3,317 matches
-
zâmbet de îngeraș... (Părinții lui Bulișor devin din ce în ce mai agitați) Dar de văzut vede bine copilul? întreabă Bulișor. Da, desigur, îi răspunde mama copilului, dar de ce? Că dacă trebuie să poarte ochelari... ați cam pus-o! Creața râdea cu toată fața, zgomotos și molipsitor. Râdeam și eu de parcă altul spusese bancul, dar poate că ea era de vină că nu se mai oprea. Auzi, Creațo? Oare eu nu cumva trebuie să-mi pun ochelari? De ce? Să-ți mai acopere din urechile astea
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Într-un cărucior roșu, urla de mama focului. Un tînăr roșu În obraji de frig, pe o bicicletă făcută dintr-un aliaj ușor și cu un sistem de transmisie strălucind de-ți lua ochii, pufni parcă dinadins Într-un rîs zgomotos cînd trecu pe lîngă mine. La prima vedere totul părea normal, dar, dacă priveai atent În zare, oamenii lăsau impresia unor reflexii stranii. Probabil că dacă te obișnuiai cu atmosfera de aici, n-aveai cum să mai gîndești ca mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
noi am face pipi așa cu țîrÎita, am ajunge diabetici. Își șocase limba prin locul dintelui lipsă. Părea beat și se clătina, mutîndu-și centrul de greutate de pe călcîie pe vîrfuri și invers. Din nefericire, localul nu avea scaune. Își sorbea zgomotos licoarea din pahar și nu-și lua ochii de la mîinile mele. — Aha!... Deci și ție-ți place saké-ul ! Apoi cu voce joasă: — Hai, Împumută-mi și mie zece yeni. SÎnt de-al casei, așa că n-am de gînd s-o șterg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
se comportau ca niște pirați. Pentru cei care nu-i cunoșteau, păreau niște oameni obișnuiți care navighează dintr-un colț În altul al lumii, dar nu era chiar așa. Ciudată meserie... Strada rămîne tot, stradă, fie că-i principală și zgomotoasă, fie că-i dosnică și liniștită. Și pe drum, fel de fel de clienți: bărbați sau femei, bogați sau săraci. Clientul nu e decît un bagaj care spune mai multe prostii decît orice altă ființă umană. Te ciocnești În fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
societate. O femeie tandră e o femeie care iar iubește după ce a suferit. Suferința i-a adâncit sufletul.” Și când spunea asta, Tămaș se uita la cer, nu se mai uita pe stradă. „Nii, bă, țoapele!” Țoapele pășeau apăsat, râdeau zgomotos, se îmbrăcau fără gust, aveau puține idei, dar fixe. „Astea vin la facultate numai ca să se mărite mai bine. Sunt ca găinile alea care, alergate de cocoș, se gândesc că dacă fug sunt proaste, dacă stau, zice lumea că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
nespus ceea ce vrei să fii? Era oare mai bun molâul de Petru, cel care nici măcar o noapte nu putuse veghea? Așa că l-a chemat pe Iuda și s-au sfătuit, până în zori, stânjeniți din când în când doar de sforăiturile zgomotoase ale lui Petru. Spre dimineață, planul era gata. Ziua a trecut lungă și obositoare. Iuda s-a închis într-o odaie, în partea dinspre mare a orașului, uitându-se mut la zid și tremurând tot. Spre seară s-a arătat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
fusese foarte clară. Pe bancheta de vizavi, două doamne, aflate la cumpăna vârstelor, măcinau în șoaptă vorbe de tot soiul, în legătură cu nunta unei verișoare de-a lor - ceea ce dovedea rudenia dintre cele două femei - după puțin timp începură să râdă zgomotos, cu tot efortul, vizibil, de-a fi discrete, în timp ce doi bărbați, groși și foarte volubili, așezați față-n față, lângă geam, erau preocupați de politică, în care se arătau competenți, se aprobau, se gratulau reciproc, fiind de acord amândoi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
se prefacă încet-încet în nisip, prin eroziunea stăruitoare la care erau supuse din afară; o mare curbură având să miște direcțiile istoriei. Mai erau, pentru înșelarea timpului, trăsurile cu doi cai sau un cal, proaspăt lăcuite, pentru o clientelă încă zgomotoasă, buimăcită de binefacerile ce se anunțau ca după orice război, mai ales că ziarele, unele reînviate, altele noi, deși amestecau păreri contradictorii, toate la un loc profețeau o pace definitivă, fără amenințarea altei conflagrații, numai că fiecare vedea pacea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
