1,680 matches
-
a iubirii evanghelice. Dacă el nu mai există „s-ar putea ca într-o singură zi, într-o singură oră, să fie reclădit”, zice Dostoievski, subliniind această singură oră. În ce chip ar fi posibilă această reînoire a lumii, ce zace în bătrânețea putredă a păcatului? „Esențialul e să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți, iată ce este esențialul, iată ce este totul fără să mai fie nevoie de nimic: imediat veți ști cum se rezidește paradisul!” Dar Dostoievski
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
a vieții veșnice. Dragostea erotică, în formele ei cele mai pure chiar, rămâne parcă stăpânită de fatalitatea de a te iubi pe tine însuți în celălalt, de a iubi propria-ți voluptate în al doilea eu întregitor. În adâncul ei zace astfel o izolare egoistă; și orice izolare de acest fel se petrece sub seninul morții. În ascetism această izolare e înfrântă de renunțarea totală. Eul în care îți cauți întregirea e Mirele vieții veșnice și iubindu-l pe el, te-
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
acele forme grațioase și vioaie ale unui copil cu aripi-oare a fermecat mitologiile de la hinduși la greci. Dimpotrivă, amorul lui Bacovia este mort. Impresie atroce: Eros, prin care trebuie să se înțeleagă acel Eros al lui Aristotel, cosmic, principiu vitalist, zace într-un cavou, cu aripile grele, rupte, monstruos; el a devenit plumb, un precipitat - precipitatul existenței. "Amor de plumb" este o catastrofă, un rău profund, desăvîrșit, unde focul sacru s-a stins și Bacovia rămîne secat, la fel ca florile
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
În toată lumea, nu poate fi altul mai trist. Dacă privesc oamenii, căci abia sunt vrednici de acest nume, Văd la ei mult mai multă cumplită sălbăticie decât la lupi. Nu se tem de legi, ci dreptatea cedează în fața forței Și zace la pământ învinsă de sabia cu care se duc luptele. Se apără împotriva frigului năprasnic cu piei de animale și cu pantaloni largi, Iar fețele lor aspre sunt acoperite cu păr lung”... Poetul își dezvăluie cele mai elementare reacții: uman
Caleidoscop by Gicuţa Elena Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Science/91784_a_93505]
-
meleaguri a fost eternizată prin înfrățirea orașului Constanța cu orașul natal al poetului Sulmona, în cele două orașe existând statui identice ale poetului. Epitaful de pe statuia din vechiul Tomis reprezintă propriile versuri trimise din exil soției sale: „Sub astă piatră zace Ovidiu Cântărețul iubirilor gingașe, răpus deal său talent O, tu, ce treci pe-aice, dac-ai iubit vreodată Te roagă pentru dânsul: să-i fie somnul lin”.
Caleidoscop by Gicuţa Elena Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Science/91784_a_93505]
-
se rotească hipnotici după un calcul neștiut și să emane misterioasa lor influență asupra conștiinței omenești, peste care par a vărsa luminoase somnuri vegetale, silind-o să abdice, să se retragă în natura primordială. Puterea luminii de lună, sub care zace conștiința oricărui cititor al lui, îi transformă poezia în visul nesfârșit al unui nou Endymion. Și prin ceața visului care acopere amănuntul individual, apar, cu o solemnă gravitate, numai contururile inițiale ale Creațiunii : patetismul omenesc și particular dispare în ideea
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
operă sadoveniană, privită în detaliu și din perspective panoramice, neezitând să proclame geniul scriitorului. Profunzimea unor judecăți egalează în pătrundere intuiția călinesciană: "Sub felurimea și bogăția operei sadoveniene, la mai mare adâncime decât formele ei aparente sau deshumabile cu ușurință, zace stratul granitic al clasicității scriitorului. Naturalismul descriptiv, individul trăitor nedeslipit de natură, eposul istoric, arhaitate și viață primogenă, toate aceste aspecte de conformație literară există în adevăr și informează geniul lui M. Sadoveanu, dar ele stau pe o latență a
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
sunt lumina lumii, cel ce-Mi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții”. Această lumină să pătrundă în sufletele noastre și prin rugăciune să le înalțe către Dumnezeu. Un poet anonim zice: „Orice suflet care zace în păcate chinuit! Să primească jertfa crucii, ca să fie mântuit.” Crucea lui Hristos își are taina ei, în care nu se poate pătrunde, decât prin credință și rugăciune. Venind la crucea lui Hristos, cu rugăciune și lepădare de sine
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
prin ultimul descendent trăitor revolta. Toți morții reduși la tăcere caută corpul ultimului descendent viu pentru a se manifesta. Nimic nu moare, totul se adună în sângele descendenților. Sufletul este un compozituum de straturi suprapuse. În cele mai vechi straturi zace fiara, făptura păroasă gata să slobozească urletul înspăimântător. Exfolierile succesive îl poate trimite pe orice curios în fața namilei necivilizate. Ca să se înțeleagă, Kazantzakis pornește în interminabile excursii antropologice, din care se întoarce însoțit de un fel de sălbatic a la
