16,454 matches
-
camuflat nemulțumirile și revolta în masca unei perfecte afabilități. În atitudinea aceasta, aparent defensivă, se descifrează lesne superioara detașare a unui spirit tolerant, malițios fără răutate, lipsit de puseuri justițiare, benign în fond, de o subtilitate înflorind adesea într-un zîmbet care, pe mulți îndrăzneți, îi va fi făcut de ocară." Din aceeași revistă ne-au atras atenția însemnările de fină nuanță ale preotului năsăudean Ioan Pintea, titularul unei rubrici ("Însemnările unui preot de țară XLVI") pe care Cronicarul o citește
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9462_a_10787]
-
promptitudine. Madrigalul canonicului Gregorio Comanini, dedicat lucrării Nimfa Flora, este un model de receptare exactă și de analiză implicită, atît în ceea ce privește viziunea cît și tehnica lui Arcimboldo: ,, Sunt oare Flora sau flori? / De sunt flori, cum de am, ca Flora, / Zîmbet și chip? Iar de-s Flora, / Cum de e Flora doar flori? / Ah, nu sînt nici flori, nu sînt nici Flora, / Ci sînt și Flora și flori; / Flori sînt o mie și-o singură Flora, / Vivat și florile, vivat și
Gheorghiu și Arcimboldo by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9480_a_10805]
-
thrillerul psihologic la SF-ul galactic actorul îl joacă consecvent pe Indiana Jones, în schimb Rutger Hauer face un rol de compoziție memorabil. Lucirea metalică a privirii se întregește în spectrul unei ironii crude, a unui semn de întrebare ipsatoriu. Zîmbetul, grimasele, gesturile, detenta posturală sunt tot atîtea fărîme prin care se recuperează arcimboldesc un profil, iar Rutger Hauer construiește minunat un interregn unde emoțiile caută manifestarea adecvată, unde toate celulele firii își caută memoria, unde desăvîrșirea inutilă nu suplinește misterioasa
Când androizii visează oi electrice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9478_a_10803]
-
morman de hîrtii, cu cele beatifice, precum cel al aruncării în aer al întregului Moloh al Ministerului Informațiilor. Salvat din scaunul de tortură, printr-o intervenție providențială a lui Harry Tuttle, Lowry se întoarce acolo la capătul visului cu un zîmbet fericit pe buze, ultima imagine înfățișîndu-i cîmpuri înverzite, survolate din mașina pe care o conduce iubita lui. Decorurile, ambietul sunt esențiale în filmul lui Gilliam, fiecare etaj seamănă cu un subsol străbătut de țevi, cabluri, cu coridoare, camere și mobilier
Un sezon în Brazil by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9503_a_10828]
-
ani ai comunismului ca pe "mon semblable, mon frere". Mă identificam cu gândirea și chiar cu retorica sa, iar în momentele de depresie, memorabilele sale caracterizări și, mai ales, starea de spirit pe care o degaja reușeau să-mi readucă zâmbetul pe buze. Cred că Neculai Constantin Munteanu (cu stilul său neconvențional, fără pretenții intelectuale, la limita popularului) a fost principala supapă psihică a românilor în ultimii ani ai regimului comunist. Fără râsul stârnit de replicile sale sarcastice la adresa regimului, anii
În labirint by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9537_a_10862]
-
cu farmecul acrilic, sfumato cu care trăiesc pe peliculă și în mințile noastre. The Street of Broken Dreams îl înfățișează pe James Dean învelit într-un pardesiu subțire, fin plimbîndu-se prin ploaie, iar Marylin Monroe policolor zîmbește pierdut, eteric, un zîmbet doldora de bani cum zicea Gatsby despre Daisy în romanul lui Scott Fitzgerald. Cum nu se poate mai potrivită este fotografia pe care i-o dedică Richard Avedon, Andy Warhol, artist, New York City, 1969, unde apare un corp plin de
On the Road cu Tarantino by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9551_a_10876]
-
doar începînd cu 1991, chiar dacă Miron Cozma nu ispășește pedeapsă pentru ce a făcut în 1990, chiar dacă Ion Iliescu abia acum este anchetat în dosar penal cu privire la pata de necurățat pe care a încuviințat-o, pentru care a mulțumit, cu zîmbet larg, masei de mineri strînși la Pavilionul expozițional, chiar dacă generalul Chițac abia acum este anchetat serios, chiar dacă Petre Roman nu dă explicații, încă, chiar dacă Dan Voinea se chinuie încă în hățișul dosarelor și al mărturiilor, istoria nu poate sări acest
Mai bine golan! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9557_a_10882]
-
se pare, cu neputință de repetat. Simt că doar aceiași insulari mai punem preț, cu disperare, pe reperele moralității. Că ne strîngem aceiași ca să spunem, sisific, că cine uită nu merită. Închid ochii. Văd mii și mii de figuri cu zîmbetul cît toată ființa lor cîntînd. Aud acel cîntec care a însoțit unul dintre cele mai frumoase vise din nopți fantastice de vară trăite în Piața Universității: Mai bine golan Decît activist, Mai bine mort Decît comunist!
