9,695 matches
-
cât se mai cocea predarea Dulciniului "Presa" tot mai avea de furcă. Acu i s-a isprăvit lâna din fuior și se leagă de opoziție. Nu-i bună-bucuroasă c-o lăsăm în pace să se intereseze de Abdurraman și de voievodul Plamenaț, mai trebuie să ne și mustre cu glasul subțire al unei oarecare secte rusești, mai trebuie să-și laude guvernul cu tonul băieților ce cântă sopran la biserica San-Petru din Roma, mai trebuie să ne imputeze nouă, nu altora
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
acestea nu le-am făcut! Dar ce serios susține "Romînul" că ne-a învățat să îngînăm "cuvintele de patrie, de libertate" (le mot de patrie)! În orice caz, onorabililor, românește nu ne-ați învățat. E adevărat că pe atunci când Vasile Voievod Lupul scria că "cel ce-și va vicleni moșia mai rău decât ucigașii de părinți să se certe" patria se chema încă moșie, ca dovadă {EminescuOpXI 457} oarecum c-o avem de la moși-strămoși. Poate d-lor C. A. Rosetti, Cariagdi
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
trepte a disoluției și timpului său îi corespunde, ca ființă, magul ("zăhastrul", "călugărul bătrân"). Asemenea lui Uta-napiștim, el trăiește la margine de lume, "uitat de moarte" și a avut acces la divinitate. Magul poate fi consultat doar de regi și voievozi. În preajma lui crește mușchiul simbol al naturii agresive: Acolo prin ruini, prin stânci grămădite Era peștera neagră a zăhastrului mag Stejari prăvăliți peste râuri cumplite Și stanuri bătrâne cu mușchi coperite" (Povestea magului...) Imaginea vizează imemorialul și este des întâlnită
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
care și-a extras poetul actanții. Dramele eminesciene (Decebal, Bogdan, Mira) sunt construite pe astfel de arhetipuri, însă lectura noastră nu interpretează apocaliptica eminesciană ca "retrospectivă a istoriei mântuirii", ci ca "prevestire a unor evenimente viitoare".34 Fiul de prinț, voievod, magul sunt, înainte de toate, niște prevestitori ai legilor imuabile ale Divinității. Ei trebuie așezați în categoria personajelor "privilegiate", care "au acces la lumea de dincolo, fie printr-o viziune sau prin comunicarea făcută de un trimis". Asemenea premise există doar
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
de M. Eminescu și în traducerea pe care a făcut-o (alături de I. Slavici) a Fragmentelor din istoria românilor întocmită de Eudoxiu Cavaler de Hurmuzaki. Astfel, la p. 24116 găsim forma Satmariu (În anul 1383 regina / Maria a Ungariei dărui voievodului Balcu, fișpan în Satmariu, și fraților săi cetatea Arieșului..." iar la p. 410 o formă foarte rar întâlnită în documentele istorice "Satmare" (nota referitoare la anul 1365). Fișat, cartografiat cu exactitate, mereu reîmprospătat prin discuțiile cu prietenii ardeleni amintiți, ținutul
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
a suta a șaptesprezecea Miron Costin scria regelui Poloniei că cel mai frumos și mai corect dialect românesc, cel mai apropiat de graiul italic se vorbește în Sătmar, unde, cu toată emigrarea lui Dragoș, românii rămași acolo sub fratele lui, Voievodul Balc, sunt atât de numeroși ca și când n-ar fi ieșit nimeni din țară..." ("Memorialul" Comitetului..., în Timpul, 4 nov. 1882). A. Scriitori sătmăreni (poeți) ale căror versuri au fost cunoscute de M. Eminescu 1. SFURA, Dimitrie Născut la Vezendiu, jud. Satu Mare
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
