1,973 matches
-
state semnatare prin preschimbarea cu un alt permis obținut într-un al treilea stat. IOAN BÎTEA Călătorie pe Valea Sebeșului l Popas la Oașa Dacă satul Căpâlna reprezintă locul unde Lucian Blaga a venit să-și ogoiască sufletul, „după un zbucium târziu al vieții“, mai sus (42 de km depărtare), la Oașa, Valea Sebeșului, a fost, o vreme, însăși casa de vară a lui Mihail Sadoveanu și a familiei sale. Pornim, așadar, pe urmele scriitorului... Ne oprim la Șugag doar pentru
Agenda2004-38-04-turistic () [Corola-journal/Journalistic/282903_a_284232]
-
i-l va lua, în cele din urmă, vița de vie, cu ciorchinii săi atârnând grei... Și vinul va fierbe și va cădea și zăpada și iarăși grâul cu lanurile sale va îmblânzi marea, aparent „fiindcă ea rămâne pradă aceluiași zbucium de milioane și milioane de ani de geruri cumplite și de călduri năpraznice... " * Prima zi de vacanță - citesc în sala pustie care mai ieri răsuna de glasurile copiilor, jurnalul lăsat aici în loc de amintire: ...Simțind sub picioare nisipul noi am devenit
La mare, vara… by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6154_a_7479]
-
și Tatăl său spusă de acest mare regizor. Material și imaterial, realitate și iluzie, dorința de a zbura - una din temele care străbat fiecare montare din această Trilogie. Gheață, apă, foc, cămașa din hîrtie pe care Hamlet o topește cu zbuciumul lui. Toate se risipesc pe scenă, curg. Ca viața însăși. Actorii-gropari-clovni felinieni. Este pentru prima dată cînd îi văd cum refuză să joace "Cursa de șoareci". Este cursa morții. Și ei știu. Ca orice bufon. Hamlet le suflă cenușa pe
Shakespeare mai presus de orice (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8453_a_9778]
-
indecizia, de natură formală și expresivă, se manifestă și ea în conscecință: adică între o stilistică a semnului, a realului sublimat în hieroglifă, și o retorică a lumii obiectuale și a raporturilor figurative. Așa cum alfabetul însuși poate fi martorul unor zbuciume interioare ale spiritului românesc, în lentul său parcurs de la chirilica bisericească spre grafia latină și secularizată a lumii europene, imaginea balansează și ea uneori, asemenea alfabetului, cumulînd simultan elemente din ambele direcții, între civilizația icoanei, însetată de absolut și de
Între Orient și Occident by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11057_a_12382]
-
cele mai acute din ultimele decenii au amuțit, din nefericire, pentru totdeauna. Cu puțin înaintea Anului Nou și aproape în aceeași zi cu Alin Gheorghiu, Cornel Radu Constantinescu s-a stins din viață după o lungă suferință și după un zbucium continuu în istoria măruntă. Apariție exotică în spațiul nostru public și în sălile de expoziții, cu chipul său palid și cu barba rară a unui mandarin oriental, cu trupul împuținat, pierdut sub faldurile unui trenci fără vîrstă și apăsat de
Tăcerea lui CRC by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15612_a_16937]
-
reușește să prindă proporțiile exacte ale fiecărui personaj, a ce este marionetă și durere vie în fiecare. Din triptic, cred că „Naomi în camera de zi" este și cea mai puternică emoțional. Pașii lui Naomi măsoară ca un metronom sfîșietor zbuciumul și suferința. Singurătatea. „Preludiu și Liebestod" este confesiunea unui dirijor, vocea interioară care însoțește ca un alter ego actul creației. Îl vedem pe dirijor din față, de data asta facem parte din orchestră. Întors cu spatele la publicul său, ipostază pe care
Trei americani la Comedie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6501_a_7826]
-
locul potrivit, dar nu neapărat și pentru o biată inimă (fie ea și de regină).” E, cred, concluzia. Istoria recuperează mărturii palpabile, mai mult sau mai puțin prețioase, mai mult sau mai puțin bătute în pietre scumpe. Dar nu și zbuciumul, inefabilul, inconstantul și vremelnicul dintr- o biată inimă. Din inimi care au bătut, sincronizate cine știe de ce, pentru Balcic. De asta, cartea pe care, cu neabătute melancolii, o închid acum e cu atât mai necesară.