Mai bine golan! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9557_a_10882]
-
cele cîteva ilustrații, alb-negru și una color, răsfirate prin carte. Flori ciudate, "crizanteme de mare", unele sprințare, altele obosite, unele mari, altele mici, într-o țesătură care era acolo de pe vremea bunicii. "Nu știu cum m-a cuprins spiritul bunicii mele și zîmbetul ei suav, nealterat de ani, s-a-ntipărit pe fața mea. Mi se întîmplă uneori în clipe alese să devin ea: cînd sînt departe de rutina zilnică, cînd mă aflu în mijlocul naturii, cînd întîlnesc bunătate, frumusețe...". De cînd există literatura de amintiri
Acuarele plimbate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9572_a_10897]
-
Covrig Roxana În România, sistemul birocratic fură zâmbetul copiilor instituționalizați. Ei sunt părăsiți o dată de părinți și încă o dată de stat. Dreptul copiilor de a fi adoptați și dreptul familiilor de a adopta un copil se ascund în spatele legislației și insuficienței resurselor financiare. În România, numărul adopțiilor se
Copiii instituționalizați, părăsiți de două ori: de părinți și de sistemul birocratic by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/80463_a_81788]
-
nici la Slavici sau la Coșbuc, sărbătoare fără fețe bisericești: , Din clipa când trecu pragul bisericii, înfățișarea episcopului s-a schimbat ca prin farmec. Ochii lui măriți părerau scăldați într-o blândețe cuceritoare și pe toată fața îi plutea un zâmbet bun, nevinovat și cucernic..... Glasul obosit răsuna dulce și lin, pătrunzând drept în suflete, îmbrățișându-le și înălțându-le în altă lume. Chiar broboana de sudoare de pe frunte părea o cununiță de diamante sau o aureolă nedespărțită." ,Satul a rămas
Ce știm și ce ar mai trebui să știm despre Liviu Rebreanu by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/7737_a_9062]
-
poate de banală neînțelegere în amor te poate face să te gândești la... sinucidere. Cultivata, plină de sensibilitate, Mihaela Mâlea Stroe învesmântează artistic exercițiul de... deziluzionare specific vârstei. Majoritatea versurilor din acest prim ciclu al cărții sunt scrise cu un zâmbet amar pe fata autoarei. O altă vârstă a creației anunță următorul ciclu, Poemul casei și alte pome. Eul poetic a ajuns la maturitate. Tonul a devenit cerebral, poezia conștientă de sine - lecția textualismului a fost bine învățată - totul este esențializat
Jurnal liric by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8186_a_9511]
-
alte activități mai mult sau mai putin/ Previzibile după orele de serviciu,/ Minus somnul de după-amiază/ și, eventual, câteva ore din cel de noapte,/ De împărțit la minimum de grija pentru/ Estetică personală/ - totul în paranteză -/ Ridicat la puterea unui zâmbet de copil/ și a unor sporadice momente de tandrețe...// Ar putea să dea, în baza de calcul/ A armoniei familiale,/ Un echivalent al fericirii?" (p. 59) Contrar a ceea ce crede Emil Brumaru, între cămara, bucătărie și poezie nu poate exista
Jurnal liric by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8186_a_9511]
-
În utopia robotică, oamenii stau și roboții lucrează de zor, aceștia din urmă reprezintă cu adevărat societatea, sunt interactivi, angajați, exercitînd diverse profesii, ocupă întreg spațiul de acțiune. Umanitatea a devenit o extensie dispensabilă, fericirea se află peste tot, în zîmbetul larg deschis al cetățeanului somnolent, în reclama care induce ultima dorință, în absența memoriei care suspendă istoria într-o delicioasă atemporalitate asistată hi-tech. Andrew Stanton vizează societatea americană supraponderală a unui consumerism excesiv, însă, să nu ne imaginăm filmul său
