23,875 matches
-
alb, stătea pe trei picioare și avea și o băncuță. Era exact ca un pian adevărat, doar că nu avea atît de multe clape, iar unele dintre cele pe care le avea nu funcționau. CÎnd le atingea, nu scoteau nici un zgomot, ci doar un clanc gol, fără pic de muzicalitate. După ce a ciocănit de zor la vreo trei sau patru asemenea clancuri, s-a așezat la Camel și l-a desfăcut În bucăți. S-a jucat și a vorbit cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
se trezea, era din nou el Însuși. Psihologic vorbind, beția e mult mai utilă decît crede lumea. Într-o dimineață, la vreo cîteva zile după venirea mea, cînd eram Încă țintuit la pat În Hotel, am fost trezit brusc de zgomot și agitație. Ridicînd un pic nasul peste marginea cutiei, am fost uimit să-l văd pe Jerry cu brațele În jurul fotoliului uriaș de piele. Icnind și fără suflu, se chinuia să-l Împingă prin fereastra deschisă. Inițial am crezut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
cafenie. Uneori, ne lăsam duși de val și-l puneam pe Bird să cînte la maximum, În timp ce Jerry bătea toba pe brațele fotoliului și eu cîntam din tot sufletul la pian, de se cutremura casa, cum se spune. Făceam atîta zgomot că bărbatul care stătea În camera de alături - numele lui era Cyril, avea păr În nas și cîteodată, noaptea, Îl auzeam plîngînd În hohote - a venit de două ori și ne-a bătut În ușă cu dosul palmei durdulii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
curînd, m-am gîndit, va deschide ușa și, dacă nu e prea mangă, o să aprindă lumina, o să se dezbrace, o să se așeze pe marginea patului În boxeri și o să vorbească un pic cu mine. Aproape ajunsese sus, cînd am auzit zgomotul. Nu mai auzisem niciodată pînă atunci cum se aude cînd se prăbușește un corp, Însă am știut imediat, chiar În timp ce se Întîmpla, că acesta este zgomotul, acest sunet lung, de greutate care se dă de-a berbeleacul. După asta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
boxeri și o să vorbească un pic cu mine. Aproape ajunsese sus, cînd am auzit zgomotul. Nu mai auzisem niciodată pînă atunci cum se aude cînd se prăbușește un corp, Însă am știut imediat, chiar În timp ce se Întîmpla, că acesta este zgomotul, acest sunet lung, de greutate care se dă de-a berbeleacul. După asta nu s-a mai auzit nimic, s-a așternut doar liniștea, ca o pătură. Am așteptat să aud cum toate ușile de pe palier sînt date de perete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
nimic, s-a așternut doar liniștea, ca o pătură. Am așteptat să aud cum toate ușile de pe palier sînt date de perete, vacarm de strigăte confuze și pași care aleargă speriați. Însă nu s-a Întîmplat nimic din toate astea. Zgomotul făcut de căderea lui Jerry a cutremurat clădirile din Revere și Belmont și, totuși, nu l-a auzit nimeni. CÎt despre mine, nu aveam cum să ies pe hol. Deși știam că e inutil, am Încercat cu disperare să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Însuși. De ce-mi dai asta ? E o Înștiințare de evacuare. — Sau o invitație. Tu hotărăști. A plecat, trîntind ușa În urma ei. Am auzit yala Închizîndu-se scurt, urmată de țăcănitul descendent al tocurilor ei pe scări. A urmat apoi un zgomot blînd și Învăluitor, al ușii de la intrare deschizîndu-se și apoi zgomotul, tot mai puternic, al unui buldozer ce urca dealul pe Cornhill, cu șenilele de oțel țăcănind amenințător. M-am cocoțat pe fotoliu și m-am Întins pe spate, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Sau o invitație. Tu hotărăști. A plecat, trîntind ușa În urma ei. Am auzit yala Închizîndu-se scurt, urmată de țăcănitul descendent al tocurilor ei pe scări. A urmat apoi un zgomot blînd și Învăluitor, al ușii de la intrare deschizîndu-se și apoi zgomotul, tot mai puternic, al unui buldozer ce urca dealul pe Cornhill, cu șenilele de oțel țăcănind amenințător. M-am cocoțat pe fotoliu și m-am Întins pe spate, cu toate cele patru picioare În aer. Am Închis ochii. Am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
