KorAP: Find »[drukola/base=whisky & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...59 60 61 ...78 >

1,945 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391

în viața lui, da-i promisese băiatul că-i aduce din America. Auzise el că whisky-ul are gust de ploșniță, da ăsta era bun, avea gust de apă de gură și o aromă parcă de trandafiri. Mișu nu bea whisky, că era în timpul serviciului. - Și zi, nea Ovidiu, îți place? Păi mai ia un păhărel. - Mai iau, mai iau. L-ai cunoscut pe băiatu meu? - Nu l-am cunoscut. Am vrut să-l rog ceva când am auzit că pleacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
pe stomacul gol. - S-a supărat pe mă-sa că l-a făcut țigan și-a plecat așa, fără să-și mai ia ziua bună. - Acuma asta e. Să fie de sufletul lui, îi mai turnă Mișu un păhărel de whisky. - Da n-a avut noroc săracu. - L-au mâncat leii? - Aș! Mai rău! L-a prins dresorul că cică făcea... mă rog... aveau o iapă acolo, la dresură, drumul era lung, și cică Sorinel al meu... da n-am putut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
pentru despăgubiri, că Sorinel n-avea acte, săracu. L-a omorât cu biciu. Globul de ambalaje de ciocolată chinezească îl aprobă discret pe nea Ovidiu, care-și lăsă pălăria pe ceafă și se uită printre lacrimi la eticheta sticlei de whisky. Ce i-o fi trebuit și America lui Sorinel, că țuica noastră-i mai bună? Îi cam venea pe gât whisky-ul, așa, un damf de trandafiri și mentol, și-l usturau ochii. Globul de staniol i se legăna direct

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
discret pe nea Ovidiu, care-și lăsă pălăria pe ceafă și se uită printre lacrimi la eticheta sticlei de whisky. Ce i-o fi trebuit și America lui Sorinel, că țuica noastră-i mai bună? Îi cam venea pe gât whisky-ul, așa, un damf de trandafiri și mentol, și-l usturau ochii. Globul de staniol i se legăna direct în stomac. Căută un punct fix să-și regleze șarful. Mișu se mișca de colo-colo, ștergând paharele de la bar. Aburii de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
lui Zelea îl fixau sever. - Măi! Nea Ovidiu se ridică și făcu un pas la dreapta. Ochii îl urmăreau. Stânga, dreapta, stânga, dreapta. Ochii îl urmăreau. Înainte stânga, înapoi dreapta. Ochii îl urmăreau. Nea Ovidiu puse mâna pe sticla de whisky. Înainte stânga dreapta. - Măi, eu te știu de undeva! Zelea tăcea. Nea Ovidiu făcu ochii mari, mai mari ca globul de staniol și mai lucitori și mai mișcători - tânărul care ieși din portret... îndreptându-se spre el așa înțepenit, în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
undeva! Zelea tăcea. Nea Ovidiu făcu ochii mari, mai mari ca globul de staniol și mai lucitori și mai mișcători - tânărul care ieși din portret... îndreptându-se spre el așa înțepenit, în semiprofil... era Sorinel! Nea Ovidiu ridică sticla de whisky. -Sorinele, tată, stai acolo cuminte! Sorinel se apropia cu-n umăr câș, tot în semiprofil. Mișu scăpă un pahar pe jos. - Nea Ovidiu, lasă sticla jos, nea Ovidiu, că e originală! Nea Ovidiu se zbătea între două lumi. Morții cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
venit Sorinel după ele! - Stai cuminte acolo, mai bea un păhărel, că pleacă. - Mișule, io-ți zic, adă halterele că mă omoară! Sorinel nu părea impresionat. El aproape că văzuse America, nu se speria așa ușor de-o sticlă de whisky. Atâta se oftica, că era din semiprofil și nu prea-l vedea pe ta-su bine, d-apăi să-l pocnească! Nea Ovidiu se gândi că dacă-i mort, geaba-l pocnește, așa că se puse jos și încercă să-l ia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
cu tine prin străinătate. Of, nicicum nu-i bine. - Vezi, nea Ovidiu, că nu zboară? Na, pune mâna și-aici, pe casa de bani! Uite, zboară? - Nu zboară, Mișule. - Păi sigur că nu zboară. Hai, mai servește un pic de whisky, că-mi ești simpatic! - Da tu l-ai văzut, Mișule? - Pe cine? - Pe Sorinel al meu, l-ai văzut? - Nu l-am văzut, nene, cum să-l văd dacă-i mort? Aici Mișu nu mințea. Nu-l văzuse și pace

