1,565 matches
-
și apotropaice; este prezent în toate practicile magice cu finalitate maritală. Într-o ultimă subclasă am inclus textele unde apar floarea, buruienile, un fir de iarbă, bobul de mazăre ori de fasole, ca elemente fertilizatoare. Fecioru babei, Măzărel [Mohanu] este zămislit de către o babă de 80 de ani, în urma înghițirii unui bob de mazăre. "Așa creștea copilu, cum crește apele când ies din matca lor afară [ ... ]. La 15 ani nimenea nu putea să-l întreacă în meșteșuguri și vitejie pă copilu
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
II/24: "... PENTRU CA NOI, FIIND MORTI FAȚĂ DE PĂCATE, SĂ TRĂIM PENTRU NEPRIHĂNIRE." (justiția imanentă), și în epistola sobornicească a lui Iacov, I/14-l5: "CI FIECARE ESTE ISPITIT, CÎND ESTE ATRAS DE POFTA LUI ÎNSUȘI ȘI MOMIT. APOI POFTA, CÎND A ZĂMISLIT, DĂ NAȘTERE PĂCATULUI; ȘI PĂCATUL ODATĂ FĂPTUIT, ADUCE MOARTEA". Trebuie oare să tragem concluzia că sensul exemplului și al mesajului lui Iisus era cunoscut și înțeles de Creștinismul primitiv și că adevărul a fost pierdut în urma dogmatizării textelor? Nimic, abolut
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
operei lui Nicolae Labiș de-a lungul timpului „Eu sunt spiritul adâncurilor, Trăiesc în altă lume decât voi,[...] Din când în când Mă urc în lumea voastră, În nopți grozav de liniștite și senine Și-atunci aprind mari focuri Și zămislesc comori, Uimindu-vă pe cei ce mă-nțelegeți. Apoi cobor din nou prin hrube trudnice, În apa luminoasă, minunată. Sunt spiritul adâncurilor, Trăiesc în altă lume decât voi”. Din volumul «Lupta cu inerția - Confesiuni », 1958 Discuția cu tema „Nicolae Labiș
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
poeziei și-o dorește Labiș în momentele de reverie și de pace deplină ale naturii, prelungind seninătatea extazului: „Din când în când Mă urc în lumea voastră, În nopți grozav de liniștite și senine Și-atunci aprind mari focuri Și zămislesc comori, Uimindu-vă pe cei ce mă-nțelegeți.” „Marile focuri” semnifică dezlănțuirea unei forțe primenitoare pe care poetul o poartă cu sine, ca element aparținând modelului sufletesc. Preferată rămâne pentru Labiș peștera tăinuită a sufletului: „Apoi cobor din nou prin
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
în Epistola lui Pavel către evrei la 5,5-6: ,,Tot așa și Cristos nu și-a luat singur slava de a fi Mare Preot, ci o are de la cel ce i-a zis: «Tu ești fiul Meu, astăzi te-am zămislit». Și cum zice iarăși în alt loc: «Tu ești preot în veac după rînduiala lui Melchisedec»”. Dar Melchisedec era de neam arimin și nu ivrit, iar ei aveau rabini nu mari preoți, funcția de Mare Preot fiind specifică Frăției celui
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
ale lui Iahwe cel întunecat? Puțin din opera lui Origene s-a păstrat prin traducerile lui Rufin și Ieronim. Concepția lui teologică era o îmbinare a tuturor tradițiilor filozofice ale vremii, un-de lumea superioară îl are pe Dumnezeu Tatăl, el zămislind pe Fiul care este imaginea sa, dar o imagine inferioară însoțită de creaturile spirituale pure care partici-pă la Logos. Aceștia se organizează într-un univers ce merge de la demonii de jos pînă la îngeri iar oamenii sînt la mijloc. Iudeo-sataniștilor
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
sus, neamul Magog. În eme-gi cuvîntul gog are sensul de ofrandă lunară, strălucire, di-vinitate, a se lupta. Iar Magog(ma: a se naște din, a străluci) este locul unde Gog a zidit neamul său, ori tărîmul unde Izvoditorul și-a zămislit neamul ales, deci un ținut locuit de un popor ,,scoborîtor din zei”, pe care îndrăcitul ivrit îl unge cu pucioasă să fie numai ei lumina Neamurilor, dar adevărul îl putem cunoaște din Apocriful Genezei, adică erau strămoșii noștri care locuiau
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
el este interzis în anul 381 și piere încetul cu încetul din mințile majo- rității oamenilor de moarte violentă la sfîrșitul secolului lV. Personajul central al ariminismului/mitraismului era Timpul fără sfîrșit sau Ta-tăl Ceresc care prin energiile creației divine zămislește în Mama Pămîntească viața și aduce bunăstarea oamenilor prin nașterea și renașterea tuturor făpturilor cu trup, Soarele ca dătător de viață și lumină, îngerii ca paznici ai fiilor luminii sau fiilor Omului în lumea pămîntească. Tatăl Ceresc este după șușoteala
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
