1,683 matches
-
o haită de câini de vânătoare. Douăsprezece etaje mai jos, imensul bulevard al Republicii apărea congestionat cât vedeai cu ochii, de la Nord la Sud, și o mie de automobiliști nervoși făceau să răsune claxoanele știind că eforturile lor vor fi zadarnice. Nori de fum negru se înălțau de la tobele de eșapament ale autobuzelor și un miros greu de benzină de proastă calitate plutea deasupra orașului, lipindu-se de fațadele edificiilor, de reclamele luminoase, de panourile mari de afișaj și de geamurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
așa cum nu alergase niciodată. Piá transpira și gemea în cea mai îndepărtată colibă din sat. Căpetenia tribului și patru femei o înconjurau îngânând descântece, dar pe chipurile lor se oglindea oboseala, iar în tonul glasurilor, convingerea că strădaniile lor sunt zadarnice. Se aplecă asupra ei, ea deschise ochii și șopti ceva. O femeie îi oferi apă într-o tărtăcuță, pe care ea o bău cu lăcomie. Observă că era mai goală decât oricând, mai copilă, mai lipsită de apărare. Slăbise și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
cosași, termite și larve descompun resturile vegetale și fertilizează solurile, dar în Amazonia, numărul lor e infim și pe suprafață se întinde mereu un strat gros ce nu se descompune. Formarea solurilor noi devenea atunci atât de lentă, încât era zadarnică orice încercare de a cultiva. Acolo unde au fost doborâți copacii nu va crește nimic. Nimic, doar hățișuri nefolositoare, pentru că arborii noi vor întârzia decenii ca să atingă mărimea originară. Marele bazin amazonian nu admitea nici silvicultura, nici agricultura și cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de prima tinerețe, cărora le-a surîs șansa și-și poartă gloria În buzunar alături de legătura cu chei și de buletinul de identitate, nu mai au nevoie de ea. Cei care nu au obținut-o niciodată, obosiți de atîtea eforturi zadarnice, Încetează de asemenea s-o mai rîvnească. Dar ce fac vitalii, Îndîrjiți, furioșii, ce substituie ei acelei pofte de glorie după ce obiectivul a fost atins? Se retrag la țară, se ocupă de grădinărit, devin rentieri? Nu. Se aruncă Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
o partidă de biliard în față, la televizor, urmărind umbra stâlpului de telegraf cum străbate distanța dintre grădini, m-am gândit mult la sensul vieții mele. Nu cu mâhnire, ci pur și simplu cu mult calm, ca într-o rătăcire zadarnică a gândurilor. Elementele rutinei mele, ale rutinei mele antidepresive... După o vreme, nu mi-a mai păsat de însănătoșire sau de Primul Eric Sanderson sau dacă Randle îmi voia binele sau nu. Pur și simplu nu m-am mai gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
amâne, zâmbi, bolborosind : — Un domn distins... Cu un corn englez. Clipi fericit, închise iar ochii, rechemând amintirea fericitei întâlniri. Nu i se îngădui, agresorul îl tot trăgea, încăpățânat, și avea brațe puternice. — Un sfânt. Mut și măreț... Rezistența se dovedi zadarnică, fu obligat să-i recunoască fața lată, buzele subțiri, firul negru al mustății, surâsul strâmb, timid. Un vechi camarad ? Demult, acum un veac ? Aceeași cameră. — Un domn... frac englezesc. Cabalinul... Cal și măgar. Catârul sterp, sihastrul, lordul, un corn englez
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
vizitele de altădată la grădina zoologică, în care regăsise indiferența liniștitoare a simplității, înțelepciunea instinctelor, foamea, împerecherea urgentă, supunerea la marile cicluri, comunicarea imediată, cosmică. Își aminti solemnitatea colorată a păunilor lângă suferința unei perechi de elefanți care încerca, în zadarnice chinuri, să se împreuneze, foamea urșilor hrăniți cu saci de pâine, maimuța mută și buboasă. Grădina părea pustie. — A, n-ați mai fost de mult... Numai un bilet ? Azi ați venit singur ? Trecu spre zona cuștilor cu gratii, în dreptul prietenilor
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
mă iritau. Într-una din plimbări, avu o izbucnire surprinzătoare împotriva mea. Învinuiri jignitoare, dar perfect întemeiate ! Franchețea ei mă stupefiase și mă cuceri. N-a mai apărut niciodată între noi, încercările mele de a o readuce s-au dovedit zadarnice. Prea tânăr, împiedicat de un stupid orgoliu de adolescent, nu m-am dus să-i explic schimbarea din seara aceea. Mă îndrăgostisem de ea. Mă alătur până la urmă emoționat unui elan franc și direct către mine. Mă răsucesc acum inutil
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
