2,754 matches
-
pe cele mai de vază. Cu toate astea, când trăgeam cu ochiul la ușa de intrare după-amiaza, vedeam cum vin nu doar un mare număr de negustorese cu coșuri, ci și tot soiul de personaje neliniștitoare, ghicitoare, doftoroaie, poate și vrăjitoare. Să fi fost adevărat că pegăteau elixiruri, că le făceau farmece bărbaților, că străpungeau figurine din ceară cu ace vrăjite? E puțin spus că eram intrigați; acest lucru devenise pentru noi o intolerabilă obsesie. Și totodată o provocare. — Mâine, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nu purta nici măcar un pumnal. Cât despre spiritele acelor păduri, știa prea bine că unele erau în stare să târască un om sub pământ, dându-l drept hrană înspăimântătoarelor creaturi ale infernului. O invocă pe Velunda, să-l apere ea, vrăjitoarea, preoteasa care vorbea cu spiritele și știa să le îmblânzească, așa cum o făcuse de atâtea ori, salvându-l. În clipa acela auzi un șuierat chiar deasupra capului său. Crengile stejarului fremătară, iar zăpada care le acoperea căzu. Valerius zări ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
privi amuleta. Era o piatră plată și rotundă, cu un șnur de piele. Era mică, albastră ca apele unui izvor sacru ascuns în pădure, unde se spunea că vine Marea Zeiță. Tulburat, Valerius o strânse în pumn. Mai demult, o vrăjitoare care vorbește cu spiritele i-a dat amuleta asta soției mele. Acum e a ta. — Ți-a dat-o Velunda! Cu inima bătându-i nebunește, Valerius ridică amuleta și privi piatra, observându-i transparența; era la fel cu piatra pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
asta soției mele. Acum e a ta. — Ți-a dat-o Velunda! Cu inima bătându-i nebunește, Valerius ridică amuleta și privi piatra, observându-i transparența; era la fel cu piatra pe care o purta Velunda la gât. — Da, ea... Vrăjitoarea... Acum e a ta. „Velunda“, gândi Valerius. Învârti amuleta în mână. Aceea era răsplata pe care o primea de la ea pentru că hotărâse să-l ajute pe gladiator, pentru că încercase, în sfârșit, să-și înfrunte temerile? Velunda știa totul despre el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
soarele ajunsese la jumătatea drumului său în ziua aceea geroasă și senină, Velunda s-a arătat în pădure, printre frasini, în apropierea unui izvor. Așa îi povestiră lui Vitellius cei doi mesageri trimiși dincolo de Rhenus ca s-o aducă pe vrăjitoare. Spuseră că refuzase să-i urmeze. Adăugară cu hotărâre, dar plini de respect, că vrăjitoarea - după cum știau cu toții - nu ieșea niciodată din pădure, care era templul și sălașul ei, și că toți cei ce doreau să-i vorbească trebuiau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
arătat în pădure, printre frasini, în apropierea unui izvor. Așa îi povestiră lui Vitellius cei doi mesageri trimiși dincolo de Rhenus ca s-o aducă pe vrăjitoare. Spuseră că refuzase să-i urmeze. Adăugară cu hotărâre, dar plini de respect, că vrăjitoarea - după cum știau cu toții - nu ieșea niciodată din pădure, care era templul și sălașul ei, și că toți cei ce doreau să-i vorbească trebuiau să meargă la ea. Chiar și cel mai puternic om din lume, chiar și împăratul ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
să-i vorbească trebuiau să meargă la ea. Chiar și cel mai puternic om din lume, chiar și împăratul ales de legiuni, care acum era gata să cucerească Roma și întregul Imperiu. Trebuia să ajungă singur în locul unde se afla vrăjitoarea, adăugaseră mesagerii. Îi îngăduiră să-l ia cu el pe Listarius drept unic tovarăș și călăuză. Vitellius înainta greu pe drumul ce șerpuia printre copacii înalți; coborâse indispus din lectică, nemaiputând continua drumul din cauza copacilor. Își lăsase escorta la marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
eu. Listarius o porni repede pe cărare. — De asta ești așa de arogant, pufni Vitellius, șchiopătând în spatele băiatului. Fiindcă ești sigur că nu mă pot lipsi de tine. — Trebuie să ne grăbim. Dacă soarele apune, n-o mai găsești pe vrăjitoare - mai făcu câțiva pași, apoi se opri. Și ai grijă să n-o întrerupi când vorbește. Dacă o întrerupi, nu-ți mai spune nimic. Listarius îi întoarse spatele și-și continuă drumul. Vitellius înțelese că trebuia să meargă mai repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și continuă drumul. Vitellius înțelese că trebuia să meargă mai repede. Teama îi ștergea toate dorințele, mai puțin pe aceea de a-și cunoaște destinul; voia să fie sigur că va ajunge împăratul Romei. Trebuia să le mulțumească zeilor că vrăjitoarea