cu același respect, aceeași afecțiune - ambele la fel de sincere, date de obișnuința trecerii timpului individual care acum număra, în ce-l privea, șase decenii. Ținea să povestească acasă toate aceste mici victorii de care blonda lui soție Carolina Pavel se încânta zgomotos, potrivit firii ei meridionale, și pe care le înflorea apoi prietenelor ei de după-amiază, cu conversații imaginare despre fapte date pe seama soțului, turbulente și aventuriere, menite să suscite interesul și admirația acestora față de el. Doamna Pavel își crease, astfel, odată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
cele ale Șeherezadei, căci priveau întâmplări de aici, din vecinătatea vieții de fiecare zi, fără destăinuirea numelor eroilor sau eroinelor, ori poate numai confabulări născute de imaginația ce nu-i lipsea, ca oricărei femei din părțile locului. Doamna Pavel râdea zgomotos, i se vedea pe față bucuria reușitei petrecerii, organizate de ea pentru această seară sfântă, cu tot „dichisul și musafiri serioși”, doi funcționari de la prefectură (domnul Andronescu de la serviciul financiar cu soția și domnul Savu de la arhivă, necăsătorit), doi contabili
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
se părea naivă deși fusese confruntată cu un război mondial - primul război - din care abia ieșise, după cum dovedeau datele de apariție de pe reviste. „Anul trecut la vremea aceasta, gândi, ne aflam în sufragerie, iar el era cu noi, râdea, vorbea zgomotos despre toate câte fleacuri sunt. Acum... Un judecător trebuie să fie... El este.” Deodată, pe umeri, mâinile ei, „Ana!” șoptii, în timp ce domnișoara Marga Popescu povestea, veselă, amintiri din studenție. După alte câteva ore simții înălțându-se sau prăbușindu-se peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
săptămâni nu e destinul propriu zis, seamănă cu el dar nu e, ci un fapt oarecare ce a intersectat calea mutând direcțiile vieții împiedicând-o să se realizeze”. - „Ana!” Vocea ei dispăruse. Doamna Pavel își scutura așternutul și-și bătea zgomotos pernele ce stătură la soare pe pervaz, fredonând o melodie din vremea tinereții ei, în admirația exclusivă a lui Rex care, sprijinit pe labele dindărăt, iar cu cele din față drepte, luminându-i pieptul înălțat, o privea ținându-și capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
posibilitate de gândire, - dar prezența lui, de adolescent, lumina casa cu flacăra și vioiciunea cu care se confirmă continuitatea generațiilor, alungarea mucegaiului de pe pereții din casele stătute, locuite, îndeobște și pe nedrept, de bătrâni. Cât despre această continuitate, voioasă și zgomotoasă era, fără nici o fisură, asigurată de fratele cel mai mic, avea opt ani, - sunată în trompete de hârtie sau carton, în care striga cu toată convingerea, fără să știe, pentru trezirea generațiilor. Mai târziu, o dulce melancolie - sub o pavăză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
generale nu se auzea ce anume conversa cu un domn și o doamnă, ambii la moda începutului de veac. Era vară, soarele bătea canicular, dar obrajii celor doi erau ocrotiți de pălării fine de paie „Made in England 1920”. Râdeau zgomotos, uitându-și, se pare, de rangul lor social, vizibil printr-o anume distincție de neimitat de către cei care nu aparțineau cu adevărat acestei elite sau poate își dădeau seama că se aflau numai în visul domnului Pavel, renăscuți de memoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
propriu-zisă, unde totul era aranjat la locul lui, cu o estetică improvizată ce impusese câteva mici modificări, și care-și aștepta musafirii pe care-i știam că vor veni dar nu chiar atât de matinal. Intrând, râsul ei dinainte, ușor zgomotos, deveni zâmbet, un zâmbet trist. Mă simțeam prins ca-ntr-o vagă plasă de păianjen, pe care - menajându-i fragilitatea - mă feream să n-o rup. Când ajunse în dreptul fotoliului eu întrebai ceva, ea nu răspunse, mă fixă în schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
spre a se prevala de ele în continuare, în promovarea intereselor naționale; neavând motive de complexare, să fie mândri de ele și să le ducă ei mai departe, în cât mai bune condiții. Sufocați de veleitarii zilei de foiala lor zgomotoasă și deșartă și față de politica de negare și spălare a creierelor, deși nemini licet, nu am ezitat deloc, să luăm atitudine față de "sloganurile la modă" confuze și derutante ale noilor veniți, cu aerele lor de suficiență și înfumurare specifice celor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
