1,526 matches
-
Guinness World Records ar fi mai dezghețați în principii și glagorie, ar trebui să te includă urgent printre nonconformiștii lumii. Ha, ha, ha, ha! Ți-ai asigurat arcușul viorii la londonezii de la Lloyd's! După cum au scris și ziariștii, un violonist normal la cap își asigură ambele mâini, degetele mâinii stângi, cu prioritate, dar nu un fragment dintr-o coadă de cal. I-ai pus pe indivizii de la Lloyd's să numere firele de păr de la arcuș, ai chemat specialiști ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ai afișat un banner pe care era scris un citat din Benttham: Întrebarea nu este: Pot ele raționa? Nici: Pot ele vorbi? Ci: Pot ele suferi?" Le-ai dat ceva de lucru ziariștilor în acea zi. Știi, deși ești un violonist de clasă, uneori cred că ai fi la fel de bun și dacă te-ar angaja cineva să creezi subiecte pentru presă. Te-ai gândit la asta? A fost mare amenda pe care-ai plătit-o lângă statuia lui Beethoven, în Münsterplatz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
care-ai plătit-o lângă statuia lui Beethoven, în Münsterplatz, piața centrală a orașului Bonn? Despre trăsnaia asta chiar într-un ziar german am citit; în Bild. Sunt convinsă că nu te preocupă lecturi de genul acesta. Ascultă: "Z, cunoscutul violonist român, a fost amendat, ieri, în Münsterplatz, din cauza unei forme de protest, considerată de autorități ca fiind "ilegală și insolită". Violonistul a cântat o zi întreaga lângă statuia lui Beethoven. Jos, la poalele soclului statuii, Z a așezat pălăria sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ziar german am citit; în Bild. Sunt convinsă că nu te preocupă lecturi de genul acesta. Ascultă: "Z, cunoscutul violonist român, a fost amendat, ieri, în Münsterplatz, din cauza unei forme de protest, considerată de autorități ca fiind "ilegală și insolită". Violonistul a cântat o zi întreaga lângă statuia lui Beethoven. Jos, la poalele soclului statuii, Z a așezat pălăria sa, lângă care a afișat anunțul: "Rog donați fonduri pentru asigurarea igienei personale permanente a statuii lui Beethoven. Fondurile colectate vor fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
văzut acolo câteva piese de rezistență interpretate de tine și mi-au plăcut foarte mult. Erau înregistrări din concerte. Am reținut însă și câteva gesturi marca Z. Când ai cântat cu Filarmonica Portuguesa de la Montreal, țintind cu arcușul către un violonist din orchestră, care, probabil, a luat-o razna pe partitură, i-ai spus dirijorului, ultimativ: "Eu sau el! Unul dintre noi coboară de pe scenă!" A coborât el, firește, pentru că fără solist nu putea fi continuat concertul, dar eu nu te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Eu sau el! Unul dintre noi coboară de pe scenă!" A coborât el, firește, pentru că fără solist nu putea fi continuat concertul, dar eu nu te-am aplaudat. Interesant este cum Dumnezeu l-ai depistat pe cel care a virusat armoniile, pentru că violonistul, sărmanul, a părăsit scena fără să nege nimic... Același gest l-au surprins cei de la YouTube și când ai concertat cu Melbourne Symphony Orchestra, solicitând să părăsească sala un biet meloman cuprins de un acces de tuse. Mulți, probabil, spre deosebire de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
vioara, unde probabil primise și vreun premiu, că doar de asta au fost scenele făcute, ca să fie premiați cei care urcă pe ele. La școală, cu Violo în sus, Violo în jos, mi-a crescut atât de mult faima de violonist, încât diriginta m-a și invitat la botezul copilului ei, chiar acasă la ea. Vă imaginați că nu puteam s-o refuz pe dirigintă, că doar nu era Sonia, soția specialistului în zugrăveli, ci omul care mă întreba mereu de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
femei virtuoase... Cunoștințele de genul feminin au brodat pe ideea demnității feminine salvate. Nu ți-aș fi spus despre toate acestea, dacă ziarele nu povesteau întâmplarea, amintind, aproape toate, că este vorba despre "nimeni alta decât fosta soție a cunoscutului violonist Z, o doamnă mult mai tânără decât el..." Îmi pare rău că ți-au asociat numele cu isprava asta a mea. Și-mi mai pare rău de ceva. Când ai cântat peștilor și plantelor, când ai sărit calul invitându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
