3,145 matches
-
dădeau un sol ca să Înghită o linguriță și pe urmă plecau cerînd douăzeci și unu de soles pentru vizită. În afară de aceste clipe neplăcute, viața la Chosica se desfășura lin. În sfîrșit, Într-o bună zi ieșiră la plimbare și ajunseră În fața porții vopsite În verde a colegiului Belen. O măicuță Îi primi vorbindu-le franțuzește, dar trecu Îndată la spaniolă văzînd că nu Înțelegeau nici o iotă. Vilma Îi Întinse cartea de vizită de curtoazie. Măicuța Își aruncă ochii pe ea și le făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Te sărută cu dor, Mămica Douăzeci de minute mai tîrziu, Susan, Juan Lucas Santiaguito și Bobby navigau la bordul iahtului La Mouette, invitați de unul din prietenii pe care jucătorul de golf Îi avea aici pentru acest sector al vieții vopsite În roz. Navigau uitîndu-se mereu la cer, fiindcă la Început se părea că timpul nu dă semne de ameliorare. Vorbeau englezește ca să poată Înțelege și copiii. Dar pe urmă, cînd a ieșit soarele și au Început să se Înșiruie minunatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
tuturor. Al tuturor și al fiecăruia dintre ei. Și cum În dimineața aceea puseseră piatra de temelie, vor face mai Întîi o slujbă, apoi vor intra frumos, În șir, În sala unde se afla pianul, ca să „vedeți ce frumoasă e! Vopsită În mai multe culori!“ Pe urmă vor trece imediat În sufragerie, unde vor bea o ceșcuță de ciocolată. Și În sfîrșit... Maica Stareță tăcea timp de o clipă, ei tremurau de emoție... În sfîrșit, le dădea o zi liberă! Imnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
a Îndrăznit să ceară o mașină nouă. Treaba s-a aranjat pînă la urmă cu un refuz hotărît al jucătorului de golf, Însoțit de o sumă frumușică cu care avea să-și tapiseze Mercedesul cu piele neagră și să-l vopsească În roșu, ori vrea așa, ori nu mai primește nimic. Santiago acceptă și, În timp ce-i pregăteau bolidul În atelier, au trebuit să-i dea camioneta Mercury, fiindcă facultatea era tocmai În cartierul Molina și era imposibil să ajungă fără mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pune la Îndoială nimic din ce i se spune, nu ca Vilma, altădată, care plînsese cu sughițuri și era tare frumoasă, dar pe de altă parte pleca la fel ca Vilma, cărînd după ea un calabalîc Îngrozitor, cufere de tablă vopsite În toate culorile curcubeului și semănînd cu ea, fiindcă Înainte de plecare și-a dat cu ruj pe buze și cu ce rămăsese În tub se boise pe obraji și acum, sughițînd și dezvelindu-și dinții de aur, Îl sărută pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cu grilaj de lemn maro și trotuare Înguste cu dale roșcate, Întotdeauna strălucitoare și alunecoase fiindcă au fost spălate chiar atunci, cu cîteva dale lipsă și ceva mai Încolo cîteva trepte, o mică terasă cu ghivece de flori din scîndurele vopsite În verde și cîteva mușcate ofilite de-o parte și de alta a ușii duble, cu ferestre zăbrelite prin care poți băga mîna și le deschizi pe dinăuntru. Crezu c-o s-o poată vedea și pe bunica lui Cano, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se grăbească pentru a ajunge cît mai repede la Academia de muzică și pentru a o putea contempla cîteva minute Înainte de a Începe ora. Ascuns acolo sus, o observa cum o apucă pe un drum greșit. O vedea fericită, zîmbitoare, vopsindu-și unghiile cu grijă, fredonînd bolerouri. El Îi povestise toate astea lui Juan Lucas și unchiul Juan Lucas, În loc de orice comentariu, spusese că ăsteia Îi plac fructele oprite. Nu se poate, e o minciună. Carlos, Nilda, Vilma, toți fredonau bolerouri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
viață, într-o mică vilă din cel mai frumos cartier al orașului. Un grup de copii își făcea mereu de lucru pe scările interioare ale clădirii, în semiîntunericul de cavou al vilei. Atâta câtă era, lumina se reflecta în pereții vopsiți în ulei și li se revărsa difuză pe fețe, ca și pe fețele mai mici, de carton smălțuit, ale păpușilor. Victor și Ingrid erau de-o vârstă, aveau aproape cinci ani în ziua când, întrerupându-se dintr-un joc oarecare
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