în marșul lor triumfal, elemente ale clasei muncitoare în ascensiune să facă bucăți, cu baroasele, monumentul Marii Uniri de lîngă Fundația Regele Ferdinand (Biblioteca Centrală), au greșit făcînd zob statuia înțeleptului rege Carol I, care se afla între celelalte, ale voievozilor întregitori de neam, din curtea aceleiași Fundații, au greșit, au greșit, dar ce compensație grandioasă a avut loc după aceea, în anii socialismului victorios! Doar statuia ostașului eliberator, cu degetul mereu pe trăgaci, a fost smulsă, în 1990, de pe soclul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
peste nonșalanța cu care de-acum încărunțitul meșter Pil avea să curteze, harnic și neîntrerupt, puterea comunistă. De ieri și de azi. De ieri, cînd, într-o grotesc-supradimensionată pînză, pictorul temeinic reeducat atunci, în 1960, îl plasa pe Ceaușescu între voievozii și domnitorii neamului. Și azi, cînd, fără prezența unui Iliescu la vernisaj, același reeducat nu se simte-n apele lui. Este foarte adevărat și sînt pentru asta și am să lucrez pentru asta, zicea speriatul Piliuță în 1960. Dar se
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nu?), își oferă ser(viciile) nurlii de cîte ori pică de la drum lung istoricul șef. Subretele, cu barbă, cu mustăți, glabre, ca-ntr-un mîlos-bahluian Fellini, humectate foarte de prezența bărbatului stînd rect în jilț domnesc (numai în sală de voievozi, prezidentul ăsta, al treilea, cum altfel), chivuțele istoriei, deci, se dau de ceasul morții să placă, să placă, ah, ah, colegului din Capitala Isarlîkului roșu dîmbovițean. Show pe cinste, ce mai! În care timp, fulgii mari și curați cad frumos
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
lasciv, din cînd în cînd, cîte-un impuls. E ora cinci jumătate. Vorbește Clinton. 21 iulie Mai ies o dată pe la unsprezece jumătate. Luna bate razant pe cupola Fundației și totul alunecă-n somn. N-aș putea adormi. O iau pe lîngă Voievozi și m-afund în cărarea ce duce-n Gane. În fundac, mă opresc. El, cu păr lung, în coadă, o ține îmbrățișat pe la spate. Ce îmbrățișat! O gîtuie. O fi doar joc, înscenarea unei nebunii adolescentine. Da' de unde: fata începe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
lucru. Dacă aniversarea acestei zile sfinte pentru neamul românesc nu cunoaște anvergura la care este îndrituită să aspire, atunci cred că e mai bine să se renunțe la astfel de palide momente, care nu aduc nici un serviciu coroanei. În Sala Voievozilor de la Palatul Culturii, o proiecție de film: vizita Regelui Mihai la Iași din 3-5 mai 1997. Dar... dar... în imensa sală, dezafectată prin desfacerea unei expoziții, un grup sumar de simpatizanți monarhici, oameni care au trăit în Regatul României, lasă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
blestematul reflex național-comunist. Dacă aș citi acum, întîrziat, romanul lui Petru Dumitriu, dacă aș vedea acum cele două filme ale lui Lucian Pintilie, le-aș judeca (un pic) altfel. Cum? Curtea sculptorului T.G. după treizeci de ani: o pădure de voievozi giganți, din piatră, lemn, ghips, ciment, călări, pedeștri, cu buzdgane, cu paloșe (era să spun cu picamere). Din corpolentul timorat ce prezenta atunci juriului (din care nu lipsea reprezentantul oamenilor muncii) sculptura de buzunar, n-a mai rămas decît omulețul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
la discreția profitorilor și demagogilor? A fost părăsită, din fericire, pista monstruozității simbolice, simbolica triumfalistă a totalitarismului găunos, de inspirație sovietică, ce străjuie și aține calea se pare pe vecie pe marile artere ale țării. Nu însă și cea a voievozilor cu tendință (iarăși demagogică) de sanctificare. Ce păcat că un Ștefan cel Mare, reușit în sine compozițional și ca modelaj a cunoscut, acum cîțiva ani, o amplasare kitsch în gardul regimentului de la Copou. La Cluj (pardon! și Napoca) un Avram
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