o doamnă mult mai tânără decât el..." Îmi pare rău că ți-au asociat numele cu isprava asta a mea. Și-mi mai pare rău de ceva. Când ai cântat peștilor și plantelor, când ai sărit calul invitându-l pe violonistul acela să părăsească scena în timpul concertului, când ai făcut alte giumbușlucuri gen Z, nimeni n-a spus despre tine că ești "fostul soț al pictoriței A". M-am simțit ca o anexă, ca un reper care are nevoie de alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Pseudojurnal de Caraibe... Nu fac decât să dau copy/paste și-ți trimit și ție promoțional câteva firimituri caraibiene... România văzută din Little Cayman. Miliardari originali, corupție originală, spirit civic original, fericire originală, disperare originală, tristețe originală, democrație originală. Z: Violonist român [talent înnăscut]; excentric de la natură; suflet cu prăpăstii mai mari decât Groapa Marianelor și piscuri doar puțin mai mici decât Everestul; mascul cu performanțe acceptabile și rare; soț modern, de cinci stele, pe o scală de 1 -7 [știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
succesului atunci când ne-am căsătorit. Ha, ha, ha, ha! Am citit în Michel de Montaigne: "O căsătorie bună este aceea dintre o nevastă oarbă și un soț surd". Eu, ca pictoriță, am o acuitate vizuală ieșită din comun; Z, ca violonist, are o acuitate auditivă fenomenală. Montaigne ne-ar fi fost un foarte bun martor la divorț... Altfel, toate-s vechi și nouă toate. A. 15 În Ferentari, altă civilizație, dar tot oameni cu două picioare, cu doi ochi, cu... Băieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Când cântam, parcă pluteam, renășteam, mă hrăneam cu bucurie, reînviam toate speranțele, mă abandonam iluziilor... Așa a fost și acum. Bronzamentul de lux a rămas perplex. Ceilalți, aidoma. Invitatul de onoare m-a felicitat. A fost primul meu triumf de violonist. Nu a lipsit nici premiul cel mare. De lângă contrabas, cu vocea sa baritonală, Marele Bronz, o autoritate a puștimii artistice, a strigat: "Bravo, Marele Alb!" Nimeni până la el nu pusese atâta dragoste în niște vorbe care erau aruncate către mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
încercat să-mi cumpere "schema cocorului". Am invocat omerta, onoarea de gașcă, "spiritul școlii de karate"... Nu există glorie lumească mai fabuloasă decât cea din Ferentari. Când la sfârșitul anului școlar am primit, pentru prima oară în viață, două premii violonistul și toboșarul anului am găsit de cuviință că valoarea îmi dă dreptul să mă umflu în pene. Urcat pe scenă, cu fesul negru și "morcovit" pe cap, am făcut un pas în față, către sală, și am cuvântat aidoma unuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
câta soție voi fi? Tonul măsliniu al înaltei fețe arăbești s-a mai întunecat puțin, motiv pentru care mi-a spus că oamenii lui mi-au refăcut integral CV-ul, așa că avea știință despre faptul că sunt fostă soție de violonist celebru. Pentru că în lumea lui virginitatea este sacră, nu voi putea fi, ca rang, prima soție. El, ființă care are mare respect pentru valorile nației sale, abia cumpărase, cu dolari grei, o cămilă virgină, semn al marii fecundități și purități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
toate. A. 17 Reuniunile festive ale familiei nu-mi cădeau niciodată cu tronc. Dar asta nu doar din cauza deranjului și agitației care erau vedete ale zilelor premergătoare evenimentului, ci pentru că, inevitabil, toți musafirii se simțeau obligați să-mi spună ce violonist talentat sunt. Încercând să demonstreze că au spirit axiologic, mă rugau să le cânt tot felul de melodii pe care ei le credeau alfa și omega ființării. Cu mare interes îl așteptam pe cel care venea foarte rar, unchiul Grătărel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
plecam după afine, după mure oloage ori după ciuperci de pădure, mulțumindu-ne să ciulim, din când în când, urechile pentru a ne asigura că se auzeau sunetele tălăngilor. Fiecare cunoștea ce sunet scoteau tălăngile de la vacile sale așa cum un violonist își poate recunoaște și pe întuneric vioara. Când ne săturam de zmeură, de alune, de fragi, de afine sau de mure, făceam un foc zdravăn, frigeam bucăți de slănină înfipte în țepușe și picuram untura pe pâine. Apoi, improvizam tot
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Orchestrele de zece inși funcționau cu dificultăți. După o lună de repetat și repetat și repetat, profitul fiecăruia valora cît un abonament de tramvai. Mai acompania (în felul lui subtil, plus harul de-a citi alla prima vista) tenori sau violoniști străini, trecînzi prin dulcele tîrg. Mai dădea concerte de cameră, în din ce în ce mai rarele saloane de melomani. Dar ce triumf, în 3 noiembrie '39, cînd Andrei Oțetea, director al Teatrului, a dat sala Naționalului pentru concertul inaugural. Dirijor: Mișu Jora. Afișul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