nimănui“, îi zise băiatului, care privea imensele uși ale celor care locuiau acolo și contorul de gaze cu cadranul lui de neînțeles. Și fetița-și dăduse jos chiloțeii, se-ntinsese, cu rochia ridicată peste buric, pe-o băncuță de lemn vopsit în verde și el privise interiorul de purpură al tru pului ei. Îl silise și pe el să se-ntindă pe bancă, cu spielhosen-ii în vine, iar fetița-și pusese palmele peste față și aruncase doar o privire spre viermușul
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
mai mare diavol de hârtie pe care-l făcuse vreodată. Deschise trusa de acuarele și, cu o răbdare maniacală, se apucă să-l picteze în stacojiu, să-i facă ochi negri, hipnotici și interiorul gurii de purpură. Coarnele i le vopsi în negru stră lucitor. Un strop de lacrimă atinse însă una dintre ele, decolo rând-o. Băiatul scoase din sertar punga de hârtie cu mărunții dinți sidefii, propriii lui dinți de copil, și-i lipi, în două șiruri ordonate, pe
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
și să le spun cole gilor că acela mă inspiră, că nu pot să scriu fără el. Nu-mi mai aduc bine aminte ce pusesem acolo: în mod sigur un fermoar de la o fustă a mamei, o piesă de lemn vopsită în galben de la jocul de construit „Arco“ și parcă o lampă scoasă din soclul ei de la radioul cel vechi, cu ochi magic, de pe șifonier și ștearsă bine de praf... Am luat fiecare lucrușor în palmă, l-am ținut insistent în fața
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Va citi chiar și Cartea Mormonilor, dacă fata zâmbește cum trebuie. Pornesc împreună, amândoi, vulpea și strugurii. Ca și cum ar fi căsătoriți sau soț și soție sau așa ceva, ceea ce lui personal nu i-ar displăcea, dacă asta însemna să i se vopsească ghearele și să i se curețe prin casă în mod regulat. Uneori luau chiar și câinele cu ei - o mare familie fericită. La început, lui Bonnie nu prea i-a surâs ideea, dar s-a băgat. Pornesc într-o campanie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
grăbească pe cei care-i puneau întrebări, cu câte un zâmbet încurajator pentru fiecare. Mulțimea începu să se risipească, iar el își ridică privirea, mirat, spre chipul lui Bloitov. De la distanța asta, Weber văzu că părul negru al anarhistului era vopsit. Purta o brățară de piele cu ținte și, ițindu-se de sub mâneca stângă, o Fecioară din Guadalupe în nuanțe de roșu și azuriu. Umbra de mustață îi era despicată de o cicatrice ștearsă - o buză de iepure prost reparată. Weber aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de grâu de toamnă. Platoul Salisbury 2. Monumentul megalitic. Undeva au greșit drumul, dar iată-i ajunși acolo. Ea râde, în timp ce el se străduiește să înțeleagă. —Ăsta e. Carhenge. Uriașele pietre cenușii se transformă în automobile. Trei duzini de rable vopsite cu spray așezate la verticală sau cruciș, ca niște lintouri. O copie perfectă. Ies din mașină, dând ocol cercului vertical. El reușește o imitație chinuită de veselie. Iată-l: monumentul ideal pentru ascensiunea orbitoare a oamenilor, experimentul trecător pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
spre stînga și spre dreapta, arătîndu-și dinții albi, strălucitori și subțiri. Fața slabă a negresei, inițial de un arămiu deschis, era mînjită de fard și pudră, așa Încît acum arăta oribil, căpătase o nuanță Întunecată de un galben roșiatic; Își vopsise genele negre cu o substanță grasă, care le făcea să stea țepene ca niște spițe unsuroase În jurul ochilor mari și negri, iar părul ondulat era dat cu aceeași pomadă. Purta o rochie roșie, pantofi cu tocuri foarte Înalte, de culoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ne aresteze pe toți pentru că am tulburat liniștea la ora aceea tîrzie cu „comedia aia“; și-i tot spunea „comedia aia“ cu atîta dispreț, Încît tare m-am Înfuriat pe el, pentru că mie mi se părea că arată minunat, era vopsită În culoarea vinului roșu, parcă-ți venea s-o mănînci, și m-am enervat cumplit auzindu-l cum vorbește. Nu știu de ce m-am enervat, dar probabil singura explicație era aceea că mașina nu-mi părea deloc a fi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