sionalism era altă înfățișare a ratării, deplina identificare cu colivia. Promisiunile, capcana ? Să accepți forma salarizată a disperării, fără o șansă de schimbare. Acceptăm și trăim acceptarea, zi de zi, ne aranjăm, uităm, murim. I se păreau caraghioase, apăsătoare și zadarnice succesele pe care travestiul său le înregistra. Trecea între ceilalți drept studios, riguros, temeinic, în vreme ce el se știa ruinat. Iar colegul, prietenul ? Lucian își făcea cu strălucire meseria doar pentru a smulge vieții plăceri epicureice ? Gospodar subtil al propriilor calități
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
grade la umbră. Modesta miercuri mijlocie se tot întinsese, se înfierbântase și se înrăise și se întorcea, desfăcută, dilatată, miriapod, meduză leșinată. Mesele, dulapurile, pereții, planșetele, ferestrele, cuierele, jaluzelele, telefoanele, scaunele, birourile, pupitrul, aprinse lent, temeinic, minut cu minut. Așteptare zadarnică : nimeni nu apăru. Naivul se perpelise până seara, mereu acolo, în același loc. Cu ochii pe ziar : „Unanimă adeziune, Magistrală Expunere, Înfăptuire neabătută“... Dimineață după-amiază, venise repede altă dimineață după-amiază de miercuri. Ziarul, în același loc : „întregul popor... realizări fără
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
sunt prea bătrân, repetă oarecum melancolic, fără a fi, totuși, expresia unei crize sufletești. O insatisfacție din acumulări existențiale, regăsită la creatori din toate timpurile, se manifestă și în versurile artistului contemporan, pentru care totul este fără de folos, / o încercare zadarnică de înțelegere /a neînțelegerii. Gânduri, reflecții, revelații, sentimente trezite de cotidianul - agresiv adesea - abordat familiar, ironic, sunt scânteia care declanșează demersul liric al lui N. Herișanu, și care compun o hartă a preocupărilor sale interioare, presupuse fragmente decupate dintr-un
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
descătușare a aspirației spre perfecțiune, tangibilă, totuși, numai în vis, unde O lume-ntre lumi se deschide-ntre noi, / O lume ca în manuscrisele rare, / Ca în marea epopee de iarbă, fiindcă liman nu există între gând și hiperbolă, în zadarnica încercare de refacere a pierdutului Eden, măcar în cuibarul gândului, acolo unde se surpă durerea, tăcerea, visarea, / Cum lemnul se surpă în trupul unei viori. 2. Zăpada timpurie Cel care scrie astăzi sonete poate părea temerar și /sau inconștient, având
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
plictiseală. Oglinda va reflecta mai ales starea sufletească, dar Manuela putea rămâne fără oglindă plecând pe stradă? Desigur că va avea asupra ei o altă oglindă pe care o luase cu ea în plimbarea nedefinită prin “cenușiul tulbure al zilei zadarnice”. Se spune că “un om fără trecut nu are viitor”, probabil de aceea eroina nu reușește să evolueze nici trupește, nici spiritual. "Trecutul mort” o trage înapoi asemeni unui păcat inițial regăsit în romanele sfârșitului de carieră a autoarei. Ura
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
În disperarea ei îl caută pe Vâlsan ca pe un salvator, lumea imaginată de ea este o realitate de gradul II, dar impură: “Închise iar ochii, ca să vadă mai bine, ca să se amăgească mai bineă...) Purta dulceața imaginilor plăcute și zadarnice, și tristetea obositoare de a nu le trăi decât cu închipuirea. ...Și asta poate fi realitate, zise Manuela fără să explice”. DESCRIEREA SOCIETĂȚII Evenimentele mondene sunt cele mai bune momente, când regizorul general al moravurilor dă frâu liber imaginației, lăsându
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
se afla sublim în sufletul creștinului de altădată. Pungașii, năpârci otrăvitoare, își fac în liniște meseria. Vezi consolidarea cu imunitate veșnică a parlamentarilor precum foștii securiști. La fel, mita și șperțul au înlocuit morala și prețuirea omului. Toate virtuțile sunt zadarnice. Impostura stinge orice avânt. Sunt tulburat! Pe noi, legionarii, vor să ne scoată din luptă sub acuzație de fascism, de aceea legionarii au rămas în același teritoriu izolați, batjocoriți, fără drept la cuvânt, fără drept de apărare și dacă s
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
care sălășluiește în adâncul inimii oricărei ființe umane. Cei care veșnic ne ponegresc cu acuze neroade, dușmanii neamului nostru creștin și ai Bisericii lui Hristos, ascunzișuri murdare, vor distrugerea surselor de conștiință națională, de unitate și demnitate, Mișcarea Legionară, asmuțiri zadarnice. Duhul legionar izvorât din adâncul pământului românesc, apă sfântă, curge năvalnic, întărește și cuminecă pe cei ce beau, râvnă și temei întru învierea și mântuirea neamului. Câtă agresivitate. Câte acuze dezonorante, fără temei, atacuri grosolane, „mușcături de câini turbați” la adresa
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