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
din cartea de engleză, e-n englezește, pentru Sorinel. - Aha. Bine, că el știa engleză. Spune-o tu și io-mi fac cruce. Mișu se așază în genunchi. Nea Ovidiu, aplecat cu fruntea până la masă, împinge mai departe sticla de whisky, să nu-l distragă. - Now I lay me down to sleep, I pray to Lord my soul to keep... I pray my soul... Nu. I pray to Lord my soul to keep... Cum paște...? Pardon. Așa: And if I die

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
amândoi ca și copiii mei. MaxiBarul înflorește. Da era bine și dacă eram numai eu cu Mișu... Acum, când barul merge atât de bine... adică, mă rog, e iarnă, era normal să fie așa, am băgat vin fiert, Mișu face whisky non-stop, barul e aproape de liceu, nu văd de ce n-ar merge bine. Bine, un scandal tot n-ar strica, dar blondu ăla și cu Contesa lui au dispărut din peisaj. Săraca Contesa mea, ce-i mai plăcea ei zăpada. Lasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
mă știu de ieri cu Mariana. - Femeia se schimbă, Mișule. O undă de tristețe străbătu chipul rotofei. Femeia se schimbă pe nesimțite, se acrește și se urâțește și vorbește din ce în ce mai mult. Bate fierul cât e cald! - Bine. - Ia adă niște whisky d-ăla, să sărbătorim și noi, o dată te-nsori! - Io zic mai bine să bem un vin. - Auzi, Mișule, totdeauna am fost curios cum faci tu whisky-ul. Ce pui, frate, în el? - Secret. - Hai, mă, că doar e barul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
și vorbește din ce în ce mai mult. Bate fierul cât e cald! - Bine. - Ia adă niște whisky d-ăla, să sărbătorim și noi, o dată te-nsori! - Io zic mai bine să bem un vin. - Auzi, Mișule, totdeauna am fost curios cum faci tu whisky-ul. Ce pui, frate, în el? - Secret. - Hai, mă, că doar e barul meu, tre’ să știu ce se întâmplă. Dacă vine vreun control? - Lasă, că nu vine. Mișu se întoarse c-o țuică. Tot el o făcuse, din prunul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
era aranjată lângă perete, lăsând în mijlocul barului un mic spațiu pentru dans, deasupra căruia strălucea recondiționat globul din ambalaje de ciocolată chinezească. Până și Zelea avea un aer sărbătoresc. Sau, în orice caz, ușor vesel. Pentru această ocazie Mișu cumpărase whisky adevărat, privindu-l ca pe o investiție: sticlele erau, cu siguranță, reciclabile. În capul mesei, domnul Popa se trăgea emoționat de papion: urma discursul nașului. Mândră, doamna Popa sorbi cu zgomot din paharul cu whisky, ca să atragă atenția asupra soțului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
Pentru această ocazie Mișu cumpărase whisky adevărat, privindu-l ca pe o investiție: sticlele erau, cu siguranță, reciclabile. În capul mesei, domnul Popa se trăgea emoționat de papion: urma discursul nașului. Mândră, doamna Popa sorbi cu zgomot din paharul cu whisky, ca să atragă atenția asupra soțului ei. O atrase: - Doamnelor și domnilor... prieteni și... prieteni! În fine, Mișu... adică Mariana și Mișu! începu domnul Popa, cu glasul înecat de emoție. - Bea un pic! îl invită soția lui. - Lasă, dragă, că-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
noi le dorim mirilor să fie fericiți, să se iubească, să facă repede copii... adică nu că la bătrânețe n-ar fi bine... e foarte bine... să aibă o căsnicie fericită... ca a noastră... să... să ridicăm un pahar de whisky în sănătatea lor, Mișu e un maestru la făcut whisky... dar ăsta e cumpărat... să ridicăm un pahar... M-am emoționat! Mariana era în pragul plânsului, era cea mai urâtă nuntă la care fusese vreodată. Până și Marcela era încurcată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
să facă repede copii... adică nu că la bătrânețe n-ar fi bine... e foarte bine... să aibă o căsnicie fericită... ca a noastră... să... să ridicăm un pahar de whisky în sănătatea lor, Mișu e un maestru la făcut whisky... dar ăsta e cumpărat... să ridicăm un pahar... M-am emoționat! Mariana era în pragul plânsului, era cea mai urâtă nuntă la care fusese vreodată. Până și Marcela era încurcată și nu găsea un cuvânt de alinare. Domnul Popa se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
și mireasa pe el, dar un tort. Ținându-se de mână cu emoția tristeții, mirii tăiară tortul în aplauzele nepăsătoarei audiențe. Se uitară unul la altul, cu ochii în lacrimi de dezamăgire, în timp ce doamna Popa, la al patrulea pahar de whisky original, începuse să fredoneze nelipsita Căsuța noastră, acompaniată în canon de doamna doctor. Domnul Popa, jenat de prestația slabă din timpul discursului, îl antrenă pe doctor într-o discuție despre evoluția ciupercii de la picior, cu materialul didactic pe masă. Totul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
să ia și portretul lui Zelea, numai că nea Ovidiu, până atunci invizibil, izbucni din colțișorul lui: - ’tu-ți mama ta astăzi și mâine, lasă-l pe Sorinel acolo că te fac praf, praf te fac! Și ridică sticla de whisky. Auzind chiuitura de nuntă (crezură ei) pe care o scoase nea Ovidiu, prietenii lui Mișu, ieșiți afară la o țigară ca pe vremuri în curtea școlii, intrară discret: era timpul să fure mireasa. Nici nu se putea un moment mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
pline de tablouri, deși ei insistaseră să-i cheme un taxi? - Da, de acum cinci luni, spuse comisarul, scoțînd victorios yo-yo-ul. Amprentele găsite... dar unde este domnul Popa? - A plecat să răscumpere mireasa, spuse Mișu, turnându-i un pahar de whisky. Serviți, că mă însor! - Casă de piatră și să fie într-un ceas bun. Numai ca să ciocnim, că sunt în timpul serviciului... Ocazia era formidabilă pentru Mișu: nea Ovidiu arăta suficient de vinovat, așa, plin de sânge, și s-ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
nu e prea târziu. Acestea sunt mâinile lui. Mâini care căraseră kilograme, tone de ciment pe șantier sau acasă. Acestea sunt fesele lui, fese pe care se odihniseră mâinile lui Mișu. Mișu, care acum probabil se spetea la bar făcând whisky pentru el. Domnul Popa zîmbi, privindu-și concentrat fundul sub care stătea capul lui răsturnat. Se simțea un mic stăpân de sclavi, un mic Nero care învățase arta temperării și-a generozității. Acestea sunt coaiele lui. Mici pungulițe de viață

