7,506 matches
-
cântec de liră, dau glas sfintei lor iubiri pe când cerbii toți muriră. iară se trezesc amurguri de pe drumuri, de pe ape, cu Orpheu cântând din liră, cântul lor să ni-l adape. timpul fuge iar pe câmp privind șăgalnic înapoi, în zarea unde vor cădea ca ultimii iubiți eroi. cântă lira doar în vis, nu mai trece iar Orpheu, oare cine l-a ucis, dacă nu chiar Dumnezeu? marți, 3 decembrie 2013 Referință Bibliografică: ultima Ofelie / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN
ULTIMA OFELIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363068_a_364397]
-
împiedica să explorez acest teren necunoscut. La un moment dat am ajuns la capătul cărării obosit din cauza urcușului și al vârstei (să nu uităm că aveam 68 ani), deasupra unui promontoriu de unde se întindea o panoramă de domeniul fantasticului. În zare se vedea poarta spre Oceanul Atlantic, apoi spre Polul Nord. Pe malul celălalt munți înzăpeziți, iar în laterale fiordul cu malurile sale înalte, din stâncă dură, pe care creșteau pini rămuroși, sau se ridicau casele orașului. Sub mine, în fața mea, la câțiva
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363272_a_364601]
-
dovadă că pașii mei bătrâni, au călcat acest tărâm de vis, plin de istorie și fantasmagorie, în scrierile literare. Zăpada încă mai era așezată printre copacii crescuți pe panta dintre fiord și oraș chiar dacă se apropia sfârșitul lui aprilie. În zare se vedea poarta de intrare în ocean ca o chemare spre drumurile necunoscute străbătute de mii de ani de neînfricații vikingi. Ne cunoscând zona și orașul, știam că trebuie să mă îndrept tot înainte, cu oceanul în spatele meu, deoarece în fața
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363272_a_364601]
-
să-mi transformi tristețea. Te aștept și-n primăvara altei vieți, Cu vis real să-mi dăruiești tandrețea Și lumina soarelui în dimineți. Autor Maria Filipoiu Antologia „Colindele zăpezilor târzii", Editura Leric graph și Colecția Grai românesc MAGIA IERNII Pe zarea sidefie, văzduhul a nins, Magia iernii să se strecoare în vis. Iar cer de stele se oglindește-n ape, S-aprindă felinare-n feerică noapte. Pe munți strălucește cunună de stele, Când basm pune vrajă-n gândurile mele, Să îmi
ANTOLOGIE DE POEZIE „COLINDELE ZĂPEZILOR TÂRZII -COAUTOR MARIA FILIPOIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363373_a_364702]
-
de viață, Cu floarea speranței în ramuri de gheață. Autor Maria Filipoiu Antologia „Colindele zăpezilor târzii", Editura Leric graph și Colecția Grai românesc VISCOLUL AMINTIRILOR Mă viscolește amintirea Din primăvara vieții noastre, Iar doru-mi îngheață privirea, Când ning tristeți din zări albastre. Pe chipul tău văd neputința De-a face un popas în trecut. Zadarnică îți e căința, Că în iubirea mea n-ai crezut. Din ochii tăi plouă regretul, Că nu poți da timpul înapoi. Ai da oricât să știi
ANTOLOGIE DE POEZIE „COLINDELE ZĂPEZILOR TÂRZII -COAUTOR MARIA FILIPOIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363373_a_364702]
-
Ediția nr. 1862 din 05 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Se scurg tăcute clipe Pe margini de peron; Doar gândul stă să țipe În ultimul vagon. Privirea răscolește Pe orice călător, Pustiul însă crește Sub roți năucitor! Curg umbrele pe zare Sub soarele arzând; Tăceri devastatoare Rămân agonizând. Se zbate-n geană clipa, Minutele-s prea lungi, Frântă îți e aripa Spre zări ca să ajungi! Rămâi privind tăcută. Nu-i niciun trecător! În gânduri ești pierdută... Faci parte din decor! Tristețea
CLIPE PUSTII de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363413_a_364742]
-