singur, tata, Sonata opus 27 nr2 de Beethoven. Cam tot pe atunci îi amuza o proză (tema era complet disociată de reușita literară), unde un erou comunist făcea opt vagoane de cărămizi în două ore. Seara, cu mîini impecabile de violonist, cînta Ciocîrlia. "Poate-n struna lui Leonte Răutu, magicianul!" hohotea Iordan, aflat într-o dispoziție infernală. Tata a apucat reîntemeierea Conservatorului ieșean, dar invitația a venit cu poșta de-a doua zi. Ca un ultim scuipat pe speranțele lui, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
întors acasă, exersa mai multe ore pe zi. Deși se străduia din răsputeri să stăpânească acest instrument mai nărăvaș ca un armăsar neînvățat la călărie, vioara scârțâia cumplit; nu scotea acele sunete melodioase pe care le auzea el la unii violoniști de profesie. - Ei, cum merge cu vioara? îl întrebă într-o zi tatăl său, care nefiind acasă decât la ore târzii, nu auzea scârțâiturile stridente care îi perforau urechile Inei pe tot timpul rezervat exersării temei curente. - Nu prea merge
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
păreau a lucra la bănci sau reviste, plus un număr apreciabil de designeri, fotografi și fotomodele, așa, ca să facă melanjul mai picant. În spatele casei se zărea o terasă mică și elegantă din piatră, luminată toată cu lumânări albe, unde un violonist cânta Încetișor, și am aruncat o privire afară. Am recunoscut‑o imediat pe Anna Wintour, care arăta absolut trăsnet În rochița crem și cu sandalele Manolo cu mărgele. Vorbea animat cu un bărbat pe care Îl bănuiam a fi prietenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
IUGA, Nora (4.I.1931, București), poetă, prozatoare și traducătoare. Născută într-o familie de artiști - mama, Elena, era balerină, iar tatăl, Iosif Iuga, violonist -, I. (care la naștere a primit numele Eleonora) a absolvit Liceul „Iulia Hasdeu” din București (1949), apoi Facultatea de Filologie a Universității din același oraș, secția germanistică (1954). Funcționează ca profesoară la Sibiu, redactor la „Neuer Weg” și bibliograf la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287642_a_288971]
-
ascunde un efort continuu de sensibilizare a mâinii pentru a o face capabilă să concretizeze în chip desăvârșit tot ceea ce artistul își imaginează. Prima treaptă este exercițiul zilnic timp de mai multe ore, făcut consecvent fără întrerupere. Dacă pentru un violonist sau un pianist exercițiile de digitație sunt obligatorii, ca formă de încălzire, și pentru un adevărat plastician încălzirea înainte de lucru este benefică. Traian Brădean este unul dintre marii artiști care obișnuiesc să-și încălzească mâna înainte de a începe o lucrare
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
unind cele două personaje. În imaginea religioasă, cartea are în plus greutatea de a fi ținta atenției concentrate a ambilor parteneri. Aura cărții de rugăciuni trimite puternici vectori excentrici către fețele mamei și fiicei, unite printr-o evlavie comună. În Violonist și tânără femeie a lui Degas (figura 88), cartea ostentativ de goală, ocupând o poziție dominantă ce conferă echilibru centrului picturii, nu este privită de nici o persoană. Ea capătă semnificația avansurilor femeii către bărbat, relația nefiind încă precizată. Apropierea lor
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
nodurile fizice. Ea creează totuși și tensiune prin acoperirea parțială a formelor datorată petrecerii lor. Mâna dreaptă a Magdalenei a devenit un fragment cu o tensiune orientată către eliberare, iar această tensiune înzestrează punctul nodal cu energie și greutate. Personajul violonistului din figura 96 prezintă un întreg mănunchi de noduri: obrazul cântărețului este așezat peste vioară, arcușul o traver sează, mâna dreaptă strânge arcușul, în vreme ce stânga apasă pe gâtul instrumentului. Laolaltă, aceste suprapuneri formează un centru de o intensitate considerabilă. (6
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
profundă și mai dureroasă: criza elanurilor, a îndemnurilor spre mai bine, a bucuriei și generozității și, nu în ultimul rînd, a dorinței de frumos. S-a amintit deseori, ca de ceva excepțional, de faptul că Bacovia a fost compozitor și violonist. Nimeni însă nu pare să-și fi pus problema ce fel de muzică putea fi aceea scrisă sau cîntată de el. Bacovia a compus melodii, „adecvate” (credea cineva), pe versurile lui Ștefan Petică și pe versuri proprii; a fost, carevasăzică
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]