21,644 matches
-
printre sălbaticii dumneavoastră, doamnă Klein, am spus, și nu cred în vendete. Atunci mi-am amintit că și despre ea se spusese că este sălbatică. Lipită de ușă și încordată, atât de aproape de mine, îmi părea ceva negru și intangibil. — Zeii întunericului nu pot fi păcăliți, domnule Lynch-Gibbon, spuse ea șoptit. Poate că nu e treaba mea dacă sunteți hotărât să vă arătați slab și să vă abandonați soția. Dar în viața asta totul se plătește, chiar și dragostea se plătește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Tare aș vrea să nu te iubesc. Dar toate astea mi-au otrăvit viața. Niciodată n-aș fi dat în vileag secretul nostru din proprie inițiativă. Dar când a apărut Honor Klein am avut sentimentul că e un mesager al zeilor. Și pentru nimic în lume n-aș fi putut să mint. Cred că m-ar fi costat viața! Acum plângea cu adevărat. Turnă puțin gin, sticla scrâșni de buza paharului, apoi adăugă puțină apă. Când m-am ridicat, mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
lăsă sabia mai jos, până aproape de podea. — Întrucât sunteți creștin, asociați spiritul cu iubirea. Acești oameni îl asociază cu puterea, cu deținerea controlului. Și dumneavoastră cu ce îl asociați? Eu sunt evreică, răspunse ea ridicând din umeri. — Dar credeți în zeii întunericului? am întrebat. — Eu cred în oameni, răspunse Honor Klein. Un răspuns destul de surprinzător. — Când spuneți asta mă faceți să mă gândesc la o vulpe care susține că crede în gâște, am zis. Râse brusc, apoi puse și cealaltă mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
această temă. În literatura psihologică problema era tratată limitat și nesatisfăcător așa că m-am îndreptat spre mitologie unde, cu o ciudată și binefăcătoare satisfacție, am găsit că mariajele între frate și soră erau destul de frecvente, mai cu seamă în rândurile zeilor și regilor. În definitiv, cine putea fi un partener mai potrivit pentru un frate de viță regească decât o soră de viță regească? Roadele acestor împerecheri, am observat, erau de tot felul, uneori adevărați monștri. Când imaginația mea nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
capitol. Se pare că nu aveam să mă bucur de nici un fel de alinare. Urma să fiu jupuit, tranșat și împachetat ca o victimă sigură; și o așteptam pe Honor așa cum unii așteaptă, fără nici o speranță, apariția crucială a unui zeu. Nu aveam posibilitatea să fac nimic rezonabil, nici măcar să aștept, și totuși nu-mi rămânea decât așteptarea. Întrucât cei doi erau atât de strâns legați în mintea mea, abia în clipa în care am împins ușa locuinței din Pelham Crescent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
amestecă în mod ciudat cu cele legate de primul drum făcut împreună cu ea de la gara Liverpool Street. Îmi amintesc doar starea de fericire orbitoare pe care mi-o dădea certitudinea a ceea ce aveam să fac. În traficul orei de vârf zeul care protejează bețivii m-a protejat pe și mine. Când am ajuns, am coborât din mașină și am însoțit-o până la intrarea în casă, ceea ce nu păru să o surprindă. Deschise ușa, îmi făcu loc să intru și apoi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
câteva ori încercând să descopăr ce revelație legată de condiția mea ascundea ea, ce discuție avusese loc între cei doi cu privire la cea mai bună cale de a mă zdrobi definitiv. Demersul meu echivala cu încercarea de a afla ce discută zeii între ei. Era însă cert că acum Palmer știa. Antonia și Alexander plecaseră la Roma. La plecarea lor am simțit o mare ușurare. Îmi mutasem lucrurile din nou în Lowndes Square. Muncitorii de la firma de transport de mobilier se obișnuiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
t.) 2 Netsuke - sculptură miniaturală japoneză (n.t.) Este mai presus de mine. (fr. - n.t.) 1 William Shakespeare, Visul unei nopți de vară, actul III, scena 1 - traducere de Dan Grigorescu, Editura Minerva, pag 48, 1981. (n.t.) Amurgul zeilor (n.t.) În însăși existența lumii (lat. - n.t.) „Iubirea m-a trântit la pământ și stă asupra mea.” (n.t.) Ea nu te mai iubește. (fr. - n.t.) din monologul lui Hamlet, din piesa Hamlet de William Shakespeare, act
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
să mă retrag din peisaj. Tinerii ne aruncau priviri ucigașe și prietenul meu nu prea ținea la băutură. Când se simte provocat, cel mai tâmpit lucru pe care poți să-l faci e să-l Întărâți. Mânuie cuțitul ca un zeu Întunecat. Și tu ce mai zici? După câteva clipe de tăcere, Anton lăsă paharul din mână, ștergându-și gura de spumă. Mâna Îi tremura și abia atunci mi-am dat seama cât de terminat arăta, cu tenul palid și ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