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
în tine, te răsucește spre interior, te întoarce spre centru. Întorci pentru o vreme spatele lumii, stai față în față cu tine. Te aduni din risipirile pe care multiplicitatea lucrurilor ți-o prilejuiseră odinioară. E timpul scrutării de sine. Manolio zace cu fața spre perete zi și noapte în stâna lui, într-o muțenie încleștată deși tovarășul său de cinsprezece ani clocotește de viața lumească. Manolio îi predă și clocotul său. Când ești silit să o rupi cu lumea și să
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
sunt palide umbre ale devenirii. Lectura, așezarea într-o foame de informație și înțelegere, dar și suflul puternic al vieții care duce omul în conjuncturi neașteptate, acestea par mai degrabă ingredientele devenirii rodnice. Omul trebuie să-și Șlefuiască diamantul ce zace îngropat înlăuntrul lui, după ce l-a descoperit. Comoara ascunsă a fiecăruia se dezvăluie doar dacă o cauți. Unii avem acces la comoara din noi doar admirând comorile altora dar asta nu ne face mai puțin privilegiați. Moshe Idel este un
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
Îi regăsim și în cealaltă societate, societatea comunistă, dar sub alte măști. Răul există acolo unde există și oameni, amestecat cu binele. Scriitorul însă face acest complicat proces de decantare, uneori chiar de anihilare a răului prin demascarea lui. Ceea ce zace ascuns în realitate otrăvind-o, este adus la lumină și curățat prin scris. Aceasta este forța purificatoare a scris-cititului. Scriitorul îi împrumută cititorului forța logosului cu care a fost înzestrat, și este injectat la rându-i cu energia ascultării și
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
această putere dispare aproape cu desăvârșire, dată fiind instaurarea arbitrarietății cuvântului"47. Pornind de la clasificarea pe care o face Lucian Blaga în timp-havuz ("orizontul unor trăiri îndreptate prin excelență spre viitor"), timp-cascadă ("orizontul unor trăiri pentru care acccentul supremei valori zace pe dimensiunea trecutului") și timp-fluviu (care își are accentul pe prezentul permanent)48, Traian D. Stănciulescu vorbește de cuvântul sacru ("cascadă") constituit ca gând, proiect, semn, conceput de divinitatea creatoare, cuvântul profan ("fluviu"), de predilecție cel cu care operează ființa
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
mari făuritori de mituri", "un mistagog", un criptograf care "prezidează alcătuirea unui mesaj cifrat, destinat a nu fi niciodată înțeles de cititor". Afirmația discipolului despre irecognoscibilitatea miracolului (care "îmbracă cele mai nesemnificative aparențe. Precum piatra (lapis) alchimiștilor, e aurul care zace în noroi, este ceva vilis, exilis ce trebuie căutat in stercore, în materia cea mai amorfă") este reluată și reanalizată: miracolul "cognoscibil, dar incomunicabil" este moartea, ruptura de nivel care ""sparge acoperișul casei" acolo unde iubirea doar l-a crăpat
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
în op. cit., p. 34), " Până dispari de-a binelea/ sau poate răsari/ în altă parte" (Lumina din vârful dealului, în op. cit., p. 71). Importanța intervalului ("intervalul dintre sizigii", Între cele două maree, în op. cit., p. 54), a pragului de trecere, zace în sensul punții de legătură, al termenului mediu care să pună în relație nivelurile realului: Lipsește termenul mediu/ care nu e nici/ afirmație/ nici negație/ și fără de care/ omul/ e o pasăre mută// Inventează-l" (Ca soarele, ciclul De la capăt
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
admirăm <greu descifrabil> și alte câteva drăguțe localități balneare, apoi ne reîntoarcem pe la Dalnik. Aici, pământul este negru de găuri de obuze. Nu există metru pătrat ce să nu fi fost găurit de proiectile. Pe șosea o coloană motorizată inamică zace răsturnată și incendiată... Aici ca și la Odessa se poate vedea precizia bombardamentelor noastre aeriene și a artileriei grele. Seara toată aviația sărbătorește cum se cuvine această zi mult așteptată. 18 <Oct. 1941>. Timpul frumos <cu> care așteptam căderea Odessei
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
de milenii a nisipului. Caii, costelivi și resemnați, cu coama nepieptănată și de culoare nedefinită, speră zadarnic într-o mîngîiere și cu atît mai puțin într-o îmbucătură de iarbă. Cămila însă este cea de pe afiș. Nisipul este mediul ei. Zace indiferentă la tot ce se întîmplă în jur, melancolică și filozoafă. Privește fără teamă și fără bucurie spre noi. Coborîm din mașină. Omul se detașează de animalele lui și se apropie lent, cu țigara lipită de buze. În schimbul unei monede