germanilor se afla în pădurea aceea unde lumina pătrundea printre frunze, fiindcă acum, între două raze de soare, între două trunchiuri se iveau, într-o liniște desăvârșită, umbre ce dispăreau imediat, părând că-l urmăresc; se ridicau din tufișuri, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Unde e Listarius? Nu reușea să vadă chipul creaturii. Distinse cu greutate părul lung, blond, și brațele goale. — De asta ai venit aici? Glasul femeii era batjocoritor. Nu! strigă Vitellius. Se sperie de corbul care venise să se așeze în fața vrăjitoarei, negru pe zăpada imaculată, și începu s-o roage să-i spună care avea să fie destinul lui acum, când soldații îl aleseseră imperator. Găsi de cuviință s-o informeze că își împărțise armata în două trupe: de o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cu treizeci de mii de oameni. Nu era o putere fantastică? Valens se îndrepta spre Alpes, iar Caecina spre Appenninus, ambii intenționând să pătrundă în Italia și să-l învingă pe Galba. Nu avea încredere în Valens și Caecina, adăugă. Vrăjitoarea îl asculta sprijinită de frasin, fixându-l cu ochii ei albaștri. Vitellius o imploră să-i spună dacă avea să cucerească Roma și Imperiul și dacă domnia lui avea să fie lungă; dacă nu cumva îl aștepta sfârșitul teribil al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cu purpură. În cele din urmă, îi zări chipul încadrat de razele aurii, mai fermecător decât acela al Venerei de pe Capitolium, mai frumos decât orice chip muritor pe care îl văzuse vreodată. Ținea ochii închiși. — Nu vei reuși niciodată, rosti vrăjitoarea rar, cu glas slab, ce venea parcă de departe - nu vei reuși niciodată să împlinești ritul care te-ar face să devii un bărbat curajos și cinstit. Nu te vei sacrifica pe tine însuți lui Marte. Nu tu vei lupta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
care l-a învins? Dar eu îl am deja pe Skorpius... Nimeni nu-i mai puternic decât el. Skorpius e cu neputință de învins, iar sângele celor pe care îi învinge îl închin lui Marte. — Păzește-te de Orpheus - glasul vrăjitoarei devenise răgușit și profund, părând că iese din gura unui monstru aflat în adâncul infernului. — Orpheus! strigă Vitellius. Spune-mi cine este Orpheus! Cel mai puternic gladiator? Unde-l pot găsi? — Orpheus... Da, este cel mai puternic. Păzește-te de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
-i Orpheus, o întrerupse Vitellius. Și mai vreau să nu dezvălui nimănui taina puterii mele. Jură-mi că vei păstra tăcerea! strigă el. Își ieșise cu totul din minți. — Vorbește! strigă din nou. Își scoase pumnalul și se îndreptă spre vrăjitoare. Ea era sprijinită de frasin, agățându-se de marginea scorburii. Acum era doar o femeie plăpândă, ce stătea cu spatele la el. — Vorbește! strigă Vitellius. O apucă de umărul fragil cu o mână, în timp ce în cealaltă strângea pumnalul. — Jură că vei păstra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
inima avea să-i spargă pieptul. Aproape că nu putea înainta din cauza vântului. Pădurea era înspăimântătoare - zeii mâniați voiau parcă să smulgă copacii din rădăcini. Văzu din nou masca Morții pe chipul Velundei. Oare Moartea însăși îi vorbise prin gura vrăjitoarei? Alungă imaginea aceea îngrozitoare, fiindcă acum, când știa cum să dobândească puterea, Viața era aceea care trebuia să învingă. Cuvintele prezicătoarei continuau să-i răsune în urechi, mai puternice decât gândul că o ucisese pe marea vrăjitoare a acelui ținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
se auzea doar susurul unui pârâu. Iat-o pe Velunda, la rădăcina frasinului ei. Era căzută la pământ, cu veșmântul alb plin de sânge. Valerius îngenunche lângă ea și se aplecă deasupra chipului ei iubit, chip de copilă și de vrăjitoare, pe care se așternea paloarea morții. — Velunda... Glasul i se frânse. Nu îndrăzni să-i atingă trupul. Moartea se apropia, îi dădea târcoale, cu neputință de oprit; era Moartea înveșmântată în alb din credințele străvechi, căci albul este culoarea oaselor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
preoteasa batavilor. Oare lupul aplecat deasupra mielului nu are nimic de-a face cu moartea acestuia? surâse Vitellius, apoi își șterse sosul care îi picura pe bărbie și-și linse degetele. — Medicul nu avea nici un motiv s-o ucidă pe vrăjitoare. Mi s-a spus că o iubea de multă vreme - Vitellius încerca să-și scoată dintre dinți un os de pește. Nu-i ucizi pe cei pe care îi iubești. — Zău? rânji Vitellius. Și cum rămâne cu gelozia? — Îți spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