țipe În ultimul vagon. Privirea răscolește Pe orice călător, Pustiul însă crește Sub roți năucitor! Curg umbrele pe zare Sub soarele arzând; Tăceri devastatoare Rămân agonizând. Se zbate-n geană clipa, Minutele-s prea lungi, Frântă îți e aripa Spre zări ca să ajungi! Rămâi privind tăcută. Nu-i niciun trecător! În gânduri ești pierdută... Faci parte din decor! Tristețea îți îmbracă A ta neclintire, În lacrimi se îneacă Un scrâșnet de șine! Referință Bibliografică: Clipe pustii / Costică Nechita : Confluențe Literare, ISSN
CLIPE PUSTII de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363413_a_364742]
-
nu ai crede că gingașii ghiocei, cu lăncile din smarald, scot clinchet de clopoței. O boare de vânt ușoară va purta mireasma lor, „vestitori ai primăverii” - bucuria tuturor. Iarna însă nu se lasă, „babele” își pregătește să cearnă zăpadă-n zări, troienind din nou cărări. Vântul de la miazăzi - „mâncătorul de zăpadă”, Dochiei-i fură cojoace, de vreo nouă zile-ncoace. Fete au ieșit din case purtând fine mărțișoare, și pe câmpuri apar pâlcuri de culori pline de floare. Iată, mândra primăvară, cu
„SIMFONII DE PRIMĂVARĂ” de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363410_a_364739]
-
Strofe > Atasament > MI-AI SĂDIT ÎN OCHI IUBIREA Autor: Cornelia Vîju Publicat în: Ediția nr. 1862 din 05 februarie 2016 Toate Articolele Autorului O, chip de înger, mi se pare Că mă veghezi cu-atâta drag, Când eu suspin, întreaga zare Se sprijină de-al nopții prag. O, cât aș vrea să știe lumea Și codrul colindat de vânt, Că mi-ai sădit în ochi iubirea Că glasul tău e-un dulce cânt. Cu tine ating cerul cu mâna Din el
MI-AI SĂDIT ÎN OCHI IUBIREA de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363414_a_364743]
-
-i mătăsoase te cuprind în vraja munților. Alături numeroase tuneluri ale căii ferate străpung muntele. Când munții eliberează valea din strânsoarea lor ești întâmpinat de sfântul locaș de cult, Mănăstirea Lainici, a cărei biserică are o arhitectură aparte. În continuare zările se deschid și mai la sud, pe malul stâng al Jiului se află cocheta capitală gorjeană,municipiul Târgu Jiu. Într-o promenadă pe aleile parcului de pe malul Jiului asculți doinele și șoaptele duioase ale apelor sau te oprești fascinat în fața
UN PLAI DE VIS DIN NORDUL OLTENIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363388_a_364717]
-
cu frumusețea laolaltă. Iubirea-i minunata mea iubită pe care o ador și-o venerez, făcând din ea al vieții mele crez și-nnobilând cu ea a mea ursită. Singur Te-au părăsit speranțele în stoluri, speriate au zburat în patru zări. Ai rămas singur printre întrebări ce vin în haite și îți dau ocoluri. Ți-ai căutat dorințele, dar tristă viața ți-a spus că-n lume s-au ascuns. De unul singur cauți un răspuns, dar doar tăcere grea în
ÎNNOBILARE SINGUR de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363416_a_364745]
-
Ștefan Vlad, nufărul Dobrogei. Mitul florii de nufăr Ca și stelele și geniile, nuferii intră în nemurire, supraviețuind într-un ancenstral animism, prin poezie și cântec! Gândul nisipului îl știe luna, gândul pietrelor îl știe vântul, gândul mării îl știe zarea, gândul Dunării îl știu lotcile, gândul nufărului îl știe și îl înțelege ca nimeni, interpretul de muzică folclorică dobrogeană, Ștefan Vlad.„ E un simbol pentru Dobrogea”, spune despre artist prezentatoarea de emisiuni la Tv. Litoral, Sonia Enache, „trăitor al dimensiunii
ŞTEFAN VLAD, NUFĂRUL DOBROGEI. MITUL FLORII DE NUFĂR. de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363389_a_364718]
-