albă, printre coaste - și ochii se rostogolesc ca niște globuri crunte, apoi rămân neclintiți, plini de lacrimi și sânge, și parcă întreabă ceva cu groază și cu durere. Mulțimea se mișcă, se împrăștie. Și boierii intră pe strada Prefecturii, vorbind zgomotos. Cine a dat întâi? Cine l-a sfârșit? Fiecare a dat lovitura cea din urmă. Cucoanele așteaptă neliniștite. Ce-a fost? Cum a fost? Costică nu-i mușcat, nu-i mușcat nici Osman, dar putea să se întâmple mare comèdie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
apă cunoscute, lângă un culcuș cunoscut... E locul întâlnirii! Și deodată o lumină mă orbește, mă face să închid ochii, amețit. Am înțeles! —Ai înțeles? zise greu Marin, răsărind lângă mine. Ochii rotunzi mă privesc și ard. Îi simt răsuflarea zgomotoasă. De ce mi-ai înșelat copila?... Eu, cu pușca în dreapta, cu stânga în lungul trupului, îl privesc uimit. Și ceva rece mă înfășură, ca un șarpe ce mi se încolăcește în jurul trupului. Mi-i gâtul uscat, limba grea. Nu pot rosti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
se placă? Două sau trei ore în care să încerci să faci conversație în timp ce înghiți cu noduri - aoleu! Un pahar rapid după serviciu ajunge; plăcut și degajat și, mai ales, scurt. Am optat pentru Logan Hall, un bar mare și zgomotos din centru, destul de gălăgios ca să acopere timpii morți. Avea să fie plin de oameni ai muncii care petrec și își descarcă energia. În seara cu pricina, am ajuns prima și mi-am croit drum printre nenumărați oameni ce purtau conversații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ușă. Pe stradă, mi-am dat seama că tremuram. Nu eram obișnuită să merg singură la lucru, întotdeauna luam metroul împreună, el cobora la Strada 34, eu mergeam mai departe până la Strada 59. Și fusese New Yorkul întotdeauna atât de zgomotos? Toate claxoanele, și țipetele, și scârțâitul frânelor de la autobuze, și eram abia pe Strada 12. Cât de zgomotos avea să fie în centru? Am început să merg spre metrou, apoi m-am oprit când m-am gândit cum avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
luam metroul împreună, el cobora la Strada 34, eu mergeam mai departe până la Strada 59. Și fusese New Yorkul întotdeauna atât de zgomotos? Toate claxoanele, și țipetele, și scârțâitul frânelor de la autobuze, și eram abia pe Strada 12. Cât de zgomotos avea să fie în centru? Am început să merg spre metrou, apoi m-am oprit când m-am gândit cum avea să fie acolo. Scări pe care trebuia să le urci și să le cobori la tot pasul; genunchiul mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
n-avea să uite nicicând imaginea care se oferea ochilor ei de fetiță înfricoșată, după cum nu aveau s-o uite nici cei ce se aflau în ziua aceea blestemată de Paradă la Granada. În valea în care de obicei curgea zgomotosul, dar altminteri liniștitul Darro, iată că acum se formase un torent înspământător, care mătura totul în cale, părăduind grădini și livezi, scoțând din rădăcini mii de copaci, ulmi tineri și majestuoși, nuci bătrâni de sute de ani, frasini, migdali și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
aștept ani buni până să pot cunoaște adevărul despre cele petrecute în ziua aceea. Îmi amintesc doar că, plecând de acolo, mama și cu Sara bombăneau necontenit, dar că, între două izbucniri de furie, făceau schimb de glume și râdeau zgomotos. Îmi mai aduc de asemenea aminte că auzisem vorbindu-se în încăpere despre al-Amira, Prințesa. Era un personaj bizar. Văduvă după un văr al sultanului, meșteră în toate științele oculte, ea întemeiase o ciudată confrerie alcătuită doar din femei, unele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de la hegira (8 august 1499 27 iulie 1500) — Când mă gândesc că toți oamenii ăștia se spală cu bălegar... Mi-au trebuit câteva clipe ca să-mi dau seama ce voise Harun să zică. Am izbucnit apoi amândoi într-un râs zgomotos. Prietenul meu nu greșea, căci, într-adevăr, cu bălegar era încălzită apa băilor turcești din Fès. În ziua aceea chiar eram în măsură s-o știm, pentru că patronul băii ne trimisese, cu două catârce după noi și înarmați cu câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Ai făcut o prostie? — Nu este vorba de mine. Mi-am luat inima-n dinți: — De când oamenii au aflat că sora mea se va căsători cu Zeruali, vin adesea să-mi povestească lucruri de necrezut. Ducând castronașul la buze, sorbi zgomotos. — Ce fel de oameni? Orașul ăsta nu duce lipsă de pizmași! M-am făcut că nu aud. — Se spune că mai multe dintre nevestele lui au murit sugrumate. Dacă îți mai spune cineva una ca asta, ai să-i răspunzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]