2,160 matches
-
efort. Instructorul de fitness trebuie să aibă o capacitate mare de efort, pentru ca pe tot parcursul activității să efectueze lecțiile la nivel Înalt; să reziste la acțiunea iritanților puternici și să fie capabil să-și concentreze atenția; să fie activ, vioi, decisiv; capabil să-și restabilească rapid puterile. Echilibrat emoțional. Trebuie să fie reținut și calm În situații ce stimulează emoții intense; răbdător, conectat la lecții; să-și exprime gândurile clar, comunicarea trebuie să fie sinceră, obiectivă, fără sentimente (implicații psihologice
Fitness. Teorie si metodica by Olga Aftimciuc,Marin Chirazi () [Corola-publishinghouse/Science/1170_a_1869]
-
de a lucra cu oamenii, dorința de a-i face pregătiți În domeniul culturii fizice, dezvoltați fizic și spiritual. Interesul pentru cultura fizică se manifestă În preocupările pentru activitatea educațional pedagogică, dorința de a-i face pe alți oameni puternici, vioi, sănătoși. Devotamentul profesiei sale devine sensul vieții, forțând specialistul să-și perfecționeze permanent abilitățile sale, să se intereseze de munca colegilor săi, oferindu-le ajutor să abordeze creativ activitățile sale profesionale. Cunoștințele reprezintă unul dintre factorii care determină posibilitățile de
Fitness. Teorie si metodica by Olga Aftimciuc,Marin Chirazi () [Corola-publishinghouse/Science/1170_a_1869]
-
Îtrompetist apoi toboșară împreună cu soția lui a avut o familie formată din 12 copii care au păstrat cântecul popular tradițional moștenit de la tatăl lor pe care l au transmis și ei, la rândul lor, copiilor lor. Repertoriul formației este unul vioi, plin de energie, dinamic și care inevitabil se “bagă sub pielea” ascultătorului pentru a-l porni pe joc și voie bună. Fanfara Transilvania cântă la nunți, petreceri, cluburi, petreceri private, parade, teatru de estradă, zilele orașului, participă la diferite festivaluri
Festivalul Internațional de Fanfare. In: Festivalul Internaţional de Fanfare by Aurel Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1310_a_2193]
-
criză, la condiția nefastă a salariatului care-și vinde (mascat sub formă de donație) sîngele este cît se poate de transparentă. Deși suficient de discretă pentru ca haiku-ul să nu fie viciat de sarcasm sau satiră. E suficientă această amărăciune vioaie. În fine, nu trebuie ignorat simbolismul urzicător al urzicilor. Lăsat la urmă, cuvîntul capătă și alte valențe: poate cumpărătorii cumpără urzicile și pentru efectul lor usturător și vezicant cu care, iată, Într-un haiku, Își pot alina amarul și rafina
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
și 1753, Theodora Medebach, soția șefului de trupă, care joacă sub numele de Rosaura, și Maddalena Marliani, care joacă sub numele de Coralina: "...Doamna Medebach îmi furniza idei interesante, impresionante, sau de un comic simplu și nevinovat; iar Doamna Marliani, vioaie, spirituală, și îndatoritoare în mod firesc, dădea un nou avânt imaginației mele, și mă încuraja să lucrez în acest gen de Comedii care cer finețe și inventivitate", scrie Goldoni în Memoriile sale. Goldoni va regăsi mai târziu același conservatorism la
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
nu avea să îl mai vadă pe Neil Lomond pe ziua aceea. Ceea ce se și întâmplă. Singurul om care o văzu coborând fu paznicul, care îi ură noapte bună. Îi făcu un semn din cap și o porni în pas vioi spre gară. În mod intenționat, se abținu de la orice gând de natură personală pe drum. În schimb, se gândi la rapoartele pentru clienții ei și la succesul ei la întâlnirile din Barcelona și de la Milano, și apoi, instalată confortabil în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
întâmpină o femeie înaltă într-un costum Channel albastru, cu părul blond ca mierea, prins într-un coc auster în vârful capului și cu o pereche imensă de ochelari de soare Jackie O înfipți lângă coc. Ce faci? zise ea vioaie. Eu sunt Lorelei. Nieve, care până atunci comunicase cu ea numai prin e-mailuri și care se aștepta la un accent sofisticat, potrivit cu aerul ei șic, fu uimită. Bună, răspunse ea. Eu sunt Nieve. Sigur că ești, spuse Lorelei. Te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