liniile de evoluție a energiei, reface universul însuși prin structura sa, dă sens nou, personalizat, evoluției lumii (existenței-ca-energie). Nu avem de-a face cu impunerea unei așezări noi a energiei ca natură, ci cu reordonarea sa firească printr-un element zămislit de ea însăși. Astfel, determinismul prin finalitate își dovedește valabilitatea și, în urmare, necesitatea. Iar finalitatea nu este doar un principiu rațional care are valabilitate reflexivă, în ordinea lui ca-și-cum, așa cum este la Kant, ci un principiu de ordine "naturală
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
neînchipuit, pe zidul din spate e doar un text din care cadrul nu lasă să se vadă decât „Trăiască Republica Populară Română !”. Că Stalin dispăruse, e de înțeles, era mort, dar nimic cu Dej, Partid, comunism ? ! Filmul lui Jean Georgescu zămislește un spațiu paralel, care seamănă cu realitatea românească a momentului, dar nu răsare. Lupta de clasă este absentă, în Directorul nostru nu apar dușmani ai poporului, burghezo-moșieri scăpătați care uneltesc, spioni parașutați sau agenți imperialiști infiltrați. Nu apare nici un secretar
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
ARGUMENT Este un fapt deosebit de îmbucurător astăzi când, după o lungă și vinovată tăcere, urmată de o prezentare trunchiată tipic comunistă, a fost redată culturii și științei naționale personalitatea celui mai mare savant pe care l-a zămislit acest popor, Nicolae C. Paulescu (foto pg 305). Exemplaritatea vieții sale, trăită în duhul credinței și al științei, cât și monumentalitatea operei sale, neegalată în istoria științei românești, sunt redate astăzi în toată splendoarea lor. Acest fapt, de notorietate astăzi
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
Ca miracolul să se justifice era nevoie de „marea idee a lui Banting" preluată și repetată cu obstinație, chiar cu îndărătnicie aș spune, ca și cum ideile mari și realizările de excepție cad din cer, ca din întâmplare, și nu s-ar zămisli din truda și neodihna celor care ani buni din viață se dăruiesc științei. Până și asceții recurg la izolare și meditație pentru a avea revelații lămuritoare, ceea ce un psihiatru, care presupune automat și noțiuni elementare de psihologie umană, ar trebui
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
și artă, Buc. 144). Modestia, dăruirea, principialitatea, grandoarea creației sale științifice, într-un cuvânt, geniul său, au stârnit admirația contemporanilor (chiar și a dușmanilor săi) peste tot în lume, admirație care continuă să dăinuie spre cinstea poporului care l-a zămislit și pe care l-a slujit și l-a plâns alături de atâtea minți luminate născute din plămada lui. „A trăit ca un mucenic și a murit ca un sfânt’ spunea Nicolae lorga în necrologul său - Moartea unui învățat - din Neamul
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
două tipuri de acțiuni sociale: cele orientate spre intercomprehensiune (acțiunea comunicațională) și cele orientate spre succes (acțiunea strategică). Acțiunea strategică este transpusă în practică în manieră deschisă ori disimulată. În acest caz, vorbim fie despre o manipulare definită ca iluzie zămislită în mod conștient, fie despre o comunicare deformată sistematic în care iluzia este, în mod inconștient, produsă. În acțiunea comunicațională, dimpotrivă, "participanții nu sînt de la început orientați către propriul succes; ei își urmează obiectivele individuale, cu rezerva de a-și
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
lui ființei și face că aceasta să vibreze odată cu toate celelalte lucruri, care, rămânând aceleași, sunt percepute, acum, cu o nouă intensitate și însoțite de o noi înțelesuri: Iar acum, din ruină și haosul simțurilor obișnuite, părea să se fi zămislit în mine un al șaselea, perfect. Activitatea lui îmi producea, totuși, o plăcere încă fizică, dar numai în măsura în care înțelegerea nu juca nici un rol în asta. În corp, mișcarea încetase deplin. Nici un mușchi nu tresărea, nici un nerv nu se mai tensionă
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
un atelier de înălțare sufletéscă prin mijlóce sigure și probate deja" (Michailescu, 1888, p. 14). Și ce poate fi mai sigur decât metoda prusacă de instrucțiune în scopuri naționaliste care a rezistat testului suprem al războiului din care s-a zămislit mărețul Reich German? Pedagogia bărnuțiană a xenofobiei, a cărei axă centrală îl constituie anti- străinismul, este preluată și specificată de Melidon în trei aspecte: a) o primă dimensiune a străinismului o reprezintă non-ortodoxismul (străinism spiritual). Ortodoxia reprezintă chintesența spirituală a
