1,691 matches
-
că la 19 septembrie 1783 când frații Montgolfier și-au repetat experiență la cererea regelui Ludovic al XVI-lea, ei nu au urcat în nacela, alegând drept pasageri o rată, un cocos, si o capră. Cele trei animale sunt primele vietăți care s-au înălțat în văzduh cu ajutorul unui aparat construit de om și s-a constatat că acolo sus toate au rămas în viață. „Astăzi” în epoca zborurilor cosmice, omul și-a cedat la fel de „politicos” întâietatea făcând încercări pe animale
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
zice legenda) și „vor să știe unde se duce și de unde vine lighioana aceasta” care merge cu spatele. Țăranii români știu ceva. Într-adevăr, evreii ortodocși nu au voie să mănânce raci, dar din cu totul alte rațiuni : fiind o „vietate din apă, care nu are aripioare și solzi”, racul este o „spurcăciune” (Leviticul 11, 12). O altă motivație anecdotică se referă la proverbiala frică a evreului de arme : el nu mănâncă raci pentru că sunt „Înarmați” <endnote id="(639, p. 49
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
masturbatoriu pentru tehnologie pentru multitudinea de feluri în care poate fi filmat un glonte în zbor sau un cap explodînd sub impactul lui. (și ce-a avut cu muștele și cu șobolanii ? Nu sînt cel mai mare fan al acestor vietăți, dar metodele de dezinsecție și deratizare demonstrate aici sînt pur și simplu necivilizate.) în ultimă instanță, un divertisment de Spielberg e o celebrare a privilegiului de a fi viu, în timp ce un gunoi ca Wanted reduce viața însăși la statutul de
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
încet-încet s-a deprins să nu mai încerce să muște obiecte ce-i ajungeau în fața botului său. Nici iapa Mița nu fusese scutită de metodele pedagogice ale lui Costache. Aceasta avea obiceiul de a lovi cu copitele din spate orice vietate care trecea pe la coada sa. Cum a dezvățat-o Costache de acest obicei periculos? După ce o lega la iesle și-i da să mănânce, umplea un sac cu fân bine îndesat pe care îl lega cu o funie de o
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
unde avea niște lucernă cosită mai demult, își făcu un culcuș și adormi de îndată. Marița încercă să adoarmă dar în spatele pleoapelor se perindau imagini înfricoșătoare. Buturuga găsită de Gheorghe lua forme diferite, ba părea un cioroi fioros, ba o vietate de spaimă, cu două coarne și barbă ca de țap, ba devenea un taur ce scotea două fuioare de aburi pe nări. Se trezi, sări din pat repede și bău două guri dintr-o fiertură de mac după care reuși
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
într-o groapă din care oamenii scoteau nisip și acolo începură să meșterească tot felul de figuri, care mai de care mai năstrușnice, și aproape uitară de slujba de supraveghere a micii turme. Sora Maricica, care purta răspunderea mai tuturor vietăților din bătătură, asculta gălăgia făcută de cei doi în joaca lor și se gândi că ar trebui să vadă cum își îndeplinește treaba zurbagiul ei frățior. De pe marginea gropii unde meștereau cei doi se auzi o întrebare amenințătoare: − Unde-s
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
una dintre remarcile Întâmplătoare care o făcuseră odinioară pe Mademoiselle să plângă. Dedesubt, o unduire amplă, aproape un val și ceva vag alb Îmi atraseră privirea. Apropiindu-mă de apa care clipocea, am văzut ce era - un lebădoi bătrân, o vietate mare, preistorică parcă, bizară, care făcea eforturi ridicole să se cocoațe Într-o barcă acostată la mal. Nu izbuti. Fluturarea de aripi, greoaie și neputincioasă, sunetul alunecos pe care-l producea izbindu-se de barca ancorată care se legăna și
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Pe caprifoiul ce atârna pe speteaza sculptată a unei bănci din fața intrării principale, Îngerul meu păzitor (ale cărui aripi seamănă cu cele ale arhanghelului Gavril pictat de Fra Angelico, exceptând purgatoriul florentin) mi-a arătat un vizitator de elită, o vietate splendidă, galben-pal cu pete negre, cu franjuri albastre și câte o bulină de cinabru deasupra fiecărei cozi negre tivite cu roșu de crom. În timp ce examina floarea plecată pe care stătea agățat cu corpul său acoperit de puf, ușor Încovoiat, continua
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
a trimis pe lumea cealaltă cu eter. În anii următori, am folosit multe substanțe letale, dar cel mai mic contact cu acea substanță inițială va face Întotdeauna să se deschidă portalul trecutului prin care va năvăli lumina, atrăgând acea superbă vietate amețită. Odată, când eram deja adult, fiind anesteziat cu eter pentru o operație de apendicită, m-am văzut, cu precizia unei gravuri, Îmbrăcat În costum de marinar, călare pe un fluture Emperor abia zămislit, Îndrumat de o doamnă chinezoaică, pe
