5,438 matches
-
ea ca să-mi potolesc pofta. După ce am facut cam o milă de drum ars de pofta până în măduva oaselor, am căzut în altă stare, am văzut pământul deschis și pe mine cufundat în adâncimea lui. Și am văzut trupuri moarte zăcând putrede și îmbucătățite, plin de un miros fără de seamă de urât. Acolo era un bărbat cu o ținută de sfânt. Acesta mi-a arătat trupurile stricate și mi-a zis: - Iată, acesta e trupul unei femei, iar acesta este trupul
LIVADA DUHOVNICEASCA (7) de ION UNTARU în ediţia nr. 991 din 17 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365060_a_366389]
-
posibilități mijlocii. În fața ei, tradiționalul cerdac făcut din scânduri și unit prin stâlpi cu strașina”... Mai târziu, pe la cinci ani, după ce avusese o vioară adevărată și-și demonstrase potențele, tatăl său, Costache Enescu, intuind „că în fiul său puteau să zacă ascunse însușiri excepționale”, îi caută un profesor și „recurse la serviciile unui lăutar foarte cunoscut prin părțile locului, Niculae Chioru. Dar, după câteva lecții, acesta constată că nu mai are ce să-l învețe pe copil: îi „furase” tot meșteșugul
GEORGE ENESCU, CINCIZECIŞIOPT DE ANI DE LA MOARTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 993 din 19 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365071_a_366400]
-
batjocorea și mai mult, într-o după amiază pe când dormea, i s-a arătat fără să spună un cuvant ci numai i-a însemnat mâinile și picioarele. Când s-a deșteptat a văzut că mâinile și picioarele îi erau tăiate, zăcând că un trunchi de copac.Dupa această nenorocitul se spovedea tuturor făcând cunoscut ce fel de răsplată a primit pentru hula să; și asta fiindu-i dată de Maica Domnului cu multă indurare. CAPITOLUL 48 MINUNILE SFINTEI NĂSCĂTOARE DE DUMNEZEU
LIVADA DUHOVNICEASCA (16) de ION UNTARU în ediţia nr. 1003 din 29 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365121_a_366450]
-
barman cu gesturi îndemânatice asumă-ți riscul albastrul nu face zgomot e o culoare timidă fără gânduri ascunse fără grabă nu se aruncă brutal asupra privirii o lasă să vină fără să o grăbească gărzile fortăreței slăbesc înfometate iar porțile zac deschise către inamic” Legea transparenței coregrafice „pomii puțini se strâng ciudat unii în alții scrie alexandru atenți ca un pluton rătăcit dintr-o mare armată în palat se joacă un domino original trebuie să reamintim aici și transparența coregrafică numeroși
POESIS-IOAN DRAGOŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 940 din 28 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365145_a_366474]
-
și-l atrag în ispită Cu șerpii din trup și din coapsele nude, Cu ochii-săgeți de lumină topită. Incendii mă-nhață-n a lor vâlvătaie Și trupu-mi cutremură-n arse păcate; Un țipăt în două-ntunericul taie, Că mult a zăcut încuiat sub lăcate. Sunt Evă și-n iadul din mine clipește O taină ce încă n-a fost dezlegată, Un vifor nebun ce-n ascuns răbufnește, Pictându-mi bujori pe obrazul de fată. Sunt Evă și-am fost concepută din
EVĂ de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365240_a_366569]
-
mă cuprinde vie, Rănită, fără gânduri, cu sufletu-mi ascuns. Hai spune-mi ceva, de ce nu-mi spui Ce ai de gand, ce vrei să faci...? Te-ascult că știu s-o fac, așa cum zi și noapte Am să tac, zăcând în necuvinte. Pe masa aceea, cănd te-am abandonat, Sau te-am lăsat, că mi-e totuna, Știam că nimeni nu te va citi și multă vreme Vei stă închisă, prăfuita, fără ca cineva curios Să vrea să te cunoască, așa cum
CENZURĂ SI SĂRUT de COSTI POP în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365269_a_366598]
-