război mondial, a nașterii Germaniei naziste, a Rezistenței, a anilor ’70. Expertă în cercetarea istorică, a publicat eseurile Amazzoni. Mito e storia delle donne guerriere (Amazoanele. Mitul și istoria femeilor războinice, Piemme, 1998), Le streghe. Roghi, processi, riti e pozioni (Vrăjitoarele. Ruguri, procese, rituri și poțiuni, Piemme, 1999), cu care a câștigat Premiul Iglesias, Eunuchi (Eunucii, Piemme, 2000), Il libro nero della caccia alle streghe (Cartea neagră a vânătorii de vrăjitoare, Piemme, 2001), Dalla parte delle streghe (De partea vrăjitoarelor, Piemme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
războinice, Piemme, 1998), Le streghe. Roghi, processi, riti e pozioni (Vrăjitoarele. Ruguri, procese, rituri și poțiuni, Piemme, 1999), cu care a câștigat Premiul Iglesias, Eunuchi (Eunucii, Piemme, 2000), Il libro nero della caccia alle streghe (Cartea neagră a vânătorii de vrăjitoare, Piemme, 2001), Dalla parte delle streghe (De partea vrăjitoarelor, Piemme, 2003). Lucrările sale au fost traduse în mai multe limbi. Fire creativă, ilustrează reviste și volume, fiind și scenaristă pentru diferite transmisiuni radiofonice și de televiziune (Rai, Mediaset, Aran Endemol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pozioni (Vrăjitoarele. Ruguri, procese, rituri și poțiuni, Piemme, 1999), cu care a câștigat Premiul Iglesias, Eunuchi (Eunucii, Piemme, 2000), Il libro nero della caccia alle streghe (Cartea neagră a vânătorii de vrăjitoare, Piemme, 2001), Dalla parte delle streghe (De partea vrăjitoarelor, Piemme, 2003). Lucrările sale au fost traduse în mai multe limbi. Fire creativă, ilustrează reviste și volume, fiind și scenaristă pentru diferite transmisiuni radiofonice și de televiziune (Rai, Mediaset, Aran Endemol, Radio Svizzera). FILENAME \p D:\carti operare\marele gladiator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pândea fiul, alungând-o cu bețe, toate douăsprezece, singura dată când o zăriseră. În definitiv, știau că nu se puteau duce la poliție. Uite ce se întâmplase în ziua în care Pinky-l mușcase pe Hungry Hop. Fata asta era o vrăjitoare șmecheră și înșelătoare. Păzeau de la ferestre. Postaseră o femeie de pază în permanență pe aleea din spate. Toate surorile și mătușile fuseseră recrutate să stea de pază. Noroc că erau atât de multe. Era folositoare o familie mare, chiar dacă era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
și mi-am strecurat mâna printre perdelele negre. Era cea mai rece primăvară a secolului. Acum, burnița lui iunie sărea pe geam. Frig afară. Când e frig. Atunci îți simți cu adevărat banii. Stăteam la bar și citeam Morning Line: VRĂJITOAREA CARE A MINȚIT PENTRU DR. SEX, E DOAR... O DRAGOSTE DE PUȘTANI. SPRIJIN IRA-RED KEITH. DRAGOSTEA MEA SECRETĂ LA CLIPUL TV: VEDEȚI PAGINILE DIN MIJLOC. Să fie ăsta vreun mod de a interpreta lumea? Se pare că în Polonia clocotește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Parcă cine te-ar mai lua? Martina Twain? — Ia stai așa Scoate-le pe alea și pune-le pe astea. Ea ți-a dat cartea aia, nu-i așa? — Ce carte? am întrebat eu, impresionat din nou de radarul de vrăjitoare al Selinei. — Cartea de pe noptiera ta. Aia la care citești prima pagină în fiecare noapte. — E bună. E bună. E un fel de cadou. — Cadou, pe dracu’. Pe bune, ce idei mai au unii despre ei înșiși. Privește lucrurile în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
palide, grijile sale s-au evaporat. în timp ce conversația dezlânată dintre Cerkassov și Gribb lâncezea, el ședea și bea vin de K, pe jumătate ascultând, pe jumătate visând, pe când cele două femei înconjurau încăperea într-o plimbare hipnotică și fără rost. Vrăjitoarele albe își țeseau vraja și-l legau cu funii de mătase. Ele făceau confereau realitate orașului K pentru el. în ciuda teoriilor lui Gribb, în ciuda lui Moonshy și, da, în ciuda lui Virgil. Poate că acceptarea venise din partea lui Cerkasov, dar atracția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cea gri se amestecau între ele pe măsură ce se îndepărtau. Elfrida cea pură, Irina cea pătată, Vultur cel obosit. Se țesea o vrajă pe care nici unul din ei nu o înțelegea, pe care urmau s-o înțeleagă prea târziu, iar palidele vrăjitoare se învârteau în cerc și zâmbeau. — Mă tem că mă simt puțin slăbită, îi spuse Elfrida lui Gribb. Cred că va trebui să ne luăm rămas-bun. îi aruncă Irinei o privire nu tocmai plină de afecțiune. Dar Irina a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]