Komposition", 1845), căruia i se datoreaza și denumirea
Formă de sonată () [Corola-website/Science/313425_a_314754]
-
numai spectacole muzicale și vodeviluri precum "Muză de la Burdujeni", "Carantină", "Nuntă țigăneasca", "Rudele nevestei mele", "Logofătul satului", "Un amor romantic". În perioada 1888-1911, teatrul craiovean a avut o valoroasă trupa de opereta, care a realizat spectacole cu creații ale compozitorilor vienezi , Strauss în primis. După 1900, accentul este pus pe spectacolele dramatice, în principal clasicii dramaturgiei universale, cu precădere Shakespeare și Molière. E condus, încă de la începuturile sale, de doi mari artiști : Costache Caragiale și Costache Mihăileanu. În 1854, destinele instituției
Teatrul Național Marin Sorescu Craiova () [Corola-website/Science/313475_a_314804]
-
grav, cu variantele de acordaj trecute în paranteză): Acestora se adaugă alte instrumente chiar mai grave, construite experimental. Muzica cultă pentru clarinet a fost scrisă începând cu barocul târziu - primul compozitor care a folosit clarinetul este Jean-Philippe Rameau. De la Clasicismul vienez și până astăzi, s-a scris pentru clarinet solist, dar a fost introdus și în ansamblurile de cameră sau în orchestra simfonică. În afara repertoriului cult, clarinetul s-a bucurat de o apreciere largă în muzicile de consum. Belgianul Adolphe Sax
Clarinet () [Corola-website/Science/313470_a_314799]
-
organ al puterii Imperiului Austro-Ungar, ziarul a supraviețuit destrămării acestuia. Ziarul avea ca subtitlu "Organ deutschen Denkens und deutschen Kulturgefühls" (organ al gândirii germane și al sentimentului cultural german). Existase un ziar omonim, „Temeswarer Zeitung”, (înființat în 1784 de tipograful vienez Johann Thomas von Trattner), dar acesta a avut o existență efemeră. În primii ani, la ziar au colaborat scriitorii Adolf Silberstein, Adolf Sternberg, care a și condus ziarul mai mult de un deceniu, și Armin Barát. Aceștia au publicat o
Temesvarer Zeitung () [Corola-website/Science/313879_a_315208]
-
rămas neîmplinită. Avraham Ben Itzhak a fost inspirat în activitatea sa poetică, de creațiile poeților de limbă germană de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Și după emigrarea sa în Palestina a rămas în legătură cu scriitorii vienezi din vremea sa. În cursul vieții a publicat doar 11 poezii, fiind redescoperite postum, ca și celelalte creații nepublicate ale sale.
Avraham Ben Itzhak () [Corola-website/Science/314794_a_316123]
-
s-a organizat acolo primul spectacol de teatru. Sala era construită în stil rococo și dispunea de două balcoane și o lojă rezervată exclusiv guvernatorului Transilvaniei. Clădirea teatrului a ars într-un incendiu, fiind refăcută în 1826 după un model vienez. Pe scena acestui teatru au susținut reprezentații trupele de teatru românești conduse de Mihail Pascaly, Tardini-Vlădicescu și Matei Millo. De asemenea, tânărul Mihai Eminescu, împreună cu elevi români de la Liceul Catolic, a încercat în 1864 să realizeze o reprezentație teatrală cu
Turnul Gros din Sibiu () [Corola-website/Science/323937_a_325266]
-
prietena și confidenta domniței Ralu (Aimée Iacobescu). Aflată la Viena, Ralu vede o frumoasă colecție de bijuterii care aparținea tatălui răposatului ei logodnic, Peter. Bijuteriile aparținuseră cândva prințesei Hangerli, care se înecase în Dunăre, după care ajunseseră în posesia prințului vienez. Prințul îi spune domniței că va trebui să vândă bijuteriile pentru a-și plăti unele datorii și-i cere domniței 1 milion de galbeni, dându-i un termen de două luni pentru a strânge banii. La rugămințile lui Ralu și