Wall-E și Eva by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8197_a_9522]
-
reunește, indestructibil, ipostazele multiculturalismului asimilat și asumat este conștiința continuității, la nivel cosmic, a vitalului: "Iubita mea, te pierzi în Orient/ Mulțimi fără număr acoperă chipul/ Pe care l-am văzut/ În aura visului meu răsăritean/ Înconjurat de enigme/ Ca zâmbetul tăcut/ Al lui Buddha./ Pe fața lacului se adună/ Cercuri de sticlă și frig/ Suntem, nu suntem/ Am fost, vom mai fi, venim și ne ducem (Stampă verde). Vocația spirituală, consolatoare, este singura aptă să preschimbe singurătatea în inflorescență: "Minunea
Pelerinul neliniștit by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8210_a_9535]
-
-o cu Emil Hurezeanu. Un univers întreg a venit peste mine. Demnitate și discreție aproape la fiecare pas. Urmăresc cu tandrețe privirile lui Octavian Paler întoarse către trecut. Către ce a fost amînat, eludat, ambalat greșit sau precipitat. Întîlnesc acel zîmbet care m-a făcut praf întotdeauna. Și care degaja căldură. Enormă. Acea căldură de o masculinitate absolută, învăluitoare, protectoare, inteligentă, în armonie cu valorile majore. Cad peste enunțuri ce astăzi mi se arată ca mărturisiri. Nu am știut că dorea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9645_a_10970]
-
îl virusează pe Peter Parker (Tobey Maguire) făcîndu-l din om neom sau mai precis un supraom nietzschean, varianta de pe Broadway, iar dintr-un amărît de fotograf care-i făcea concurență neloială un mutant care are o dantură minunată, toată numai zîmbet. În scenă mai apare și Sandman, ucigașul unchiului lui Peter, care nu e un om rău, dar lipsa de fonduri pentru medicația fiicei sale îl determină să apuce o cale greșită. Urmărit de poliție, după ce evadase din închisoare, tipul cade
Spiderman revine! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9665_a_10990]
-
jocheii, publicul, pariorii. Cîtorva dintre acești actanți, cu nume lesne descifrabile, li se conturează în primele capitole chipul în tușe rapide, uneori cu vădită șarjare. Portretele acestea erau destul de fidele și de incisive, precum se vede din următorul: "Fudul, cu zîmbet de sărbătoare pe buze, cu aere de Ťarbiter elegantiarumť, d-l H. Viftimiu se plimba majestuos printre plebe, care, umilă, i-a adus laurii celor 50 de reprezentații ale ŤMeșterului de la Argeșť. Pălăria gris, tip vechi, genre romantic, nu decadent
Un roman necunoscut al lui Petru Comarnescu by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9649_a_10974]
-
-l vor mai face nici-o-da-tă. Ad-mi-nis-tra-to-rul ne-gru lat în umeri, care s-a dovedit a fi un maestru al sur-fu-lui pe va-lu-ri-le po-li-ti-cii lo-ca-le când pu-te-rea elec-to-ra-lă a trecut de la albi la ne-gri și acum la his-pa-nici, isi îm-pros-pă-tea-ză zâmbetul pen-tru fie-ca-re chip de absolvent, ară-tân-du-le o curtoazie de-o-se-bi-tă - cel puțin așa i se pare lui Levy - ele-vi-lor albi, aflați aici în mi-no-ri-ta-te evi-den-tă. Mulțumim pen-tru că ați rămas la noi, pa-re să spună strângerea să de mână pre-lun-gi-tă călduros
John Updike Teroristul by Iulia Gorzo () [Corola-journal/Journalistic/9641_a_10966]
-