a însoțit până la ieșirea din sat. Ne-am despărțit la polele unui deal de unde m-a petrecut cu vederea până când am ajuns pe culmea lui, apoi valea m-a mistuit în partea cealaltă și mi-a deschis în față o zare către lumina plină de speranțe, dar și plină de griji și de primejdii. Aveam cu mine la plecare un geamantan, un suflet curat și educația de acasă. Aici a luat sfârșit copilăria mea! Strădaniile mele școlare primare fuseseră în ce
ŞTEFAN VLAD, NUFĂRUL DOBROGEI. MITUL FLORII DE NUFĂR. de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363389_a_364718]
-
Articolele Autorului Ți-e dor de tine Ești ce n-ai dorit, o rarefiere de când din simțiri au țâșnit derute și-ai ajuns să crezi că orice durere e o virtute. Stai nepăsător pe-a dorinței stâncă și privești în zări splendide azururi simțind că mai poți ciopli-n ele încă mii de contururi. De când spre un punct viața ți se-ndreaptă simți cum tot mai mic eul tău devine și-n timp ce cobori treaptă după treaptă ți-e dor
ŢI-E DOR DE TINE ZODIAC de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363450_a_364779]
-
-ți fură-n zbor privirea, oglindită în fiori, locuită de fantome, de iluzii în culori. adu-ți aminte, iubito, tu n-ai fost ce eu nu sunt, tu ești apă, ești durere, ești și aer și pământ, eu sunt cântec, zare-ntinsă peste orizonturi sure, sunt luceafărul de noapte îmbrăcat în dulci armure, într-o lume inocentă sunt și alfa și omega , sunt căzutul dintre stele și vin tocmai de pe vega, trag lumina prin privire și alunec fără voie sau răsar
EU TE IUBESC, PENELOPĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363455_a_364784]
-
fără margini, lacrimi pline de iubire, nu credeau că-s împreună, nu-ș veneau deloc în fire, după atât amar de timp, dup-atâta despărțire. luna bate printre cetini și alunecă pe mare, ca fantoma unei umbre, ca o umbră peste zare, stele picură din ceruri și deasupra se desfac, legănând lumini pe boltă în culori de liliac, se-auzeau clipiri de harfe și glas tainic de chitară ce se răspândea himeric peste tot în acea seară, fericiți de-atâta farmec, se
EU TE IUBESC, PENELOPĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363455_a_364784]
-
din 17 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Vânt rece cântă-o doină în zăvoi Și cerul varsă lacrimi triste-n iarbă, Pământul nu mai poate să absoarbă Amărăciunile ce curg puhoi. Când se adună norii în convoi, Tunând din patru zări, încep să fiarbă. Vânt rece cântă-o doină în zăvoi Și cerul varsă lacrimi triste-n iarbă. Ferindu-ne de apa cestei ploi Sorbim iubiri în noaptea lungă, oarbă, Ne ștergem lacrimă prelinsă-n barbă Și ne privim până uităm
RONDELUL UNEI NOPŢI DE VARĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363519_a_364848]
-
ce deschide cartea, sărut stânga celui ce-a învins nătânga lene de a fi; sărut pe amundouă, care au pe unghii rouă de pe filele de carte care au trecut prin moarte și re-nvie-n fiecare ochi din margine de zare. Le sărut pe amundouă: Sărut stânga, sărut dreapta Care țin drept cruce cartea. ,, Referință Bibliografică: - Cuvântând- / Constanța Abălașei Donosă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 898, Anul III, 16 iunie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Constanța Abălașei Donosă : Toate
- CUVÂNTÂND- de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 898 din 16 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363532_a_364861]
-
unde mereu rătăcesc! Sau poate îmi scrii despre tine Cu chipul pierdut în alint, Cu dorul ce-ți curge în mine Ca într-un tăcut labirint! Dar scrie-mi cu mâinile tale, Zidește pe foi de granit Și cheamă din zări abisale O clipă ce nu s-a cernit! Când noaptea mi-e plină de gânduri Si somnul aleargă nebun, Aș vrea să te văd printre rânduri... Încearcă și scrie-mi acum! Referință Bibliografică: Încearcă! / Costică Nechita : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