tendință (iarăși demagogică) de sanctificare. Ce păcat că un Ștefan cel Mare, reușit în sine compozițional și ca modelaj a cunoscut, acum cîțiva ani, o amplasare kitsch în gardul regimentului de la Copou. La Cluj (pardon! și Napoca) un Avram Iancu, voievod neîncoronat, ostoind ambiții patriotarde de joasă extracție, se lăfăie acum definitiv în toată hidoșenia lui, într-un oraș de recunoscută acuratețe urbanistică. Doar două cazuri din puzderie. Mai peste tot, mafiile administrative locale, cauționate de concursuri trucate din plecare, se
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
extracție, se lăfăie acum definitiv în toată hidoșenia lui, într-un oraș de recunoscută acuratețe urbanistică. Doar două cazuri din puzderie. Mai peste tot, mafiile administrative locale, cauționate de concursuri trucate din plecare, se întrec în a ridica pe cai voievozi mai mult sau mai puțin glorioși. Există un astfel de răsfăț, cu sfeștanii inaugurale, într-un Occident care știe să rămînă demn într-o istorie scrisă o dată pentru totdeauna și nu partizan adnotată ciclic, cum se întîmplă la noi? Evident
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
recent dispărutului Coposu s-au bucurat de atenția unor sculptori prestigioși. Statura celor doi, în Ardeal, iar de curînd și în centrul Bucureștiului, s-a oferit artiștilor ca motiv de reală meditație stilistică. Ticurile comuniste încă placate, iată, pe avantajoșii voievozi călări continuă să opereze cu osîrdie mai peste tot. Cîndva, Uniunea Artiștilor Plastici, deși supusă presiunilor propagandistice, reușea, cît se putea, să se implice în programul monumental, temperînd zelurile interesate ale artizanilor și activiștilor. Nu ar fi defel rău să
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cont dispariția de-aici a unui colț pitoresc din vechiul Iași, apoi etalarea vulgară, tot aici, ba a unui ceas din metal de mamut industrial socialist, ba a două capace de cratiță... Dar asta, probabil, pînă la încălecarea/ descălecarea vreunui voievod de bronz, că tot se suferă încă aprig, ca-n vremea lui Pingelică, de voievodită. Dar, iarăși, nu-i vorba despre astea toate, ci de havuzul, așa cum e bietul de el acum, salvat totuși un timp de hidoșenii și stînd
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și ai scrisului se întîlnesc într-un spațiu pe care și-l vor cît mai edenic, întîlnirile acestea fiind realmente profitabile. "Spectacolele de sunet și lumină" de pe stadioane, găunoase ele însele, traduceau, involuntar, găunoșenia naționalismului ceaușist. Se-ntîlneau, în scenarii asiatice, voievozi cu recitatori din Nichita Stănescu, cete de călușari opincați cu Samsoni și Dalile dezbrăcați, pionieri cu academicieni, drîmba cu harfa, solzul cu trombonul. Știm noi pe cineva, nu?, care teribil s-ar mai vrea regizor al genului. Nu se mai
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
împărți ca un condamnat Ianus Bifrons inima (fruntea) cu celălalt, vameșul de vorbe. Prea complicată, nu?, perifraza asta, pentru a spune, de fapt, un lucru simplu: fiți, rogu-vă, cu toții, invitații mei diseară, pe la șase, la Palatul Culturii, în Sala Voievozilor, unde se va consuma propriu-mi vernisaj. Ar suna un pic a neobrăzare dacă m-aș trezi vorbind așa, despre pictura proprie, fără să spun, imediat, că în ani și ani pictor fiind, am privit cu interes și, adesea, cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
din Armeană, gata să pornească spre Palat, deci și ieri mai descopeream, cu stupoare, că Păsării Paradisului de fapt o pempantă damă-pasăre îi lipsea din ureche cercelul otrăvitor. I l-am pus.) Vernisajul de diseară se va consuma în Sala Voievozilor, spațiu oarecum inhibant prin prezența, sus, a medalioanelor auguste, dar detașat cu ajutorul spoturilor ce-și trimit fascicolele luminoase doar pe tablourile de o ritoasă modernitate. Chiar în preajma microfonului se află două lucrări executate acum treizeci (!) de ani și care marchează