Povestea Balcicului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2769_a_4094]
-
aș fi dorit ca oamenii aceștia să fi văzut un spectacol valoros, ca prima întîlnire să-i marcheze, să-i facă să se îndrăgostească iremediabil de misterul lumii teatrului, să-i provoace să-i descopere dimensiunile, ceva din magie, din zbuciumul artiștilor. Nu cred, însă, că avea o prea mare importanță. Într-o situație limită, orice semn al normalității, al vitalității, ineditului chiar, capătă alte proporții în care viața devine singura valoare fundamentală. În fond, acest happening poate fi doar începutul
Viens voir les comediens! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16147_a_17472]
-
una dintre componentele energiei sale distructive. Crimele, fantomă lui Banquo, șanț an mod evident procedee scenice menite să marcheze, nu să impresioneze; ele ar trebui să permită focalizarea atenției asupra interpretării rolurilor centrale. Claudiu Bleonț alternează tehnic țipatul și șoaptă, zbuciumul și ămpăcarea. Pentru el, ca și pentru noi, Macbeth rămâne un mister. Diana Văcaru transmite raționalitatea voinței antrenate an acțiuni iraționale; o feminitate tulbure, delir eliberator. Remușcările ei transmit esență fiorului tragic, ăn mod regretabil absent din evoluția interpretului rolului
Superstitii si preziceri by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/17470_a_18795]
-
nu agrea să-și devoaleze teritoriile mai delicate, mai profunde ale propriei intimități. Excepție fac primele pagini ale anului 1958, abrupte, dramatice, de un sincer patetism: "Am trăit patru ani îngrozitori. Mai îngrozitori decât orice închisoare (subl. RC), decât orice zbucium pur lăuntric, decât orice cauză fizică. Amenințarea continuă a morții - condamnarea la moarte a unei ființe pe care am iubit-o mai mult decât pe orice iubită (subl. RC) - a făcut din viața noastră un coșmar ..." Paginile care urmează sunt
Arșavir, omul lui Dumnezeu by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8193_a_9518]
-
Privesc afișul Galei „Ștefan Iordache”. Ștefan Iordache-Titus Andronicus. Semnul puterii și al revoltei. Dar și un strigăt al neputinței, parcă, pe care orice actor îl aruncă spre urechile universului. Îl auziți, oare? Vreți să vedeți ce este fiecare secundă de zbucium din facerea unui rol, a unui spectacol, din zilele și nopțile care țin suspendate ființele artiștilor între vis și realitate? Cred că scena Teatrului din Caracal a fost repusă sub această aripă a miracolului și a artei. Gala de teatru
Promisiunea (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5508_a_6833]
-
imagina în personajul Tatianei prototipul ideal al femeii ruse; iar ulterior, peste două generații, Ceaikovski însuși se îndrăgostea de eroina sa. Și totuși, astăzi, nu poți să nu te întrebi: dintre cei din generația tânără, oare câți mai pot înțelege zbuciumul sufletesc al Tatianei obligată a alege între iubirea pătimașă și datorie, iar aceasta în favoarea unei demnități a onoarei, a onoarei deloc condiționată conjunctural în contextul social al epocii? Poate acesta este motivul pentru care Caramitru plasează avatarurile dramei într-o
Evenimentele actuale ale stagiunii muzicale... by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7437_a_8762]
-