unul pornografic. După părerea Dorei, un ditamai animalul de doctor ghidase spectatorii prin istoria masculinității, trecând de la un tablou la altul În timp ce pe perete niște planșe mari de carton explicau diferitele roluri adoptate de bărbați de-a lungul anilor. Era zeul, titanul, luptătorul, tatăl, fiul și fratele; dar și țăranul, muncitorul, profesorul, șomerul, amantul, artistul. Scenele care făceau preziceri referitoare la „bărbatul viitorului“o interesaseră În mod special, chiar dacă era de părere, Îmi spuse ea mușcându-și buzele, că trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
lui Zeus, drept răzbunare pe orgoliul celor doi frați. Când Epimeteu a Înzestrat animalele cu tot felul de calități, Prometeu și-a dat seama că nu mai rămăsese nimic pentru bărbat, așa că s-a văzut constrâns să fure focul de la zei. Planul lui era să ridice oamenii la un nivel de civilizație mai avansat decât al oricărei alte vietăți. Anumitor colegi acest instinct fratern le amintește de funcțiile executate de mușchii cremaster. Așadar, e clar, nu? Ridicarea testiculelor Înseamnă stârnirea conștiinței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cremă de vanilie și niște lapte. Molfăind, mă gândeam că, dacă ar fi fost o prăjitură, vara trebuie să fi avut gustul acesta. Cornul moale, surprinzător de elastică, crema caldă, de culoarea unui gălbenuș, zahărul crănțănind Între dinți... Ca un zeu pofticios, am devorat un anotimp Întreg din câteva Îmbucături lacome. După ce mi-am luat un Tageblatt și țigări de la chioșc, am deschis ușa de la clădirea În care locuiam și am pășit În bezna rece și liniștitoare. Când ochii mi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cort În pași ritmați de dans, plin de noroi și transpirat tot. Echipamentul de polo este conceput pentru a corespunde unui singur țel - acela de a-l face pe jucător să arate trăsnet. Până și Prințul Charles arăta ca un zeu al sexului atunci când juca polo. Pantalonii mulați albi, Împroșcați cu noroi, și cizmele de călărie din piele lucrată cu unelte manuale au un efect devastator asupra femeilor. Adăugați un chip frumos și un zâmbet minunat la această Înfățișare și gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
cu un dizolvant chimic. Nimic nou din punctul ăsta de vedere. Specialiștii în cultura Greciei antice spun că oamenii de pe vremea aia considerau că gândurile lor nu le aparțineau. Când grecii antici aveau un gând, le apărea sub forma unui zeu sau a unei zeițe care dădea un ordin. Apolo le spunea să fie viteji. Atena le spunea să se îndrăgostească. În zilele noastre, oamenii aud o reclamă la chipsuri cu smântână și se reped să cumpere, dar acum chestia asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
o vrajă dulce și frumoasă, dar te transformă în sclavul ei. Capitolul 39 Specialiștii în cultura Greciei antice zic că oamenii din vremea aceea aveau credința că gândurile lor nu le aparțin. Gândul le venea ca o poruncă de la un zeu sau o zeiță. Apolo le spunea să fie viteji. Atena le spunea să se îndrăgostească. În zilele noastre, oamenii ascultă o reclamă la chipsuri cu smântână și dau buzna să cumpere. Prins între televizor, radio și vrăjile lui Helen Hoover
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Cultură, asemeni necunoașterii, măcar sumară, a Limbii latine. Cum vor înțelege tinerii de peste douăzeci-treizeci de ani marile opere literare neștiind măcar ce-i aia o Evanghelie?, cum la fel de bine nu poți pricepe întreaga cultură greacă fără să ai noțiuni despre zei. Căci, surîde femeia, întinerind parcă într-o clipă -, fie vorba între noi, cine mai crede cu adevărat în Dumnezeu?; mă refer la tineretul de-acum... Religia mai face încă ravagii în lume, doamnă începe să se înfurie profesorul, atitudinea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
domnișoara Săteanu! rîde jovial Săveanu. Orice-aș zice, veți conclude că eleva și-a întrecut magistrul... Tu fiind un magistru îl înțeapă Negrea în șoaptă. Numai că citatul amintit continuă Săveanu se referă la destinul lui Sisif, "acel proletar al zeilor", ca să-l citez tot pe Camus. Merge însă, e drept, și asta m-a entuziasmat, merge zic, prin extensie, în alt registru, și la soarta eroului, de fapt la momentul de final al piesei, hai să-i zicem al spectacolului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