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
și-i vârâse În colivia de prăsilă, drept substitute plauzibile (așa credea el). Mai grozav ca el era un entuziast băiat de bucătărie, care lua de la mine cu Împrumut ustensilele, Întorcându-se peste câteva ceasuri victorios, cu o grămadă de vietăți nevertebrate fremătătoare și alte câteva obiecte. Slăbind gura plasei pe care o legase cu sfoară, Își revărsa din ea captura, ca dintr-un corn al abundenței - o grămadă de lăcuste, ceva nisip, două bucăți dintr-o ciupercă, pe care, prevăzător
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
moale, verde-pal, prinsă Într-o pânză de păianjen (pe atunci știam deja ce era: o parte dintr-un Large Emerald). O uluitoare larvă de Goat Moth, ostentativ segmentată, cu capul turtit, de culoarea cărnii și cu un luciu roșiatic, o vietate ciudată „goală ca un vierme“, ca să folosesc o comparație franceză, mi-a ieșit În cale În timp ce căuta cu disperare un loc pentru a se preface În nimfă (teribila presiune a metamorfozei, aureola unui act dizgrațios efectuat Într-un loc public
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
mâzgălite pe spatele scrisorii mele: „bucovinensis Hormuzaki“. Cât l-am urât pe Hormuzaki! Și cât de jignit m-am simțit când am găsit, Într-una din lucrurile ulterioare ale lui Kuznețov, o referire grosolană la „școlarii care tot botează mărunte vietăți ale nimfei Poplar!“. Neintimidat totuși de eșecul cu populi, „am descoperit“ În anul următor un nou „fluture“. În vara aceea, adunasem multe exemplare pentru colecție, În nopți fără lună, Într-o poieniță din parc, așternând un cearșaf peste iarbă și
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
al unui tren transcontinental. La capătul Împărăției fermecate a ierbii, se Înălța, ca un zid, pădurea. Acolo hoinăream, examinând trunchiurile de copaci (partea vrăjită, tăcută a unui copac) În căutarea unor minusculi fluturi de noapte denumiți În Anglia Pugs - mici vietăți delicate care ziua se lipesc de suprafețele pestrițe cu care se amestecă aripile lor plate și abdomenele Întoarse În sus. Acolo, pe fundul mării de verdeață străpunsă de razele soarelui, mă Învârteam Încet În jurul falnicilor trunchiuri. Nimic pe lume nu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
țopăia În jurul unui ulm sinistru. Într-o dimineață umedă, În timpul ritualului, i-a scăpat pe jos tabachera și, ajutându-l s-o caute, am descoperit două specimene abia ivite ale fluturelui de noapte Amur, foarte rare În regiunea noastră, niște vietăți gingașe, catifelate, de culoare gri-purpuriu, Împerechindu-se În liniște, cu piciorușele lor Îmbrăcate parcă În blană de chinchilla lipite de iarba de sub copac. În toamna aceluiași an, Ordo ne-a Însoțit la Biarritz și peste câteva săptămâni a dispărut brusc
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
sub forma caracterelor tipărite pentru a-l obliga pe el să țină piept acelui fior binecuvântat - și această incapacitate Îmi sporea sentimentul de opresiune. O umbră uriașă Începea să Învăluie câmpurile, stâlpii de telegraf bâzâiau În tăcerea din jur, iar vietățile care ies noaptea după hrană escaladau tulpinile plantelor În căutarea ei. O omidă cu dungi, superbă, care nu figurează În Spuler, Înainta ciugulind, lipită de lujerul unui clopoțel, croindu-și drum În jos cu mandibulele de-a lungul marginii celei
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
muzee și cinematografe care să ne găzduiască și abia se lăsase noaptea, nu ne mai rămânea decât să explorăm pustietatea celui mai mohorât și mai enigmatic oraș din lume. Umezeala glacială de pe genele noastre metamorfoza felinarele solitare de pe stradă În vietăți marine cu țepi prismatici. În timp ce traversam piețele vaste, diverse fantome arhitectonice se Înălțau brusc, tăcute, În fața noastră. Ne treceau fiori reci, În general provocați nu de Înălțime, ci de adâncime - aveam senzația că ni se deschide o prăpastie la picioare
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
vreo boală molipsitoare ce ar fi putut afecta copilul nostru. Tu socoteai Întotdeauna Îngrozitor de banală și nu lipsită de un oarecare farmec filistin ideea că numai acei băieței cărora nu le place să se spele și le place să omoare vietăți, sunt niște băieței delicioși. Aș vrea să amintesc fiecare părculeț pe care l-am vizitat; aș vrea să dețin abilitatea pe care profesorul Jack, de la Harvard și de la pepiniera Arnold, le spunea studenților lui că o deține, și anume aceea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