care tu n-ai auzit, măi băiete, cu toate cărțile pe care le-ai citit: păi n-am Învățat noi să ne facem toate singuri și să creștem plantele cu care ne hrăneam și să adunăm lîna și s-o vopsim, să mergem În pădure să strîngem coaja de sumac, și de nuc, și coji de nuci și de soc ca să facem vopsele și să limpezim lîna În apă cu vitriol pînă căpăta un negru lucios, pe care nu-l mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și domni, cu pălării de paie și ochelari în mînă, cu porți prin care erau transportate bărcile, cu debarcadere și, ancorate de ele, pontoane, invizibile din locul în care stăteam eu, legănîndu-se pe apă clubul construit din beton și lemn, vopsit an de an cu alb, lebădă cu penaj nou, atît de frumos, atît de elegant, atît de inaccesibil. Apartenența la club nu era un lucru imposibil pentru noi, cei de pe cealaltă parte a rîului, ci, pur și simplu, era ceva
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
frecvența să scadă treptat pentru a găsi echilibrul între putere și rezistență. Cînd reușesc să fac asta, îndrăznesc să privesc lateral puțin mai mult. Lîngă noi vîslesc băieții cei urîți. Lama mea mătură apa la nici doi metri de lama vopsită în portocaliu a celui înalt cu părul scurt. Dar David ne păstrează exact pe mijlocul culoarului. Am un sentiment bun, ca și cum nu eu, băiatul de pînă acum, de dinainte de start, vîslesc răscolind apa, ci un altul mai bun, mai puternic
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
măruntă și îngrijită intră în încăpere și zise: — Domnul Thaw? Vreți să mă urmați, vă rog? Merse în urma ei, traversînd holul gol, și urcă niște trepte metalice largi. Ea o luă înainte în grabă, pe coridoare de sticlă și metal vopsit în crem, zîmbind cu capul plecat, de parcă i-ar fi împărtășit sînului ei delicat un secret, și-l lăsă la o ușă pe care scria SALĂ DE AȘTEPTARE. înăuntru erau patru bărbați în jurul unei mese, iar unul spunea în dialectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pervazul unei ferestre. De-acolo vedea spatele teșit al unei biserici mizere vizavi de o jardinieră, în care căpățînile pătate cu funingine a trei conopide pitice se ridicau deasupra unui smoc de bălării. La ultimul palier, Drummond deschise o ușă vopsită într-un galben viu îlacătul era spart), își vîrî capul înăuntru și strigă: — Mamă! Peste o clipă zise: Hai, Duncan, intră. Trebuie să fiu precaut dacă maică-mea e acasă. Dacă nu-i place de cineva, e în stare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ușa. Voia să-i facă o surpriză. După strălucirea soarelui de afară, nu desluși aproape nimic în semiobscuritatea odăii. O tăcere adâncă și neagră îi țiuia în urechi. Spre dreapta însă ghici, vag, forma lavoarului de tablă. știa că e vopsit cu verde, că are pete de rugină... Apoi zări ligheanul alb și scaunul încărcat cu niște boarfe cărora nu le dădu nici o atenție. Curând, umbra încăperii se limpezi. Ochii i se obișnuiseră cu palida lumină care izbutea să răzbată prin
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
și nepotului său fostul ceasornicar: să-l îngroape în Yazd, după ritul străvechi al lui Zoroastru. Mintea ar fi trebuit să îi semene cu o poartă cu lacăt. Acasă, în Yazd, aveau un pavilion de unelte, cu o ușă uriașă, vopsită în albastru. Era locul pe care nu îl scotocea niciodată, fiindcă nu putea să pătrundă. Pe rama cu prag să găsea un grătar pentru răzuit tălpile, înainte să intri. Exista și-o fereastră, cu zăbrele de fier, dar prin ea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
scurtă trimitere spre kamasutra, dorința și aforismul acesteia; sistem erotic indian privat, adesea completat de miniaturi, kamasutra a fost și este o artă de a trăi cu acceptul feminității, al muzicii, dansului și plăcerii parfumului și nuriturii. Adeseori mâinile sunt vopsite cu henna, de fapt este o pregătire a tinerilor pentru importanta viață sexuală. „[...] care te-am purtat brățară la mâna casnică-a gândirii. Cu care-am năzuit alături să leagăn pruncul omenirii”, T. Arghezi, Psalmul de taină - liniile palmare descoperă
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
teamă... Aveam sentimentul că dorm în același pat cu un gangster. Îmi strecuram degetele sub perna ta ca să găsesc stiletul... Aveam coșmaruri..." "Interesant. Aș fi jurat că sânt pe gustul tău." "Te înșeli, dragul meu. Nu-i suficient să te vopsești și să umbli pe jumătate goală ca să te dai în vânt după senzații tari. Ești fascinant, o cred și astăzi, dar nu într-atît încît să mă determini să dorm cu un revolver proptit în spinare." Când se întorsese din străinătate
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]