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
nimic! - O femeie trebuie să fie frumoasă și să încurajeze bărbatul, să se sacrifice pentru el. Așa cum și el se sacrifică pentru ea. Să... Mișu realiză cu groază că nu are nimic de spus. Absolut nimic, în afară de rețeta secretă pentru whisky. El nu-și dorise atât de multe, voia să fie barman în America. Pentru ce îl supuneau oamenii ăștia la atâtea interogatorii? A avut noroc cu Sorinel, asta e, a avut noroc. Nu putea să-și ia banii fără să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
președintele. Nici pe președinte nu-l apără F.B.I.-ul! - Mișule, mi-e frică! * - Ai văzut, nea Ovidiu, că ți-am trimis portretul? - Am văzut, Mișule, mulțumesc. Tare-mi ține de urât Sorinel, mai vorbesc și eu cu el... Da niște whisky nu mi-ai adus? - Ba ți-am adus, nea Ovidiu, cum să nu! Simțindu-se vinovat de starea bietului om, Mișu îi adusese două sticle de whisky original. - Mulțumesc, Mișule. Acuma, că Sorinel nu mai e, ești ca și băiatul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-mi ține de urât Sorinel, mai vorbesc și eu cu el... Da niște whisky nu mi-ai adus? - Ba ți-am adus, nea Ovidiu, cum să nu! Simțindu-se vinovat de starea bietului om, Mișu îi adusese două sticle de whisky original. - Mulțumesc, Mișule. Acuma, că Sorinel nu mai e, ești ca și băiatul meu. - Să știi, nea Ovidiu, că după ce ajung în America, o să-ți trimit banii să-i pui la loc în casa de bani, să te libereze. - Hai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
Ovidiu. - Hai noroc și să trăiești și să ajungi sănătos în America! - Și matale, să ieși cu bine. Nea Ovidiu ridică sticla lui și trase un gât zdravăn. - Ai! Ai, ai, ai, ține-mă că mor! El băuse numai spirt, whisky de la Mișu, pufoaică și alte băuturi spirtoase improvizate. Băutura asta avea un gust infect și era atât de tare, că nea Ovidiu și-a făcut cruce cu limba-n gură: asta e, mor. În timp ce Mișu alergă să cheme un gardian

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
Mariana, puțin cam prea grăbită, prin ferestruica veceului. Așa se face că Horațiu și nea Ovidiu primiră locuri chiar lângă scena improvizată. Văzând-o pe Marcela care își așeza cu grijă și emoție acuarelele, Ovidiu, încă palid după episodul cu whisky-ul, se făcu mic, ascunzându-se cât putea după portretul lui Sorinel. Mariana, având acum o motivație mult mai puternică, fugi în odăiță să se machieze. Aici Mișu, în fața oglinzii, își repeta discursul introductiv. Mișu era îmbrăcat cu pantaloni scurți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]