ÎNCEARCĂ! de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363550_a_364879]
-
Trifan Publicat în: Ediția nr. 1889 din 03 martie 2016 Toate Articolele Autorului Sub stele răsărindu-mi ești alinul, Când cerul parcă-i contopit cu marea, Tu ochi îmi ești și eu ți-s cristalinul, Ne-mbrățișăm iubindu-ne cu zarea. Îți simt parfumul, ce doar tu și crinul Îl răspândiți o dată cu-nserarea, Sub stele răsărindu-mi ești alinul, Când cerul parcă-i contopit cu marea. Pe două vieți s-a așezat seninul Și fără de cuvinte ni-i chemarea, Pe brațul
RONDELUL ÎMPLINIRII de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363545_a_364874]
-
și lipește-mi ochii de soare ,să simtă și ei că-i frumos cănd iubirea te doare. Vino iubito cum poți și lipește-mi ochii de rouă , prea au secat făr'de rost,deși fluvii de dor se vărsară în zare... Vino iubito în gănd ,și răstigneștene ochii de stele ,să ispășească înpreună iubirile grele ... Vino iubito ,cum poți ;și-n genunchi de se poate ;...că toate-și au rost ! Dar vino chiar azi ; măine-i tărziu pentru toate ... Referință Bibliografică: Ultima
ULTIMA CHEMARE de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1562 din 11 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362293_a_363622]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > CRUCEA Autor: Ion I. Părăianu Publicat în: Ediția nr. 1562 din 11 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului CRUCEA Crucea - intersecția coordonatelor din centrul Universului. Fiecare braț indică zările, unde, de la Turnul Babel, s-au statornicit semințiile. Crucea - simbol creștin al mântuirii: - instrument de tortură; Primul semn al închinării pruncului: Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Amin ! Omul e creat după semnul crucii; sus capul; jos
CRUCEA de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1562 din 11 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362291_a_363620]
-
între noi Iar locul sfânt să-l umplem amândoi, Să fim nemuritorii stăpâni în univers, Tu simfonie sfântă, eu rima unui vers, Tu undă tremurândă într-o dorință Prinsă între țărmuri de a mea voință, Îmbrățișați pe veci în necuprinsul zării Cu tot ce-i trecător de aici să dăm uitării, Pământu-întreg să-l umplem cu iubirea, Iar clipa regăsirii s-o bem cu nemurirea. Borbei Dan Referință Bibliografică: Să-ți spun iubito ... Dan Borbei : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
SĂ-ŢI SPUN IUBITO ... de DAN BORBEI în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362309_a_363638]
-
vorbe mundane fără sens și înțeles când Logosul sublim răsare-n lume mereu din a Marie sân ceresc Ea singura de-ajuns să ne dezlege ne ține-n sânurile Ei fiin.țări ca să atingem veșnicia hrănindu-ne cu laptele din zări Crescuți renaștem întru aripi ne ridicăm din tina oarbei încălțări îngenunchiați cu fruntea întru lacrimi ne înnoim în calde tandre înăl.țări La Fiul ei să mai avem scăparea la al Ei tainic colț de rai retras toți cei ce
COLIND HIERATIC VIII- TÂNJET DE ALABASTRU de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362325_a_363654]
-
cică a făcut Demult tare, la-nceput, Trei pomi cum nu s-a văzut: Un salcâm tare frumos, Un stejar gros și umbros Și un brad înalt, fălos. Vă mai spun că fiecare Avea sute de picioare Să umble din zare-n zare . Apoi a suflat, Viață de le-a dat Și i-a îndemnat: - Vă las să umblați, Loc să căutați, Să vă așezați ! Și-a plecat bradul haihui Până-n vârful muntelui, Chiar în coasta soarelui. S-a oprit stejaru-n
SALCÂMUL, STEJARUL ŞI BRADUL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1562 din 11 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362321_a_363650]