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a.c., articolul „Dictatorul de război și prietenul lui HITLER - ANTONESCU - este reabilitat epic, pentru că el luptase împotriva rușilor”, în care se fac aprecieri calomniatoare la adresa politicii partidului și statului nostru, afirmându-se că istoricii români sunt stimulați în redescoperirea de voievozi feudali și eroi naționali burghezi în favoarea socialismului românesc. Recent, un reporter al televiziunii din Republica Federală Germania a solicitat un interviu scriitorului MARIN PREDA, punându-i următoarele întrebări, la care să răspundă până în jurul datei de 15 august a.c.: „De ce
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
titulesciene. Dintre acestea se detașa Germania. Oficiul de politică externă din această țară a hotărât să inițieze în România, „o mișcare populară”, care urma să fie condusă de Octavian Goga. Se mai dorea atragerea Frontului Românesc înființat de Alexandru Vaida Voievod și a lui Gheorghe Brătianu „care în calitate de profesor de istorie se bucura de prestigiu și avea legături cu regele”. Obiectivul acestor „manevre” era „răsturnarea lui Nicolae Titulescu, ministrul de externe al României, considerat exponent al orientării (...) spre Franța și Liga
Demiterea ministrului român de externe Nicolae Titulescu (29 august 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1605_a_3118]
-
Liga Națiunilor”. Politica titulesciană a fost atent supravegheată de Germania. Berlinul a încercat să dirijeze, „cât a putut, campania internă a forțelor de dreapta contra orientării externe a României și, personal contra lui Titulescu“, prin intermediul unor personalități precum Alexandru Vaida Voievod sau Octavian Goga. De altfel la scurt timp după demiterea lui Titulescu , la 16 noiembrie 1936 , Gh. Brătianu a fost primit de Hitler la Berlin . La începutul discuției omul politic român, chiar dacă nu a rostit numele lui Titulescu, a afirmat
Demiterea ministrului român de externe Nicolae Titulescu (29 august 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1605_a_3118]
-
principale sunt sub formă de titlu: 1.Hotărârea domnitorului; 2.Plecarea pâlcului de oșteni; 3.Stabilirea locului mănăstirii; 4.Mănăstirea Putna - străvechi monument. Am cerut elevilor să identifice cuvinte, din legendă, care să arate însușiri fizice și morale ale marelui voievod Ștefan. Cu însușirile găsite, elevii alcătuiesc enunțuri; acestea, legate prin înțeles, duc la obținerea unei scurte caracterizări a domnitorului moldovean. 3. Schița este specie a genului epic, de mică întindere; poate fi caracterizată printr-un număr redus de personaje, prin
METODE INTERACTIVE LA LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ - clasa a III-a by MARGARETA TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1588_a_2961]
-
hora frăției Pe pământul României! Vin’ la Milcov cu grăbire Să-l secăm dintr-o sorbire Ca să treacă drumul mare Peste-a noastre vechi hotare.” (Vasile Alecsandri, Hora Unirii) Dragostea de țară și lupta moldovenilor pentru libertate, conduși de marele voievod Ștefan cel Mare, reiese din versurile: „Du-te la oștire! Pentru țară mori! Și-ți va fi mormântul coronat cu flori.” (D. Bolintineanu, Muma lui Ștefan cel Mare) Dragostea de țară este tema unei poezii romantice, avântate și mesianice: „Ce-
METODE INTERACTIVE LA LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ - clasa a III-a by MARGARETA TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1588_a_2961]