rău că ți-am stricat seara. —Eu... nu mi-ai stricat-o. —Spaghetti carbonara reci? Nu e tocmai un succes. Păi, da. Ai dreptate. Darcey privi pastele care se sleiseră în farfurie. O să fie în ordine la birou? întrebă el vioi. Nu că ar conta, din moment ce eu sunt în Irlanda și tu în Scoția, dar în rarele ocazii când va trebui să vorbim, ești sigură că relația noastră profesională e în regulă? — Desigur. —Excelent, zise el cu un zâmbet exagerat. Bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Ruși, așa cum promiseseră decuseară. Văzând că nu se mai abat pe la casele lui, omul închise porțile cele mari, trase obloanele fierăriei, pierzându-se, apoi, în mrejele somnului. Pe la ceasurile șase ale dimineții, o sanie trasă de doi cai se unduia vioaie spre Dealul Sângeapului. Nu se auzea decât mormăitul lui Fetea, care îndemna ciudos caii, azvârlindu-le, îngăduitor, biciul pe spate. Din când în când, un oftat prelung răzbătea dintre femei și un chiuit umplea drumul cețos. Două umbre se țineau
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
întrebările, mama n-a vrut să-mi spună când se născuse, unde era înmormîntată... Se contrazicea, se încurca în explicații și până la urmă se închidea într-o tăcere încăpățînată. Acum sora mea vorbea neîncetat, codițele îi scânteiau pe când întorcea capul vioi în toate părțile, dar în loc de orice alt zgomot nu se auzea decât păcănitul stins al proiectorului. Camera îmi era cunoscută: mă reîntorsesem în odaia copilăriei mele. Pe jos, bucăți dintr-un joc de construit: mici cilindri, coloane, prisme, conuri. Printre
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
de limbi răsucite, roșii-portocalii, de flacără troznitoare. Acele de brad, transformate în scântei, se repezeau cu sutele în sus, pierzîndu-se-n noapte. Becurile care până atunci luminaseră tremurător terenul fuseseră stinse, așa că singur focul, țroznind sub stele, rămăsese centrul transparent și vioi al universului. M-am apropiat și eu de el cu aceeași fericire atavică pe care o vedeam pe fețele roșii, încinse, ale tuturor. Nu ne puteam sustrage hipnozei flăcărilor. Toți priveam țintă la arhitectura mereu schimbătoare a limbilor de gaz
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
timp ce, A doua forță, cea zisă electromagnetică, care nuntește desenul cu culoarea, Cum adică nuntește?! Într-o tăinuită armonie, așa precum pământul și soarele se țin în echilibru printr-un număr egal de sarcini pozitive și negative, și căutătura vioaie a ochilor, când el nuntește culorile în acel timp ce, iar A treia forță, continuă el cu vioiciune, cea de interacție nucleară slabă, poate fi asimilată în tablou cu raportul culorilor, relațiile pe care culorile le nasc între ele, teoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pe pardoseala plină de var și vopsele apropiindu-se de mine, nu se-aude în tăcerea înaltă decât pensula lui scrâșnind pe peretele zgrunțuros, apoi ușa masivă se dă fără efort la perete și prin dreptunghiul de lumină se strecoară vioaie, închide grăbită ușa ca să nu-și trădeze prezența, nu mă observă, cu ochii căutându-l pe Theo, dar eu o văd de aici și mai ales când pentru o fracțiune de secundă ea a întredeschis ușa prin rochia lungă, albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de clopoțeii de la gâtul ei, clopoțeii mărunți, argintii, al căror clinchet dulce îmi răsuna în urechi chemându-mă, urcă dealul de la Izvor, dar nu spre biserică cum m-aș fi așteptat, întoarce capul să vadă dacă o urmez, clopoțeii susură vioi la mersul ei dezordonat de nebună, o urmez pe cărăruia ce duce în pădure, e soare mult și curtea mănăstirii e plină de oameni, sărbătoare, dar eu sunt prea mic ca să-mi amintesc ce sărbătoare o fi fost, încă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
în jocul copilăresc de a număra pe cer stelele ce apar una câte una, pierzându-le în cele din urmă șirul, când se întunecă de-a binelea intru în locuința de piatră și întins pe patul inconfortabil privesc fascinat jocul vioi al flăcărilor pe pereții diformi și-mi pare, nu, nu voi cădea ispitit în capcana lui acest și-mi pare, nu, trebuie să mă golesc de toate gândurile, de toate, să mă concentrez numai asupra flăcărilor și să nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cum în diminețile reci de iarnă din copilărie, când zăpada urca până la ferestre, se trezea tata mai repede să facă focul și mă trezeau bubuiturile flăcărilor în soba de teracotă cu plită și mă întorceam fascinat spre flăcările ce jucau vioi pe tavanul din lemn de brad, pe mine mama mă întreba primul și apoi pe Corina, pe ea o îmbrăca dormind, cred că și la masă mai dormea, mie nu-mi mai tăcea gura și în casă mirosul tare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
