14,079 matches
-
ah!, atât de ușor de dezmembrat, de picioarele grăsuțe devenite dintr-odată inutile, să le învârtă amețitor ca într-un dans al morții prin întreaga încăpere, să le izbească cu pumnul bărbiile micuțe, să le dea drumul, iar ele să zboare, scurt și amețitor, până la întâlnirea cu tavanul, cu vreun perete, cu podeaua, să se azvârle deasupra lor răcnindu-și pentru a nu știu câta oară infamul său nume, Rahaaaaan!, și să le împlânte, în sfârșit, izbăvitor, până la prăsele, teribila lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
plecat să aducă focul și cu figura, tot de lemn, a unui îngeraș cu cârlionți ce îl reprezenta, de fapt, pe hrăpărețul Zeus, cu o vitrină unde se afla un urs de fier cu felinar care, nu știu de ce, îi zbura tot timpul capul vecinului său arab așezat pe un covor zburător, cu o păpușă pitică și creață (n-am să mai spun nimic despre ea, cred că vă puteți închipui singuri), cu un pat cât vaporul Titanic în care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
teren, dar n-a nimerit până acolo, ci a lovit un om de pe rândurile de jos, unul ca toți ceilalți 49.999, care-și plătise biletul și care ronțăia semințe de bostan. Iar omul ăla, care nici măcar nu văzuse bara zburând în spatele lui, pentru că n-avea ochi la ceafă ca zmeii și suferea și el din cauza fetei cu nume băiețos, a căzut într-o baltă de sânge și a murit. A scris și-n ziar. Luni. În Informația Bucureștiului, la rubrica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
care erau tot timpul, nu ca al meu, care nu prea era, v-am spus, nu contează, tata e tata, altă definiție mai bună nu pot găsi (și nici n-am să încerc să găsesc), iar eu eram șoim și zburam deasupra ceții, cu patria n-aveam pe atunci nici o treabă, ceața se strecurase cumva pe sub ușa noastră, continua și pe scara blocului, nici nu m-a lăsat să văd dacă Filip plângea, dacă îl strângea pe Matei cel de jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
că ea se numește cravată, iar cravata asta a fost lăsată pe pământ ca să facă niște legături bizare între copii, șoimi, Patrie și Partid, în sensul în care copiii cu cravată sunt șoimi pe care i-a născut Patria ca să zboare și să-i mulțumească Partidului că i-a trimis la grădiniță. Trebuie să recunosc că ceva era putred în toată tărășenia asta. De fapt, erau chiar mai multe. Unu la mână: dacă unii copii se transformă în șoimi, n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
nu ni s-a vorbit niciodată despre Cristos care, dacă e să dau crezare statisticilor, e prima ființă zburătoare din acest roman. Poate că pe el, pe Cristos, nu-l făcuseră șoim (Coșuță a omis întotdeauna să-mi spună dacă zbura cu cravata la gât) sau poate că el fâlfâia peste blocuri cu toată șleahta lui de zărghiți din cu totul alte motive, necunoscute tovarășei Stănescu. Părerea mea sinceră (luați-o ca pe o paranteză) e că, în lipsa altor dovezi, Cristos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
se înmoaie, punțile de legătură cu inamicul se întind tot mai des și mai trainic, iar lucrurile bâjbâie în zona armistițiilor și a bunăvoinței. Deodată, ghivecele cu flori ale Matildei nu mai sunt legate cu sfoară de clanța ușii (ca să zboare de pe suportul de fier forjat și să se facă țăndări), motocicleta lui Șchiopu Bărbosu nu mai are rezervorul de benzină burdușit cu frunze (ca să i se înfunde carburatorul și să nu pornească nici în ruptul capului), familia Ciocan nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
a lui Cristos, la ora aia, el era demult Cristi și probabil se plictisea de moarte în apartamentul lui cu carpete, nu aveau de gând nici măcar să aducă ploaia, ci doar își deschiseseră aripile străvezii și micuțe și începuseră să zboare într-un roi bramburit în jurul capetelor noastre și, mai apoi, al grădinii. Era poate pentru prima oară când nici măcar Radu nu mai era în stare să găsească vreo explicație. Crucea se înroșise de-a binelea, iar în culoarea ei, aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Prelata din spate a început să fluture, iar când am cotit de pe aleea Băiuț, s-a dat într-o parte, cât să văd că, în extremitatea sudică a lui D 13, pe la prânz, în lumina aia limpede din aprilie, nu zbura nimeni... PAGE 1 FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\Filip si Matei Florian Baiuteii.doc PAGE 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Sam Savage FIRMIN AVENTURILE UNEI VIEȚI SUBTERANE Traducere din limba engleză de Vali Florescu Pentru Nora Întro zi, Chuang Tzu adormi și, În timp ce dormea, visă că e un fluture care zboară fericit. Iar acest fluture nu știa că este visul lui Chuang Tzu. CÎnd se trezi, după toate aparențele din nou el Însuși, nu știu dacă e un bărbat care se visează fluture ori un fluture ce se visează bărbat. ÎNVĂȚĂTURILE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