lecții de elocință, cu patruzeci de ani în urmă. De pe locul pe care eram așezat, vedeam cum soarele, asfințind, mângâie cu razele turnul de răcire numărul trei de la Stația Electrică Didcot. Acesta se înălța deasupra câmpului de rapiță ca un zeu malefic - un idol din Insula Paștelui - fiind, în imensitatea sa, însemnul unei culturi sterpe și neproductive. Profesorul ședea în liniște, cu mâinile dolofane adunate în poală. Nu știu exact de ce am făcut ce am făcut; nu am nici o explicație pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
neapărat Dumnezeu, putea fi orice forță superioară sinelui, cu condiția să fie una benefică și transcendentală, nu fenomenală și temporară. Din păcate, deși încercase din greu să nu personifice această putere superioară, Dan avea uneori de-a face cu un zeu răzbunător, care, în mintea sa, lua forma unei femei cu greutate, de vârstă mijlocie, care mânca o prăjitură Battenburg, o femeie care aducea cu mama lui. Trecu o altă săptămână în Melrose Mansions. Chestia creștea. Carol și Dan își urmau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
termostatul defect. Bântuia văicărindu-se pe coridor, în sus și-n jos; sfărâmă cu lovituri de picior telefonul și scăunelul lui Chippendale. Intră apoi în livingul portocaliu și se jelui statuii cerbului, de parcă ar fi fost vreun idol nordic, un zeu al pădurii cu un copac în loc de sculă, capabil să-l facă din nou bărbat. În timpul în care Bull unea mental punctele care trasau axa feminității sale latente, puncte marcate de roșelile din vestiar și conexiunile emoționale ratate, Alan era cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
of the Ancient Mariner (1797-1799), în care personajul omonim este condamnat să rătăcească prin lume, spunându-le celor pe care îi întâlnește povestea tragică a naufragiului de care s-a făcut vinovat. (n.r.) În tradiția hindusă, falus stilizat, simbol al zeului Șiva (n.r.) Sortiment de bere, foarte popular în Marea Britanie (n.t.). În original: All the nausea of brown envelopes and mucilage, /Desolation in hygienic public places... - citat inexact din poemul Dolor, de Theodore Roethke (1908-1963). Varianta exactă este: All the
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
au efect halucionogen (n.t.). Bere Neagră Radicală (n.t.). Raiul Sigur (n.t.). Clasa întâi (n.t.). Deviza Ordinului Jartierei, distincție cavalerească engleză, care se traduce prin „Rușine celui ce se gândește la rău“ (n.t.). Tărâmul fantastic al zeilor în mitologia scandinavă (n.t.). Citat din opera scriitorului neoromantic scoțian Robert Louis Stevenson (1850-1894) (n.r.) „Pasiunea pentru distrugere este o pasiune creatoare“ - afrimație celebră dintr-un eseu al lui Mihail Bakunin (Reacțiunea în Germania, 1842) (n.r.) În tradiția iudaică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
și între picioare (n.t.) Tărâm imaginar locuit de uriași, descris de Jonathan Swift în Călătoriile lui Gulliver (n.t.) Aluzie la mitul lui Oedip: Teba este cetatea natală a acestuia, unde urmează să i se împlinească destinul orânduit de zei. (n.r.) Penelope Leach, Hugh Jolly: celebri autori britanici de cărți despre sarcină și îngrijirea copilului (n.r.) Personaj din piesa The Fair Penitent (1703) a lui Nicholas Rowe, prototip al seducătorului (n.t.) Personaj supranatural dintr-un basm al fraților Grimm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
fiind de doar câțiva milimetri. Grotele Yungang reprezintă nivelul cel mai înalt al artei parietale din prima perioadă a artei budiste. Printre cele peste 50 de mii de reprezentări se numără statui ale lui Buddha, instrumentiști și dansatori, figuri de zei și personaje din lumea basmelor, fiecare realizate cu o expresivitate neegalată, demonstrând măiestria artiștilor antichității chineze. În decembrie 2001, grotele cu statui de la Yungang au fost incluse pe Lista Patrimoniului Mondial. Comitetul UNESCO a apreciat că acest ansamblu reunește capodopere
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
perioada antichității chineze, fiind locul unde se organizau cele mai importante ceremonii de închinare, în momentele de referință din istoria Chinei. Împărații din toate dinastiile feudale chineze organizau în fiecare an ceremonii, rugându-se cerului, pământului, soarelui, lunii și tuturor zeilor și spiritelor strămoșilor. Dintre acestea, cea mai importantă era ceremonia de închinare adresată cerului. Templul Cerului, construit în anul 1420, a fost locul unde împărații dinastiilor Ming și Qing (1368-1911) adresau rugăciuni cerului. Situat la sud de Palatul Imperial de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]