postura "eruptivă" a subiectului, nesațiul emisiilor sale ce se prezintă în suprapuneri simultaneiste divulgă un cult al obiectelor în sens generic, a căror năvală nu e depășită de vreun sens. Creația se așterne pe întinse suprafețe de flăcări glaciale, exprimînd zbuciumul materiei incapabile a-și depăși condiția. Dicția abruptă, asocierile inedite, torențiale, sugerează absurdul spectaculos al lumii (acest absurd e o modalitate de obiectivare a poetului): "nebunia își plimba ciolanele și ciclurile obsedante de aci/ prin academiile ciupercilor/ căra după ea
Expresionism and avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11951_a_13276]
-
declanșat cred, o repunere în pagina istoriei literare și dramatice sau chiar un fel de revelație asupra felului de a scrie, o modă, chiar, la un moment dat, pe la sfîrșitul anilor nouăzeci. Să nu fi fost piesele ei îmbibate de zbuciumul, și psihic, patologic, al ei?... Puțin probabil. Nu pot să trec cu vederea stilul ei, fie și modul violent, strident în care a încercat să vorbească, să urle, să plîngă, să miște viul din noi. Atîta cît a rămas. Nu
Iubirea și Fedra by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10182_a_11507]
-
juxtapune timidității, bravura face casă bună cu ezitarea, avîntul pactizează cu torpoarea. Lirismul se sprijină pe această textură compozită, devenind cu atît mai intens cu cît substratul său e neîmpăcarea. O frămîntare ce nu izbutește a ajunge la liman, un zbucium autofag se resorb în imagine: „încălzesc întunericul/ căzut peste oraș/ lumina dinăuntru e rece/ fără folos// prin volume/ verbele dau în clocot/ și zbor prin coperțile/ incandescente/ care înconjoară fruntea înghețată” (Cîteva becuri). Ceea ce distinge viziunea poetului este transpunerea în
O poezie a contrariilor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4407_a_5732]
-
un antirasist convins și un admirator al realizărilor neamului ei. Puțin după terminarea facultății m-am căsătorit cu o frumusețe de tip nordic, Elenă, care fugita cu părinții din Basarabia rămăsese cu frica de a fi deportata în URSS. La zbuciumul ei i l-am adăugat pe al meu, acela de fost deținut urmărit în continuare de Securitate... Cei opt ani cât am fost împreună au fost vitregi, în ciuda sentimentelor noastre: locuiam într-o cămăruța la subsol, cu closetul la capătul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
avut cărți interzise, cu anii, din bunul plac al dictaturii cunosc gustul lui amar, de neuitat o viață întreagă. Căci nu e vorba numai de o înfrîngere, ci și de regretul retrospectiv pentru cele mai mici cedări, pentru vanitatea atîtui zbucium în tina unei ticăloșii contra căreia nu există decît arme radicale." La sfîrșitul volumului găsim cîtvea scrisori adresate prietenilor, mai apropiați sau mai îndepărtați... De multe ori tonul atins este virulent, ca și acela din jurnal. într-o scrisoare către
Mircea Zaciu, între jurnal și dicționar by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15292_a_16617]
-
un antirasist convins și un admirator al realizărilor neamului ei. Puțin după terminarea facultății m-am căsătorit cu o frumusețe de tip nordic, Elenă, care fugita cu părinții din Basarabia rămăsese cu frica de a fi deportata în URSS. La zbuciumul ei i l-am adăugat pe al meu, acela de fost deținut urmărit în continuare de Securitate... Cei opt ani cât am fost împreună au fost vitregi, în ciuda sentimentelor noastre: locuiam într-o cămăruța la subsol, cu closetul la capătul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