mai multe săptămîni. Acum se legăna ca o pendulă Întunecată, se clătina și se scutura, În ritmul marilor valuri ale distrugerii ce-și făceau lucrarea În Cornhill. Am trecut pe sub ea și, o secundă mai tîrziu, s-a prăbușit cu zgomot În urma mea. Fărîme curbate de sticlă lăptoasă au zburat prin cameră, unele dintre ele căzîndu-mi În cap și pe spate, asemeni unei ploi uscate. Picioare de șobolan peste sticlă spartă, tăcută și fără sens. Ușa de la TOALETĂ era deschisă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Între casele din cartierul Bloomsbury: din spatele zidurilor dărîmate se ivea cîte o sobă teșită, aidoma sobelor pictate pe pereții căsuțelor de păpuși, precum și o sumedenie de oglinzi și tapete verzi, iar după un colț se auzea, În acea după-amiază Însorită, zgomotul geamurilor sparte adunate cu mătura de pe trotuare, ca murmurul monoton al mării pe o plajă de prundiș. Altminteri, scuarul ținuse să salveze aparențele, arborînd drapelele națiunilor libere și o mulțime de flamuri, păstrate fără Îndoială tocmai de pe vremea jubileului. Arthur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
huruia un bombardier inamic, zbură de-a lungul estuarului. „Unde ești? Unde ești?“ păreau să spună Întruna bătăile inegale ale motoarelor lui. Doamna Purvis Îi părăsise: o auziră tîrÎndu-și pe scară salteaua, apoi ușa de la intrare se Închise cu zgomot - doamna Purvis se ducea spre adăpostul ei preferat, de la capătul străzii. — N-are rost ca niște oameni ca noi să se certe pentru un fleac, spuse străinul proptindu-se pe marginea fotoliului, ca să fie mai aproape de Rowe și punîndu-și astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
urmă individul. Se opri Însă, tresărind nervos la auzul rafalelor trase de un tun antiaerian amplasat Într-un scuar din apropiere; Întreaga clădire se cutremură. Dinspre coastă, se auzi din nou huruitul unui avion. Tirul antiaerian răsună din ce În ce mai aproape, iar zgomotul monoton făcut de avion continua să se audă - „Unde ești? Unde ești?“ - pînă cînd, deodată, casa fu din nou zguduită de salvele unui tun din apropiere. Apoi se auzi șuierul unui proiectil, Îndreptat parcă anume asupra acestei clădiri neînsemnate. Bomba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ochii individului, care-l privea ca un flămînd ce se uită cu jind prin vitrina unui restaurant la masa vreunui gurmand. De afară se auzi claxonul strident al unei ambulanțe, apoi zumzetul unui alt avion. Noaptea, cu alaiul ei de zgomote, de focuri și de morți, Începuse, și avea s-o țină așa pînă pe la trei sau patru dimineața, vreme de opt ceasuri: orarul de lucru al unui pilot de bombardier! — După cum Îți spuneam, Începu Rowe, briceagul ăsta... În timpul unui bombardament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
În picioare. Schilodul se depărtă de el cu repeziciunea unui mecanism pe roate; spinarea enormă și brațele-i lungi și puternice se pregăteau parcă de luptă. În clipa aceea, explodă bomba. De data asta nu auziseră avionul. Prăpădul coborîse fără zgomot pe o scară de mătase și ei nu auziseră nimic: deodată, zidurile Începură să se năruie. Ciudate efecte are suflul unei bombe; uneori aduce ca un vis urît, sau cu răzbunarea cuiva Împotriva semenilor săi: poate să te azvîrle gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Împotriva semenilor săi: poate să te azvîrle gol pușcă În stradă, sau să te expună privirilor indiscrete ale vecinilor, În timp ce dormi În pat sau șezi pe closet. Arthur Rowe se simțea ca un somnambul și capul Îi era plin de zgomote: zăcea Într-un loc necunoscut, Într-o poziție ciudată. Izbuti să se scoale și văzu În jur o cantitate uriașă de cratițe risipite pe podea. Recunoscu, foarte greu, un frigider Într-un obiect care semăna cu un motor vechi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
razele unui reflector. Lucrul cel mai Îngrozitor la un bombardament este că nu se oprește: ravagiile pe care le provoacă continuă și dincolo de tine, de dezastrul din jurul tău. Apărarea antiaeriană mitralia acum rachetele; două dintre ele se stinseră cu un zgomot de veselă spartă, iar a treia căzu În plin Russell Square. Întunericul se așternu din nou peste oraș, rece și odihnitor. Dar Rowe apucase să vadă multe În lumina rachetelor: descoperise, În primul rînd, unde se afla: În bucătăria de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