Profesorul de mistică — singurul în toată teologia ortodoxă actuală, a privit — spunea același Teodor M. Popescu, spre înălțimea cea mai înaltă a teologiei și a redescoperit mistica ortodoxă, floarea spiritualității creștine, Olimpul cugetării teologiei, grădina edenică a sentimentului religios, care zăcea în cărți necercetate sau neînțelese, părăsită la periferia intereselor științifice ale teologiei” . Cu același prilej un solid studiu a închinat „Operei teologice a lui Nichifor Crainic” mai tânărul profesor de teologie de la Sibiu și colaborator din anul 1935 al revistei
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364698_a_366027]
-
până la râu ?!/ Amintirea dusă mi-e/ în vagoanele cu grâu/ ce plecau spre nu știu ce,/ prin gări de câmpie, mici,/ podidite cu urzici./ Hoții însă azi sunt mari,/ au idei, au lăutari,/ trec în sus si-n jos prin lume,/ ca zăcând, ca fără turme./ ...” Librăria Cartea rusă își trăia ultimele zile, prin Piața Unirii. La vedere. Din păcate, fila pe care notasem, deși o pusesem cu grijă în mapa de care nu mă despărțeam niciodată, nu am mai găsit-o. Uite
TABLETA DE WEEKEND (47): CAPODOPERELE BELETRISTICEI MONDIALE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364933_a_366262]
-
la frate-său Dumitrică al Costii și de la ocupația asta grea i s-a și tras moartea - vară-iarnă, ploaie sau arșiță, zăpadă sau viscol -, el era tot timpul pe afară cu oile, a făcut un reumatism infecțios. A început să zacă prin octombrie 1957, era în Râncurele cu oile, se-nțelege, căci, după ce coborau oile de la munte, fiecare își lua propriile oi din turmă și le ducea în locuri dinainte stabilite, unde le țineau până cădea zăpada. Locuri ca: Izvoru’ Măgurii
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (V) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366260_a_367589]
-
toate cele necesare mese¬riei și traiului zilnic, fiindcă azi erau într-un loc, mâine în altul... După ce moșu’ Hobza a căzut bolnav, l-au coborât din Râncurele cu o sanie trasă de boi, înțepenise bietul de el... Cât a zăcut la pat, picioarele i se umflaseră ca butucul, sufla tare greu și tușea îngrozitor, trebuie să fi avut ceva și pe la plămâni. În acea perioadă, toată ziua n-ar fi mâncat decât cartofi prăjiți în untură de porc topită din
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (V) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366260_a_367589]
-
muiere, fă-m’, fă, crumpene prăjâte, că dacă mă dau jos din pat șî viu la tine, te dehulez de oase, auz’ tu, fă? - striga moșu’ Hobza la bunică-mea, ridicându-se chinuit într-un cot din patul în care zăcea. Alteori i se făcea poftă de scoverzi - evident, pentru ei, scoverz’ - pre¬să¬rate cu mult zacăr. Se scula biata Hobzoaica din viu’ nopțî, frământa aluat, decupa din el romburi, pe care apoi le cresta la mijloc și trecea un
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (V) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366260_a_367589]
-
munte plin de răni, de la luptele cu urșii i se trăgeau. Cu toate că eram destul de mic, dacă aveam vreo trei ani, începusem să-l învinui pe moșu’ Hobza că nu are grijă de el, deși nici vorbă de așa ceva. Cât a zăcut moșu’, venea o dată pe zi la ușă și zgâria cu labele să i se dea drumul, voia să-și vadă stăpânul, nu înțelegea de ce nu mai iese deloc afară din casă. Atunci, eu fu- geam repede la ușă și-i
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (V) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366260_a_367589]
-