putut permite să fac împrejurul Pantocratorului liturghia îngerească așa cum scrie la carte, hmm, Lumina alburie a dimineții se filtrează fără putere prin sticla colorată a uriașei încăperi și meșterul Luca suferă neîmpăcat de lipsa cupolei, Mai întâi, se-ntoarce el vioi spre mine, să te învăț cum se citesc pereții, și mă ia după umeri, te asigur că sunt astăzi mulți preoți, ca să nu mai vorbim de zugravi, care au pierdut înțelesul obișnuit al imaginilor sfinte de pe pereți, Mă las condus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
și fură mâncare, dimineața găsesc cutii de lapte la el în pat, iaurturi, banane, mere, nu le mănâncă, ca și cum și-ar da seama că vorbim despre el, copilul râde, dar râsul nu-i râsul normal al, fetița cu o privire vioaie, probabil cam de aceeași vârstă cu băiatul, ascultă cu atenție ce vorbim, deși sunt convins că nu mai știe deloc românește, masa de la bucătărie încărcată cu mâncare, un coș imens cu fructe, biscuiți, madame Angela vorbește cu ei numai franceza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
și-ar fi făcut rău decât ei. Vor fi și alți oameni acolo - trebuia să se gândească la ei. În jur de ora nouă au apărut Ted și Joy. Joy a complimentat-o pe Ashling pentru apariția ei pastelată și vioaie, dar Ted șoptea agitat: —Bufnița mea nu are nevastă. Rahat, nu e bine! Nevasta mea nu are nas. Nu! Rahat, rahat, rahat!... Mai bine stăm acasă, spuse el cu ochii în lacrimi. Voi fi îngrozitor. Oamenii au așteptări mari de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
dragă. Rămasă de curând singură, bunica mă sună în fiecare seară să vadă ce am făcut peste zi. Am stat de vorbă cu ea minute întregi fără să îmi dau seama cum a trecut timpul. Și, desi nu este la fel de vioaie că bunica Lenuța, ea deretică toată ziua prin casă și prin curte. Aceste trei persoane constituie pentru mine un întreg fără de care viața nu ar mai fi la fel! Împușcătura Caterina Velișcu Într-o zi frumoasă de primavară, am hotărât
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
spre înălțimi, împletindu-se și rotindu-se prin universul nesfârșit și neștiut... iar fluviul acesta era de fapt roata invizibilă a vieții, întregul cerc al arcului curcubeului, definiția transparentă a luminii... se auzea încă râsetul vesel al culorilor, glasul lor vioi și am zburat și eu spre ele, într o clipă, ca și cum avusesem dintotdeauna această forță nebănuită, ajungând de-a lungul drumului abia vizibil al nuanțelor jucăușe, bucurându-mă de prezența inedită a razelor dimineții... mi-am dat seama atunci că
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
în reședința de pe colina Vaticanus; tânărul Gajus se juca cu niște pui de păun în cușca pentru păsări - o evadare din starea mentală îngrozitoare în care se aflau -, când Zaleucos îi șopti terorizat că Clutorius Priscus, un scriitor cu pană vioaie și vechi tovarăș al lui Germanicus, care la moartea acestuia compusese pe loc un poem plin de durere și mânie, ce trecuse clandestin din mână-n mână, fusese arestat. Tiberius abolise complet la Roma vechile comitia, alegerile libere ale magistraților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
alături pentru consultații zilnice. Între timp, Elius Sejanus, devenit praefectus al cohortelor, fusese vrăjit fără putință de scăpare de măreția puterii. Se născuse pe colinele sărace de lângă Volsinii, luptase din greu să se ridice, iar mintea lui necultivată, dar foarte vioaie începu să elaboreze planuri legate de apropiata dispariție a împăratului. De multă vreme observase că cetățenii Romei, legiunile din Germania și din Răsărit, facțiunea de populares îi considerau pe fiii lui Germanicus viitorii și mult îndrăgiții moștenitori ai imperiului. Pe când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
scaunului. Tăcea - tăcerea celor puternici. Poate că aștepta ca tânărul să dea vreun semn de teamă. El simți însă că toți ceilalți erau uimiți de frumusețea lui adolescentină. Spuse: — Zeii să te aibă în paza lor, Augusta. Glasul îi era vioi și spontan, toți îi spuseseră asta; într-adevăr, răsună în întreaga sală. Bătrâna ridică puțin capul și-și mișcă buzele uscate: — Bine ai venit, spuse - și lui Gajus i se păru că toți cei prezenți erau surprinși -, în casa care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
În scurtă vreme, Julius Caesar a introdus două sute de oameni noi. Nu vom avea pace niciodată dacă milioane de oameni se simt supuși, și nu egali nouă. Callistus se gândi, cu un soi de teamă, că mintea Împăratului, deși foarte vioaie, era lipsită de apărare în fața viselor. Sertorius Macro reacționă sălbatic: — Dacă eu ies de-aici și îl văd de Junius Silanus, omul care ți-a dat-o pe fiica lui de soție și care face ca grupul lui să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]