trebuie să ne gîndim la ei decît cu venerație, cu recunoștință și cu dragoste, fără vreo încrîncenare pentru soarta lor: prezența lor în omenire este, spre binele ei, adîncă, cum adînc este și răul, dar este și ușoară, ca un zîmbet ascuns în lumină, mereu". Petru Creția și-a onorat cu largă disponibilitate toate domeniile abordate, de la poezie la traduceri și de la editarea volumelor eminesciene la eseistică. Scrierile lui pot sta sub "deviza celor trei L" (Licht, Liebe, Leben!) din care
Calendar Aprilie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/9716_a_11041]
-
acestui tunel, încearcă naratoarea să stabilească un contact cu entitatea muribundă din pat dar cu fiecare zi, tunelul devine mai lung. Cine să fi făcut fotografia?", se întreabă naratoarea, privind o poză de demult înfățișînd doi tineri bronzați, atletici, cu "zîmbete vechi pe care nu le mai găsești la bărbații de azi". "Tata? Sau poate chiar mama?", și de aici se încheagă o întreagă poveste pe care copilul, devenit adult, încearcă să o istorisească părintelui devenit copil și, cînd acesta din
Toți devenim povestiri by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/9713_a_11038]
-
salva aparențele sociale și coșmarul de fiecare zi, de cealaltă parte. Aflată la țară, în vizită la părinți, Mia are sentimentul că toată lumea din jurul ei îi ghicește drama și că în spatele vorbelor mieroase ale celor din jur se ascunde tăișul zâmbetelor ironice. Pentru a salva aparențele mimează o convorbire telefonică plină de căldură familială cu soțul ei rămas acasă. În final, îl sună în realitate, pentru ca rudele ei să-l vadă venind să o ia cu mașina și în felul acesta
Decalogul nefericirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9699_a_11024]
-
am exprimat-o sub forma unei întrebări: "Îți place de mine?" Cât e ceasul? El mi-a spus că e 9:38, semăna așa de mult cu mine, mi-am dat seama că și el a observat, am schimbat un zâmbet recunoscându-ne unul în celălalt, oare câte sosii am? Facem toate aceleași greșeli sau o fi vreuna care-a nimerit-o sau măcar a greșit mai puțin, dar dacă sunt eu impostorul? Tocmai mi-am spus mie însumi cât e
Jonathan Safran Foer - Extrem de tare și incredibil de aproape by Andra Matzal () [Corola-journal/Journalistic/9735_a_11060]
-
de unde ficțiunea se desprinde definitiv de real, devine independentă și incontrolabilă pentru simplul motiv că ea însăși ține, de fapt, frîiele cuceririi minții lui Covaliov, precum și a concetățenilor săi. "Nasul"este un spectacol despre cum funcționează ironia, autoironia, tăcerea, mirarea, zîmbetul, respirația poantei, măsura. Despre cum doi artiști țin locul unei trupe, despre doi actori-muzicieni cu har, cu mare har, cu mare dăruire, cu concentrare și cu atenție la fiecare gest, la încărcătura lui exactă, la rigoare. Doi artiști speciali, modești
Nasul maiorului Kovaliov de pe Sadovaia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9778_a_11103]
-
către cadavrul sângerând, văzu sângele neînchegat care acoperea toată urechea dreaptă, fața, gâtul și umărul, bucăți mici de carne, fragmente de oase și mâna cu degetele crispate. Pumnul stâng era strâns a amenințare iar gura rămăsese interdeschisă și schița un zâmbet dureros. Deodată, Victor se plesni cu palma peste frunte, era un gest de mirare din vremea copilăriei sale, moment În care Vizanti a executat o săritură laterală așa ... pentru orice eventualitate, iar jandarmul de altădată Încerca să-și amintească: Alunița
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]