care ne înconjoară. Slavă și mărire Celui Ce a făcut toate. Marea Moartă Marea Moartă este aproape de Marea Roșie, ca la un kilometru distanță. Este o apă petronie-cenușie, e închisă la culoare. Nu crește nimic în ea, nici pești sau vreo vietate nu are. Și nici în împrejurimi. Are sare multă. Vezi stânci de sare, unele mai mari, mai înalte, altele mai mici. Cand intri în ea călci pe cristale de sare. Cristalele sunt puțin mai mari ca nisipul. Deasupra apei este
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
de băștinași. Acest lucru a fost binefăcător, care a adus mari și multe schimbări în viața oamenilor: străbaterea distanțelor într-un timp de 8-10 ori mai repede, scutire de efort, lărgirea ariei de cunoaștere, trimiterea de corespondență și mărfuri, obiecte, vietăți, în deplină siguranță, apoi noi locuri de muncă, ca și învățarea noilor profesii. Denumirea gărilor s-a făcut în funcție de comuna existentă la acea dată, sau a moșiei existente. Azi, multe stări, nu mai corespund din cauza reformelor administartive. De exemplu: Gara
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
de băștinași. Acest lucru a fost binefăcător, care a adus mari și multe schimbări în viața oamenilor: străbaterea distanțelor într-un timp de 8-10 ori mai repede, scutire de efort, lărgirea ariei de cunoaștere, trimiterea de corespondență și mărfuri, obiecte, vietăți, în deplină siguranță, apoi noi locuri de muncă, ca și învățarea noilor profesii. Denumirea gărilor s-a făcut în funcție de comuna existentă la acea dată, sau a moșiei existente. Azi, multe stări, nu mai corespund din cauza reformelor administartive. De exemplu: Gara
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
umanitatea se va stinge, iar urmașii noștri vor moșteni un deșert. Nu există însă nici una care să fi prevăzut că, pentru Romsilva și pentru noi ca cetățeni care nu protestăm, deci consimțim, pădurile trebuie să fie populate cu animale, cu vietăți și nu cu ființe al cărui rost unic este să stea cuminți în bătaia puștii, așa cum reiese din inscripția răspândită prin mai toți codrii patriei: „Ocrotiți vânatul, o mare bogăție a naturii”. Text publicat în România Liberă, 4 ianuarie 2007
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
Acolo-n ochiu de pădure Unde-izvoare plâng în vale, Lângă trestia cea lină Stânca stă să se prăvale Și sub bolta cea senină În prăpastia măreață. Vom ședea în foi de mure. Ea ispitește pe bărbat, fără rușine, ca o vietate sălbatecă: Și de-a soarelui căldură Când prin crengi s-a fi ivit Voi fi roșie ca mărul, Luna-n noaptea cea de vară, Mi-oi desface de-aur părul Mi-i ținea de subsuoară, Să-ți astup cu dânsul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de volume se dezvoltă aceeași idee nuvelistică. Un lup, un cal, un țap sălbatic, o veveriță, un pescar, un văcar, un moș, o babă, un boier bătrân, înfundați în singurătăți, stăpâniți, nu stăpânitori de natură, sunt surprinși în refugiul lor. Vietatea țipă sau privește pătrunzător, omul își dezvăluie unica lui istorie, după care recade în muțenie, căci toată existența lui elementară s-a consumat într-o singură ardere. Autorul nu inventează fapte: colindă pustietățile vânând și pescuind. Câteva nuvele și romane
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și contemplând cu ochi lacomi mari bucăți de cărnuri fripte, Olanda urcioarelor de vin și a meselor de bucătărie pline cu vânat și pești. Până și pesimismul schopenhauerian apare ca un calm kief, în forma unei mari bucurii a oricărei vietăți comestibile de a participa la prefacerile materiei, de a mânca și a se lăsa mâncată. Se vorbește cu voluptate de bogăția în vânat a țării (urși, mistreți, cerbi, capre negre, cocoși de munte, ierunci, dropii, spîrcaciu, potârnichi, prepelițe, sitari, begaține
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
grea, trăiesc specii de pești de talie mică, precum bibanul, carasul, caracuda, linul, plătica, roșioara, boața, cleanul, chișcarul, zvârluga, ce alungă tristețea de pe fețele pescarilor și transformă ieșirile în natură în adevărate clipe de fericire. Acest ecosistem, populat cu toate vietățile pământului, este la 24 km de Iași, la Larga Jijia, ocean de liniște care vă așteaptă să savurați plăcerile pe care vi le oferă. 195 S.C. PISCICOLA IAȘI 196 S.C. PISCICOLA IAȘI 197 S.C. PISCICOLA IAȘI 198 S.C. PISCICOLA IAȘI
CONTRIBUŢII LA AMELIORAREA CRAPULUI DE CULTURĂ ÎN CONDIŢIILE ECOLOGICE ALE AMENAJĂRII PISCICOLE MOVILENI, JUDEŢUL IAŞI by Dr. ing. Gheorghe Huian () [Corola-publishinghouse/Science/678_a_977]