mele de jumară rîncedă, spaimele lăsate-n falduri peste momeala clipei, zilei. Vrafurile albicioase, alunecoase, de nervi zmulși de-a valma din "organismul uman", nestivuite prompt, fluturînd vraiști cotidiene, întortochierile cîlțoase ale întîmplărilor, palpitațiile c-un zvîc lipsă în apocalipsă, zbuciumul sterpi și pirpiriu, sosurile de zădărnicie în vînzoleala fadă, dificilele, calpele ținte mișcătoare, toate, toate există în jur, abia ne strecurăm, abătuți și crispați, pe brînci, printre anevoințe și surprize cu fistic. Desigur, sînt subiectiv, n-am ținut niciodată să
Îngerul mototolit (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15021_a_16346]
-
un antirasist convins și un admirator al realizărilor neamului ei. Puțin după terminarea facultății m-am căsătorit cu o frumusețe de tip nordic, Elenă, care fugita cu părinții din Basarabia rămăsese cu frica de a fi deportata în URSS. La zbuciumul ei i l-am adăugat pe al meu, acela de fost deținut urmărit în continuare de Securitate... Cei opt ani cât am fost împreună au fost vitregi, în ciuda sentimentelor noastre: locuiam într-o cămăruța la subsol, cu closetul la capătul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
el în zecile de ipostaze prezentate de sora lui, Matilda, provoacă, în același timp, o enormă bucurie și emoție, dar și o tulburare grozavă. Toma Caragiu îți este foarte aproape. Cu viața lui, cu poveștile ei și ale profesiunii, cu zbuciumul imens din fiecare zi și din fiecare noapte, cu dragostea imensă pe care a primit-o mereu și necondiționat de la familia lui. Și de la prieteni. Simți nevoia să dai buzna la teatrul Bulandra și să-l vezi în Opera de
Ochii lui Toma () [Corola-journal/Imaginative/13626_a_14951]
-
început, sfârșit și eternitate. 1 ianuarie 2007 Se desfășoară în sare așteptarea înaintea zidului, se vede Dincolo grădina, abia un ram Din când în când plutește. Ceva supracelest a copt în sevă Și iată pământul peste morți a pleznit Cu zbucium de strigăte cântate. Nu mai e mult până la veștile A tot ceea ce din carne Devine duh, stele și fire de iarbă: Veșmânt pentru încoronare. 2 ianuarie 2007 Mă redau mie însumi Nemărginit sfâșiere, Punct chemat în punct chemat Din care
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/8530_a_9855]
-
Anul V, Nr. 14 (97), 15 Iulie 1962 Poșta redacției: Andrei Steiu Puls Geamul meu e pulsul neștiut al străzii care-n trecători se zbate și-n castanii albi de duc nopțile de toamnă-n spate Toamna asta fără margini zbucium lung și holde mari cât o simt de plin și greu... Dinlăuntrul ei se zbate ca un fluviu geamul meu Toamna unui pictor Se zbate pânza nopții, albă Și culorile toamnei stau nerostite Pe buzele noastre în pârg. De lumina
Poeme în limba română ale tânărului Andrei Codrescu by Andrei Codrescu () [Corola-journal/Imaginative/10519_a_11844]
-
Florile și Sălbaticii fiind titlurile celor patru părți ale operei, desfășurate după prologul În care apar cei trei zei (HébéCristina Grigoraș - Bellone și Amor) În numele cărora se vor face sacrificiile umane pe parcursul spectacolului. Deoarece iubirea este forța universală ce determină zbuciumul omenesc al cărui martori suntem, ca spectatori, nelipsit pe tot parcursul operei este Amor, Îmbrăcat complet În roșu, culoarea pasiunii, și Însoțit de simbolurile sale, arcul și săgețile, triumful micului zeu fiind sărbătorit la finalul fiecăreia dintre cele patru scene
ALECART, nr. 11 by Iulia Mădălina Ştreangă () [Corola-journal/Science/91729_a_92894]
-
De parc-aș fi la Poartă, spre-un veșnic început... Cad razele domoale, pe rând, din luna plină Și răvășit de gânduri, fac cruce și mă-nchin: De ce ne primești Doamne, la Tine în grădină, Abia după o viață, de zbuciume și chin?...
DE CE, DOAMNE?... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83772_a_85097]