cuvintelor - un lucru pe care, pur și simplu, nu eram În stare să-l fac. Locvace pînă la logoree În mintea mea, eram condamnat la tăcere. Problema era că, de fapt, nu aveam voce. Toate acele fraze superbe ce-mi zburau prin minte asemeni unor fluturi zburau de fapt Într-o colivie din care nu puteau scăpa niciodată. Toate acele cuvinte minunate pe care le repetam În minte pînă la alcătuiri perfecte și pe care le rosteam În tăcerea sugrumată a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
și simplu, nu eram În stare să-l fac. Locvace pînă la logoree În mintea mea, eram condamnat la tăcere. Problema era că, de fapt, nu aveam voce. Toate acele fraze superbe ce-mi zburau prin minte asemeni unor fluturi zburau de fapt Într-o colivie din care nu puteau scăpa niciodată. Toate acele cuvinte minunate pe care le repetam În minte pînă la alcătuiri perfecte și pe care le rosteam În tăcerea sugrumată a gîndurilor mele, erau la fel de inutile ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
folosi unei fete frumoase ca ea că nu știu ce șobolănel pus de ciordeală e de partea ei ? Avea În mînă un buchet uriaș de trandafiri galbeni și, după al cincisprezecelea „nenorocit”, l-a plesnit drept peste față cu florile, care au zburat În toate direcțiile, apoi ea a traversat În fugă strada și a coborît la metrou. Am strigat pe mutește „Bine ți-a făcut, japiță ce ești!” Individul a rămas așa un timp, legănîndu-se Încet ca bătut de vînt, printre toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
cuvintele mașină de scris, nu aveau și explicație atașată, cum se Întîmplă cînd un anume lucru e cît se poate de familiar și de evident, și tot ce-am priceput a fost că e o chestie cu taste pe care zboară uneori degete grațioase de femeie. La Început, am crezut că trebuie să fie vreun soi de instrument muzical și am fost destul de mirat de lipsa de armonie a țăcănitului său intermitent. CÎnd, În cele din urmă, mi-am dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
post de garnitură și, alteori, cînd nu stăteam prea bine cu banii, ne mulțumeam doar cu orez și sos de soia. Mustața lui Jerry era destul de stufoasă și, cînd mînca, atrăgea boabele de orez ca un magnet - acestea păreau să zboare pur și simplu spre ea. Mai tîrziu, cînd m-am simțit În siguranță În această relație, am Început să-i culeg bobițele prinse de mustață cu lăbuțele și să le mănînc. Gestul meu Îl făcea să rîdă, de fiecare dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
și Încerc să extrag din substanța lor tristețea, bătrînețea și singurătatea. Îl fac pe Jerry tînăr din nou, cu păr brunet și ondulat și dinți albi, ca În fotografia În care zîmbea. Și sîntem amîndoi afară pe strada Cornhill și zburăm deasupra Bostonului și peste fluviul Mississippi și peste Munții Stîncoși și ajungem Într-un bar sau Într-o cafenea de undeva din San Francisco - vedem golful licărind În fundal - și uneori invităm și alte persoane să ni se alăture, Scriitori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
m-a ridicat În aer și am dansat amîndoi. Ea dansa și eu pluteam. M-a ținut Între sînii ei. Mi-am Îngropat capul În mireasma trupului ei ; era un miros de piele udă. Ne-am legănat și Învîrtit ; parcă zburam. Și pereții camerei au dispărut, ca și cum am fi fost pe o scenă, și acum dansam Într-un palat alb, uriaș. Am Închis ochii și mi-am Închipuit că zburăm peste oraș și toți oamenii de pe stradă ridică ochii și arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