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în numele cărora pare a i se ierta orice: „o femeie se cuvine să fie în primul rând cinstită și să-și păzească cinstea ca pe ochii ei din cap, ferindu-și-o cu strășnicie de orice întinare [...] Domnul ne-a zămislit slabe de înger, socot că-i vrednică de rug numai acea femeie care se vinde pentru bani; pe câtă vreme aceea care se dă din dragoste - ale cărei puteri știm toți cât sunt de mari - e vrednică după părerea mea de îngăduință
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
finalitatea poemului nu este foarte clară, imaginea feminității, care ne interesează, reușește să se evidențieze. Vulturița, simbolic, este o donna angelicata, cu trăsături aristocratice și comportament pe măsură, este imaginea femeii idealizate („O vulturiță, cea mai minunată/ Din câte-a zămislit închipuirea,/ Cea mai blajină și mai dezmierdată,/ De haruri plină.” 673), ridicată pe un piedestal al admirației și devoțiunii totale, dar care rămâne doar un model, un personaj plat, din păcate, nereușind să se individualizeze, să spargă un tipar și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Imaginea-cronotop În legendele românești, luna apare ca făptură mitică, masculină sau feminină. Potrivit credințelor populare, luna a fost, la început, alături de soare și de stele, rod al Arborelui primordial care a răsărit din oceanul de ape sau, Dumnezeu (Fârtatul) a zămislit luna din aur: "a luat un boț de aur, a rupt dintr-însul mai multe bucăți și le-a aruncat pe cer. Din bucățile de aur aruncate pe cer au ieșit soarele, luna, luceferii și stelele."186 "Ca făptură masculină
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
piedestalelor marilor spirite ale umanității nu poți să nu-ți simți limitele sufletești, nu poți să nu simți o admirație amestecată cu o invidie vanitoasă. În schimb, În cîmpul larg social, fiecare Își poate găsi comparații favorabile sieși. * „Stilurile bune zămislesc pe cele proaste.” (Bernard de Fontenelle) Pentru că reușitele de excepție stimulează nu numai talentele veritabile, ci și ambițiile sterile ale altora, care se Întrec În a-și Închipui că operele lor sînt la nivelul reputației celui pe care-l imită
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
eu o cunosc, și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, ca să fii îndreptățit întru cuvintele Tale și să biruiești când vei judeca Tu. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropimă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
trupul tău va fi întunecat”. Lăuntrul omului este asemenea unui izvor de apă. Dacă izvorul este curat, bem apă și ne asigurăm sănătatea, iar dacă este infectat ne otrăvim, iar apa nu se poate folosi. în adâncurile sufletului nostru se zămislesc gândurile și se iau toate hotărârile. Acest „ochi” sufletesc este „chipul lui Dumnezeu”, pe care omul l-a primit de la Creatorul său. Este „organul” prin care creatura este legată de creator. Căci precum ochiul este fereastra trupului spre vederea și
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
este Duhul Sfânt, deoarece cunoaștem Adevărul, care este Hristos, prin lucrarea Duhului Sfânt. Tatăl a trimis pe Fiul în lume; Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu îl descoperă pe tatăl; Sfântul Duh, care purcede din Tatăl și este trimis prin Fiul, zămislește pe Hristos în inimile noastre. Îl cunoaștem, deci, pe Tatăl, prin Fiul, în Duhul Sfânt. Sf. Maxim Mărturisitorul vorbește adeseori, în scrierile sale, despre întrupările mistice ale Cuvântului. El scrie că precum cuvintele Legii și ale profeților au fost înaintemergătoare
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
and I I took the one less traveled by, And that has made all the difference. Robert Frost 2 Această carte înfățișează o teorie, altfel spus un spectacol 3 al condiției umane. Este vorba despre capacitatea noastră unică de a zămisli lumi. Cum să simți în mod fizic un anume fel de a-i privi și înțelege pe oameni, de a gîndi lumile pe care și le inventează, și le construiesc? Căzut de pe bicicletă. E ceea ce am păstrat ca imagine și
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
comparația cu lumile dispărute, îndepărtate, îngropate: lumea "primitivilor", a grecilor și, în special, a aztecilor. E o cale de cercetare care sparge oglinda în care se contemplă omul modern. III. NEBUNIE POETICĂ. Ce reprezintă această capacitate a oamenilor de a zămisli lumi, de a-și crea posibile și imposibile? Ce relație există între posibilele, imposibilele noastre și realitate? "Marjă de libertate", "cîmp de posibilități", "arie de posibilități": tot atîtea expresii curente, prea evidente, care, analizate în mod critic, ne conduc la
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]