Haiducii lui Șaptecai () [Corola-website/Science/319975_a_321304]
-
o mare parte din viață. La 17 octombrie 1900 s-a înscris la "Akademie der Bildenden Künste München" (Academia de Arte Frumoase München) , unde a fost elevul lui Franz Stuck, și și-a dezvoltat un stil artistic influențat de secesiunea vieneză, și de alte variante de Art Nouveau. În timp, a adoptat o viziune artistică inspirată de liniile geometrice ale lui Paul Cézanne. Deși a refuzat să se încadreze în vreun grup de artiști, operele lui au elemente comune cu cele
Lascăr L. Vorel () [Corola-website/Science/320009_a_321338]
-
soțul ei s-au separat din motive de incompatibilitate. La vârsta de 18 ani și-a făcut apariția la Hoftheater la Berlin, atingând un succes considerabil într-un timp scurt. Schratt a părăsit Germania după numai câteva luni, în urma apelului vienezilor să se alăture teatrului din orașul lor. Performanța ei a transformat-o în steaua scenei vienez. A fost una din cele mai populare actrițe din Austria până când s-a retras în 1900. Aparițiile și performanțele Katharinei Schratt de la începutul anilor
Katharina Schratt () [Corola-website/Science/319006_a_320335]
-
făcut apariția la Hoftheater la Berlin, atingând un succes considerabil într-un timp scurt. Schratt a părăsit Germania după numai câteva luni, în urma apelului vienezilor să se alăture teatrului din orașul lor. Performanța ei a transformat-o în steaua scenei vienez. A fost una din cele mai populare actrițe din Austria până când s-a retras în 1900. Aparițiile și performanțele Katharinei Schratt de la începutul anilor 1880 la Hofburgtheater l-au captivat pe împăratul Franz Joseph, și ea a fost invitată să
Katharina Schratt () [Corola-website/Science/319006_a_320335]
-
de dramă. Teatre mai mici includ Teatrul de Păpuși din Bratislava, Teatrul Astorka Korzo '90, Teatrul Arena, Studioul L+S și Teatrul Naiv din Radošina. Muzica a înflorit în Bratislava secolului al XVIII-lea, în strânsă legătură cu viața muzicală vieneză. Mozart a vizitat orașul pe când avea șase ani. Printre alți compozitori de seamă care au vizitat orașul sunt Haydn, Liszt, Bartók și Beethoven, care a interpretat "Missa Solemnis" pentru prima dată în Bratislava. Este de asemenea locul de naștere al
Bratislava () [Corola-website/Science/297232_a_298561]
-
1912, 40 piloți din 7 țări, dintre care 17 din Austro-Ungaria, 7 germani, 12 francezi printre care si Roland Garros, cel mai renumit pilot al vremii, un rus, un belgian, un persan și românul Vlaicu. În cel mai cunoscut ziar vienez, "Neue Freie Presse", se găseau următoarele rânduri despre zborurile lui Vlaicu: La 13 septembrie 1913, în timpul unei încercări de a traversa Munții Carpați cu avionul său Vlaicu II, s-a prăbușit în apropiere de Câmpina, se pare că din cauza unui
Aurel Vlaicu () [Corola-website/Science/297363_a_298692]
-
isteria, fapt care i-a trezit interesul pentru psihopatologie. În 1886 Freud deschide la Viena un cabinet privat de psihiatrie, specializat pe tulburări cerebrale și nervoase. Din cauza faptului că aplica metodele și concepțiile lui Charcot, socotite neortodoxe de către corpul medical vienez, Freud s-a lovit de dificultăți din partea colegilor. Aceasta explică și faptul că, mai târziu, teoriile lui asupra nevrozelor au fost acceptate cu multă reticență. Fugind de persecuția nazistă din Viena în 1938, Freud s-a refugiat la Londra, unde
Sigmund Freud () [Corola-website/Science/297670_a_298999]