simți cum un strop de sudoare i se prelinge pe obraz de pe pleoapa ochiului drept, gîdilîndu-l, dar nu-l putu șterge. Undeva, Într-o altă Încăpere, un gramofon Începu să cînte. Era o melodie suavă și onomatopeică, de Mendelssohn, sugerînd zgomotul unor valuri ce se sparg Într-o peșteră plină de ecouri. După o scurtă pauză, acul gramofonului fu mutat Înapoi și melodia Începu iarăși să se reverse În Încăpere. Aceleași valuri se spărgeau În aceeași peșteră, cu o monotonie exasperantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Însă, nu-l interesa lumea supranaturală, el aștepta o mișcare omenească. Doamna Bellairs rosti cu voce voalată: — Unul dintre voi e refractar, nu se lasă influențat... Auzind un trosnet - pîrÎia oare masa, un scaun? - Rowe strînse instinctiv degetele domnișoarei Pantil. Zgomotul acesta nu era manifestarea unui spirit, ci a unei făpturi Înzestrate cu degete - capabile să bată toba, să Împrăștie flori, sau să atingă, copilărește, un obraz. Era o prezență omenească primejdioasă, dar Rowe avea mîinile prinse. Avem un dușman printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Îl recunoscuse pe el. Un punct luminos se mișcă pe tavan, lunecînd pe perete. — Încetați! Încetați! strigă Rowe. — Arthur, auzi el din nou glasul, șoptind. Fără să se mai gîndească la nimic și fără să mai perceapă mișcările tainice și zgomotele ciudate din jurul lui, Rowe imploră: — Încetați! Încetați vă rog! În aceeași clipă simți că domnul Cost se ridică de pe scaun, trăgîndu-i mîna, dar dîndu-i imediat drumul, cu un gest brutal, ca și cum ar fi vrut să scape de ceva neplăcut. Domnișoara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
se deapănă fără Întrerupere, cu o logică străină viselor obișnuite. Rowe era speriat și sleit de puteri: cutreierase jumătate din Londra, În toiul obișnuitului bombardament nocturn. Era o Londră pustie, În care din cînd În cînd tăcerea era sfîșiată de zgomote și de alte semne ale unei activități omenești. În colțul străzii Oxford ardea un magazin de umbrele; pe strada Wardour trebuise să treacă printr-un morman de moloz - un individ cu fața tăvălită parcă Într-o făină cenușie stătea rezemat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Westminster, unde adăposturile erau mult mai solide și oamenii puteau face față bombardamentelor nocturne, extrem de violente. Chelnerița care-i aduse lui Rowe cafeaua și pîinea prăjită era palidă și nervoasă, ca un om hărțuit prea multă vreme; tresărea la fiecare zgomot, confundînd pînă și claxoanele automobilelor cu sirenele alarmelor. Cei din Gray’s Inn și Russell Square erau ceva mai calmi, din pricină că nervii li se puteau reface peste zi. Ziarele scriau că bombardamentul din noaptea trecută fusese „neînsemnat“: cîteva bombe, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Vino cu mine, plecăm chiar acum! — Bine! — Dacă nu cumva o fi prea tîrziu... oamenii ăștia par să-și calculeze precis toate mișcările. Rowe merse În vestibul și, trăgînd Încetișor zăvorul, deschise puțin ușa, apoi o Închise la loc, fără zgomot. — Adineauri mă gîndeam cît de ușor trebuie să fie să te rătăcești Într-un asemenea hotel, pe coridoarele astea lungi... — Da? — Dar noi n-o să ne rătăcim, căci la capătul coridorului e cineva care ne așteaptă. Stă cu spatele, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
să dea drumul la gaze... — Cu imaginația dumitale, parcă ai fi dintr-ai lor. Te gîndești la toate... Mai bine ajută-mă să Împing divanul În bucătărie... Se opriră, Însă, numaidecît. — E prea tîrziu, spuse el. E cineva acolo. Auziseră zgomotul Înfundat al unei uși ce se Închidea. — Ce-o să urmeze? Întrebă Rowe. Îi veneau În minte crîmpeie fără legătură din Micul duce. Pe vremuri, continuă el, se obișnuita să li se trimită castelanilor o somație să se predea. — Taci, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
li se trimită castelanilor o somație să se predea. — Taci, te rog! șopti ea. Ne ascultă... M-am plictisit de jocul ăsta de-a șoarecele și pisica. Nici măcar nu știm dacă e cineva În bucătărie. Încearcă să ne sperie cu zgomote de uși ce scîrțîie pe Întuneric. Și strigă, cu glas ațîțat: — Intră o dată, omule! Nu te mai osteni să bați la ușă! Neprimind, Însă, nici un răspuns, adăugă cu furie: Se Înșală amarnic! Își Închipuie că pot obține totul prin intimidare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
mintea copiilor. Ici-colo, cîte-un măr bătrîn și parcă sălbatic se Înălța peste vreun boschet de trandafiri, peste vreun teren de tenis sau peste ferestruica unui closet transformat În magazie de către grădinar - un bătrînel ce-și semnala de departe prezența prin zgomotul coasei ori a roabei sale. Un zid Înalt de cărămidă roșie despărțea grădina aceasta de livadă și de grădina de zarzavaturi, dar florile și fructele nu pot fi Închise după un zid. Florile izbucneau din mijlocul unui strat de anghinare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]