legate de boală într-o lume unde istoria e complet anulată și nu sunt necesare explicații din moment ce nimic nu e explicabil. Ce ar putea fi mai potrivit pentru nevoia mea de a ieși, cumva, din realitate decât războiul, încăpățînat și zadarnic, luat de la capăt în fiecare dimineață de Monseniorul, împotriva a cincizeci de pendule pe care ar vrea să le oblige să bată în aceeași fracțiune de secundă? Uneori, când mă trezesc noaptea și trebuie să aleg între uitatul pe pereți
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
fi fost piatră. „Cine nu știe ce-i carpenul uscat nu va pricepe ce înseamnă să încerci a face ceea ce fac eu” - dialoga Toaibă cu sine, pansându-și bășicile din palmă cu o batistă. A încercat s-o rupă. Încercare zadarnică însă. Cu palmele sângerânde, a continuat să cioplească cu disperare. Când a văzut nuiaua ruptă, și-a șters sudoarea de pe frunte și a încercat-o dacă 89 îi va fi de folos. Parcă da! Dar cum să-și sprijine subsuoara
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
înfipte în parii pe care barbarii îi înfigeau în pământ, dând ocol în galop taberelor noastre. Antonius Primus și Errius Sartorius erau singuri în cortul tribunului. Schimbară o privire. Amândoi văzuseră capetele înfipte în pari. Amândoi asistaseră și la torturarea zadarnică a prizonierilor quazi, în speranța că vor dezvălui unde se găseau satele lor. — Aici - Antonius puse degetul în mijlocul hărții. Aici, vezi? Aici trebuie să mergem, să-i scoatem din vizuina lor. Tribul quazilor rebeli a venit dinspre miazănoapte. Noi îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
vreun martor? El se va asigura că ritul îndeplinit de noi se desfășoară potrivit regulilor și tradițiilor militare. — L-am numit, zise Antonius. — Martorul tău este prezent aici? — Sunt aici, răspunse Errius. Îl văzu pe Antonius întorcându-se, în încercarea zadarnică de a-l recunoaște și de a-i întâlni privirea. Un alt glas se auzi: — Cel credincios lui Mithra va fi pregătit să-și dea viața pentru ideal. Va fi curajos și înțelept totodată. Va lupta pentru Bine, împotriva Răului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de păr, Și paginile tale, adevăr, S-au tipărit cu litera cea sfântă. Un om de sânge ia din pisc noroi Și zămislește marea lui fantomă De reverie, umbră și aromă, Și o pogoară vie printre noi. Dar jertfa lui zadarnică se pare, Pe cât e ghiersul cărții de frumos. Carte iubită, fără de folos, Tu nu răspunzi la nici o întrebare. Elogiu O carte citită cu răbdare și interes, pentru a-i pătrunde înțelesurile, a fost și este o îndeletnicire plăcută și folositoare
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
și pronunția alfabetului, dar Maitreyi mă întrerupse. ― Cum se spune: "Sunt o fată tînără"? I-am spus cum se spune, și repeta fericită: ― Je suis jeune fille, je suis jeune fille! Pronunța cu o precizie uimitoare. Dar lecția mea era zadarnică, pentru că mă întrerupea mereu ca să-i spun franțuzește o sumă de propoziții și cuvinte fără nici un rost. ― Vorbiți ceva, îmi traduceți și eu repet, găsi ea metoda cea mai bună. Am început atunci o serie de conversații foarte ciudate, pentru că
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
trupul numai o rană, sufletul risipit, nu mai aveam nici voință, nici putere să mă dezmeticesc o clipă. Intră Lilu, în lacrămi și ea, și îmi întinse repede un petec de hârtie. "Nu mă lasă să te văd. Nu-ți zadarnici viața, nu te lăsa înfrînt. Pleacă în lume și arată tuturor curățenia ta.Fii om și ai să afli de mine în curând. Maitreyi." Era un scris împleticit, într-o englezească improvizată, cu pete de cerneală. Ascunsei repede hârtia în
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
undeva, de-a lungul trupului ăsta alb, peste care dragostea trecuse fără să se oprească. ... Voiam s-o uit cu adevărat sau voiam să-mi dovedesc că numai pe ea ara iubit-o și că orice altă dragoste ar fi zadarnică? Nu știam dacă este o simplă verificare sau cea dintâi fugă. cea dintâi haltă în noroi. Nu-mi venea a crede că s-ar putea uita vreodată asemenea lucruri. Nu puteam crede că sunt și eu asemena celorlalte mii de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
asemenea unui bolnav, mărturisește: Neliniștit, cu simțurile încordate mereu, eroul își analizează minuțios starea lăuntrică: În partea a doua a romanului, frământarea și nesiguranța continuă și interogațiile chinuitoare rămân fără răspuns: Eroul încearcă la un moment dat un sentiment de zadarnică frământare în fața grozăviei morții. Sentimentul iubirii este confruntat astfel cu cel al morții: Romanul de dragoste se încheie cu aceeași incertitudine și cu portetul spiritual al soției, care nu mai are nimic din farmecul uimitor al femeii care a fost
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]