-și vadă stăpânul, nu înțelegea de ce nu mai iese deloc afară din casă. Atunci, eu fu- geam repede la ușă și-i dădeam drumul în hodaie. Vlăduț stătea câteva clipe în prag, apoi se apropia încet, adulmecând patul în care zăcea moșu’. Se sălta apoi pe pat cu labele din față, își privea câteva clipe stăpânul, rotindu-și capul întrebător, după care începea să scheune și să-l lingă pe față. Moșu’ îl mângâia pe cap și, de fiecare dată, lacrimile
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (V) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366260_a_367589]
-
la capu-mi Credință este toată, o minciună O știu mai mulți, chiar și acei ce datu-mi Religia, dar nu voiesc s-o spună Cenușă rezultată după foc Să-mparți în două urne, ce-s surori Să nu îmi zacă toată la un loc Copile, mi-o vei duce-n două zări Ia una dintre ele, la-ntâmplare Și mergi în răsărit pe malul mării Cenușa-mi să o verși acolo,-n mare Căci valul ei nu mă va da
ULTIMA DORINȚĂ de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2051 din 12 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366315_a_367644]
-
ascunse cu firul realității. Sunt oameni dispuși să-ți dea încredere și să deschidă făgașul șansei pentru tine. Îți sunt trimiși de destin, chiar dacă nu îi visai, ei vor fi mijlocitori între tine și dorințele tale. Toate acele fantezii ce zăceau prăfuite pe raftul inimii, acum sunt redeschise de acești oameni speciali, ai întâlnirilor mari ale sorții. Îți întretaie calea la timpul potrivit, atunci când ești și tu pregătit, iar momentul este ales cumva de o forță divină. Ceața din orizontul tău
ÎNTÂLNIRILE DESTINULUI... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 436 din 11 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366332_a_367661]
-
acre! Sau, atunci când, cineva plecat demult din sat întreabă de altcineva trecut între timp la cele veșnice, răspunsul este de cele mai multe ori acesta: - Eheeei, maică, s-a dus demult la Bărnoaia! Tot așa, nu a existat în sat muribund care, zăcând, să nu fi spus măcar o dată cu autoironie, semn că lovișteanul nu se teme de moarte, atunci când înțelege că i-a venit și lui sorocul ca atâtor altora înaintea lui: - De-acuș, ce măi, gata, să rupe firu’ pă mosor, la Bărnoaia
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (III) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366405_a_367734]
-
-său Dumitrică al Costi; de altfel, chiar de la ocupația asta grea i s-a și tras moartea - vară-iarnă, ploaie sau arșiță, zăpadă sau viscol -, el era tot timpul pe afară cu oile, a făcut un reumatism infecțios. A început să zacă prin octombrie 1957, era în Râncurele cu oile, se-nțelege, căci, după ce coborau oile de la munte, fiecare își lua propriile oi din turmă și le ducea în locuri dinainte stabilite, unde le țineau până cădea zăpada. Locuri ca: Izvoru’ Măgurii
VLĂDUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/366407_a_367736]
-
și unde le țineau până ce venea vre¬mea să le urce la munte, adică până la 1 iunie. După ce moșu’ Hobza a căzut bolnav, l-au coborât din Râncurele cu o sanie trasă de boi, înțepenise bietul de el... Cât a zăcut la pat, picioarele i se umflaseră ca butucul, sufla tare greu și tușea îngrozitor, trebuie să fi avut ceva și pe la plămâni. În acea perioadă, toată ziua n-ar fi mâncat decât cartofi prăjiți în untură de porc topită din
VLĂDUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/366407_a_367736]
-
muiere, fă-m’, fă, crumpene prăjâte, că dacă mă dau jos din pat șî viu la tine, te dehulez de oase, auz’ tu, fă? - striga moșu’ Hobza la bunică-mea, ridicându-se chinuit într-un cot din patul în care zăcea. Alteori i se făcea poftă de scoverzi - evident, pentru ei, scoverz’ - pre¬să¬rate cu mult zacăr. Se scula biata Hobzoaica din viu’ nopțî, frământa aluat, decupa din el romburi, pe care apoi le cresta la mijloc și trecea un
VLĂDUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/366407_a_367736]
-
munte plin de răni, de la luptele cu urșii i se trăgeau. Cu toate că eram destul de mic, dacă aveam vreo trei ani, începusem să-l învinui pe moșu’ Hobza că nu are grijă de el, deși nici vorbă de așa ceva. Cât a zăcut moșu’, venea o dată pe zi la ușă și o zgâria cu labele să i se dea drumul, voia să-și vadă stăpânul, nu înțelegea de ce nu mai iese deloc afară din casă. Atunci, eu fugeam repede la ușă și-i
VLĂDUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/366407_a_367736]
-
să-și vadă stăpânul, nu înțelegea de ce nu mai iese deloc afară din casă. Atunci, eu fugeam repede la ușă și-i dădeam drumul în hodaie. Vlăduț stătea câteva clipe în prag, apoi se apropia încet, adulmecând patul în care zăcea moșu’. Se sălta apoi pe pat cu labele din față, își privea câteva clipe stăpânul, rotindu-și capul întrebător, după care începea să scheune și să-l lingă pe față. Moșu’ îl mângâia pe cap și, de fiecare dată, lacrimile
VLĂDUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/366407_a_367736]
-
preciza a câta generație era el de la venirea strămoșului său în Greblești. Pe de altă parte, el mai susținea că noi ne tragem din Mihai Viteazul. Cu o zi înainte de a muri - a făcut-o senin, rugându-se, n-a zăcut decât trei săptămâni -, m-a chemat la el numai pe mine și mi-a spus: - Bă, nepoate, crez că a ven’t vre¬mea să mă duc șî ieu La Bărnoaia, știi tu, la ma-ma...Tu să faci bine
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IV) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366406_a_367735]
-
Plânsete și vaiete se ridicau până la ceruri, iar apa se înroșise de sângele oamenilor și viețuitoarelor ucise. Din căsuța ei, Goanța auzi țipetele și vaietele oamenilor și viețuitoarelor și, ieșind afară, văzu apa însângerată a râului și trupurile bietelor făpturi zăcând fără de viață. Ridică atunci brațele și se rugă Cerurilor să oprească acel măcel îngrozitor. Din Înalturi, se auzi glasul Creatorului care-i ascultase ruga: - Din neamul lui Cremene ești, piatră să te faci și pe spatele tău să crească păduri
POVESTEA GOANŢEI ŞI A TROTUŞULUI de LEONID IACOB în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366506_a_367835]
-
Care nu găsise loc în altă parte. În icoanele ortodoxe, întunericul nu există decât arareori, iar aceasta doar pentru a marca ostentativ lipsa luminii, dar în cea a Nașterii pata de întuneric ce hipnotizează privirea este simbolul întunericului în care zăcea omenirea în Legea veche, în cadrul căreia doar profeții mai dăruiau o rază de lumină prin anunțarea izbăvirii viitoare: „Luminează-te, luminează-te, Ierusalime, că vine lumina ta și slava Domnului peste tine a răsărit! Căci întunericul a-coperă pământul, și bezna
DESPRE PRAZNICUL NAŞTERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS SAU CRĂCIUNUL… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366361_a_367690]
-
am abordat această temă, căci drama prin tăcere-i domolită. Scena 2 (Intră Ispititorul, ca întodeauna tânăr și surâzător) Ispititorul: Ce mult mă bucur, dragii mei, că ne-ntâlnim din când în când! Numai atunci putem vorbi de cele care zac în gând ... O, știu, vi-i greu să tot trudiți, captivi cu gându-n tragedie! Nici mie nu-mi este ușor având Pământu-n custodie. Tot alergând să pregătesc terenul pentru viitor, ca oamenii ce vor veni să se urască cu
TEATRU: FIAT VOLUNTAS TUA (POEM DRAMATIC) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 949 din 06 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366626_a_367955]