un miros de piele udă. Ne-am legănat și Învîrtit ; parcă zburam. Și pereții camerei au dispărut, ca și cum am fi fost pe o scenă, și acum dansam Într-un palat alb, uriaș. Am Închis ochii și mi-am Închipuit că zburăm peste oraș și toți oamenii de pe stradă ridică ochii și arată spre cer. Nu văzuseră niciodată așa ceva, un Înger dezbrăcat plutind cu un șobolan În brațe. Am dansat timp Îndelungat, am dansat tot mai repede, muzica se auzea tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Întunecată, se clătina și se scutura, În ritmul marilor valuri ale distrugerii ce-și făceau lucrarea În Cornhill. Am trecut pe sub ea și, o secundă mai tîrziu, s-a prăbușit cu zgomot În urma mea. Fărîme curbate de sticlă lăptoasă au zburat prin cameră, unele dintre ele căzîndu-mi În cap și pe spate, asemeni unei ploi uscate. Picioare de șobolan peste sticlă spartă, tăcută și fără sens. Ușa de la TOALETĂ era deschisă și vasul de toaletă zăcea, spart În două, pe podea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
periferia Londrei, sirenele Își Începuseră obișnuita jelanie nocturnă. — SÎntem amîndoi oameni inteligenți, auzi Rowe vocea străinului. Putem vorbi deschis despre unele lucruri. Rowe nu pricepea ce voia celălalt. Undeva, la vreo două mile deasupra capetelor lor, huruia un bombardier inamic, zbură de-a lungul estuarului. „Unde ești? Unde ești?“ păreau să spună Întruna bătăile inegale ale motoarelor lui. Doamna Purvis Îi părăsise: o auziră tîrÎndu-și pe scară salteaua, apoi ușa de la intrare se Închise cu zgomot - doamna Purvis se ducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cu brațele și genunchii lipiți. „Pentru maică-mea, Își spuse Rowe, ar fi și ăsta un vis urît: nici n-ar putea să-și creadă ochilor.“ Maică-sa murise Înainte de Primul Război Mondial, pe vremea cînd avioanele abia Începuseră să zboare, ca niște ciudate păsări de lemn, deasupra Canalului MÎnecii. O asemenea priveliște ar fi fost pentru ea la fel de greu de conceput ca și gîndul că băiețelul ei - piciul acela cu fața palidă și serioasă, În pantalonași cafenii și jerseu albastru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pragul orgasmului pe când farurile camionului semnalizează în oglinda retrovizoare. Și mai târziu, el se uită cum un prieten călărește o adolescentă pe bancheta din spate. Mâini soioase de mecanic expun fesele fetei panourilor publicitare ce gonesc pe lângă ei. Autostrăzile ude zboară în strălucirea farurilor și-n scrâșnetul plăcuțelor de frână. Tija penisului sclipește deasupra fetei pe când lovește în acoperișul de plastic ros al mașinii, însemnând materialul galben cu smegma sa. Ultima ambulanță plecase. Cu o oră mai devreme, actrița de film
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
actrița de film fusese condusă la limuzină. În lumina serii, cimentul alb al coridorului de coliziune de sub podul rutier aducea cu o pistă aeriană secretă de pe care mașinării misterioase decolează spre un cer metalizat. Aeroplanul de sticlă al lui Vaughan zburase undeva deasupra capetelor spectatorilor plictisiți care se întorceau la mașinile lor, deasupra polițiștilor obosiți care adunau valizele și gențile de mână rupte ale turiștilor din autobuzul liniilor aeriene. M-am gândit la corpul lui Vaughan, acum rece, temperatura sa rectală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de acces spre autostradă. Furgoneta albă a unei curățătorii intrase din spate într-o limuzină plină de nuntași. - Astea sunt chiar un fel de repetiții. După ce ne vom fi repetat cu toții rolurile, va începe adevărata catastrofă. Un avion de pasageri zbura peste centrul Londrei, cu roțile coborâte deasupra acoperișurilor zguduite de zgomot. - Încă o încărcătură de victime dornice - aproape că te aștepți să-i vezi pe Breughel și pe Hieronymus Bosch străbătând autostrăzile în mașini luate de la o companie de închiriere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
strivite toate. Preț de mai multe minute, am privit în gol acea mașină distrusă, reasamblându-i identitatea. Întâmplări îngrozitoare mi se rostogoleau prin minte pe roțile ei dezumflate. Ceea ce mă surprindea cel mai mult era gravitatea stricăciunilor. În cursul accidentului, capota zburase peste compartimentul motorului, ascunzându-mi adevărata dimensiune a coliziunii. Atât roțile din față, cât și motorul fuseseră împinse în habitaclul șoferului, îndoind podeaua. Sângele încă mai păta capota, serpentine de dantelărie neagră duceau spre șanțurile de scurgere ale ștergătoarelor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]