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
a omului. Atât prin activitatea sa de profesor la Institutul Pedagogic din Arad (1812-1815), cât și prin lucrările sale publicate a servit acestei convingeri: ,,(...) cea mai mare parte a norodului acestuia (românesc, nns.) în necinste, întru întunecare și mare mișelitate zace, mai mult din lipsa educației cei cuviincioase și bune, decât din alte oarecare pricini.” Bunăstarea populației era, în optica sa, direct dependentă de nivelul cultivării ei. Școala devenea astfel un factor de progres social, prin ea se poate risipi atât
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
sociale la nivel de știință. * A introdus perspectiva critică de analiză, nu nihilistă, ci bazată pe cunoaștere și constructivă. În acest fel, a adus gândirea socială mai aproape de terenul pe care se desfășoară. * A readus în atenție forța enormă care zace în idei și prin aceasta semnificația practică a sociologiei ca știință a vieții sociale. * A reelaborat relația dintre economie și societate, a integrat teoria claselor și conflictului social în ecuația devenirii vieții economice, deschizând astfel un larg orizont orientat spre
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
poate fi oricând ucis, renumele îi va supraviețui însă etern (Tot bunul nostru piere,/ Afară de-ale minții comori și de talent - Tristele, III 7). Lebădă muribundă, poetul vrea să-și transfigureze ultimele clipe în cântec suprem : Ca lebăda ce zace pe malurile apei/ Și moartea ei și-o plânge cu glasul istovit,/ Așa, zvârlit departe, pe geticele țărmuri,/ Jelesc și eu în versuri (Tristele, V 1). Obsesia sfârșitului e contrabalansată de obsesia artei : certitudinii morții iminente conștientizate în exil i
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
ceilalți copii : se bucură de vestea falsă a morții lui Oreste, ca și de îndepărtarea Electrei printr-o nuntă degradantă, tocmai din dorința de a savura în liniște plăcerile legăturii cu Egistos (De bucurie că pot trăi în pace.../ Dușmanul zace-n urnă, cealaltă-n zdrențe zace.../ A, în sfârșit, dreptatea cerească s-a făcut... - V, p. 392). Electra acționează mai puțin din instinct justițiar, din iubire filială și din sentimentul datoriei față de tatăl ucis, cât din ură și ranchiună față de
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
falsă a morții lui Oreste, ca și de îndepărtarea Electrei printr-o nuntă degradantă, tocmai din dorința de a savura în liniște plăcerile legăturii cu Egistos (De bucurie că pot trăi în pace.../ Dușmanul zace-n urnă, cealaltă-n zdrențe zace.../ A, în sfârșit, dreptatea cerească s-a făcut... - V, p. 392). Electra acționează mai puțin din instinct justițiar, din iubire filială și din sentimentul datoriei față de tatăl ucis, cât din ură și ranchiună față de Klytemnestra și amantul acesteia. Își urăște
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
III 5). După cum constată oracolul în monologul său final, muritorii se pot răzvrăti cu succes împotriva zeilor dacă năzuiesc cu destulă convingere spre libertate, dacă elanul lor prometeic e destul de susținut. Natura umană este duală, căci în fiecare din oameni zace o parte pe care forțele din afară o stăpânesc, și o parte în care oamenii sunt singurii stăpânitori. În lupta titanică dintre cele două părți ale plămadei, luminată de flacăra prometeică, victoria atârnă de intensitatea acesteia : De arde până la marginile
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
cuprinzătoare ca nici una alta. Cartea este un vapor de marfă care aduce spiritului nostru, din apropiere sau din depărtare, tot ce are de trebuință.” Klaus Horms 272. „Tot ceea ce a săvârșit, gândit și împlinit omenirea sau ceea ce a fost înainte zace păstrat, ca prin minune, în foile cărților. Ele sunt visteria aleasă a oamenilor.” Thomas Carlyle 273. „Toți suntem poeți când citim bine o poezie.” Thomas Carlyle 274. „Calul se stăpânește și conduce prin frâu, iar omul drept, prin cărți.” S.
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
istoric, încât cititorul poate uita că e vorba de un "accident" petrecut pe fondul represiunilor provocate de evenimentele din Ungaria toamnei 1956. La fel cu hazardate omisiuni ale reperelor temporare, au loc încălcări ale granițelor spațiale. Cea care narează întâmplările zace între pernele de acasă (în suburbia pariziană Gennevilliers străbătută vag de ecouri ale răzmerițelor locale din 2005-06), pe când gândurile ei mai alunecă retrospectiv, animate de ultime resurse, spre ținuturile copilăriei bântuite de spectrul războiului pe coasta basarabeană a Mării Negre sau
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]