1,654 matches
-
Iuda și Beniamin și de la locuitorii Ierusalimului. 10. L-au dat în mîinile meșterilor însărcinați cu facerea lucrării în Casa Domnului. Aceștia l-au dat lucrătorilor care munceau la dregerea Casei Domnului, 11. iar ei l-au dat tîmplarilor și zidarilor, ca să cumpere pietre cioplite, lemne pentru grinzi și pentru căptușitul clădirilor pe care le stricaseră împărații lui Iuda. 12. Oamenii aceștia au lucrat cinstit în lucrul lor. Erau puși sub privegherea lui Iahaț și Obadia, Leviți din fiii lui Merari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
și atâtea semne de ntrebare. Poetu-i un Ierusalim cu teme sfinte, naționale, iar cu deschisele vocale ne-nvață și cum să vorbim. Ne-nvață ale vieții creșteri spre înălțimi și caractere la începutul unei ere pline de atâți Manole meșteri. Zidarii unei Românii cu un destin mai conștient, că noi vom fi pe continent izvorul unei ape vii. Flămând și însetat de creste, purtând în inimă străbunii el n-a fost, nu va fi, el este mereu al nostru și al
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
ceva prin fum, și în cele din urmă au văzut sute de bărbați: toți sprijineau barul și rămăseseră complet muți, probabil de admirație, la vederea Sophiei și Lisei. ― Cred c-am murit și-am ajuns în rai, a gemut un zidar, ducându-și mâna la inimă în râsetele prietenilor lui. ― Pe mine mă căutai, dragă? i-a spus unul Sophiei, în vreme ce aceasta se tot uita prin bar, dorindu-și cu ardoare să fie în altă parte. ― Nu te măriți cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
marele preot, și strîngeau și numărau argintul care se afla în Casa Domnului. 11. Încredințau argintul cîntărit în mîinile celor însărcinați cu facerea lucrărilor în Casa Domnului. Și dădeau argintul acesta teslarilor și lucrătorilor care lucrau la Casa Domnului, 12. zidarilor și cioplitorilor de pietre, pentru cumpărarea lemnelor și pietrelor cioplite, trebuitoare la dregerea stricăciunilor Casei Domnului, și pentru toate cheltuielile privitoare la stricăciunile casei. 13. Dar cu argintul care se aducea în Casa Domnului, n-au făcut pentru Casa Domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
care l-au primit de la popor cei ce păzesc pragul. 5. Să se dea argintul acesta în mîinile meșterilor însărcinați cu lucrarea în Casa Domnului. Și să-l dea celor ce lucrează la dregerea stricăciunilor Casei Domnului, 6. anume: dulgherilor, zidarilor și pietrarilor, pentru cumpărăturile de lemn și de pietre cioplite, trebuitoare pentru dregerea stricăciunilor casei. 7. Dar să nu li se ceară socoteală de argintul dat în mîinile lor, căci ei lucrează cinstit." 8. Atunci, marele Preot Hilchia a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
cumpere pâine, măsline și pastramă. Și la trup se împuținase. De atâta sare - ziceau oamenii - se uscase. Și de sminteală! adăugau alții. Numai că, după cum s-a dovedit, Ceasornicarul nu-și trecuse vremea degeaba. Și ca să arate asta, a chemat zidari și i-a pus să clădească un turn în ogradă. Înalt de vrea cinci metri, gros cât l-ar cuprinde trei bărbați... Când construcția a fost gata, în vârf, pe o mică platformă, a fixat ceasul. Singur l-a ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
a creiat acest spirit mussolinian - era ignorat, fiind prea ascuns îndărătul aparențelor înșelătoare ale politicei”), avînd drept corelativ estetizarea „aurei” personajului: „Nimic nu e mai romanesque și mai tragic ca evoluția acestui bărbat cu privire de hipnotizator, a acestui institutor, zidar, ziarist devenit dictator al poporului celui mai capricios și mai pasionat”. În epilogul la Opera de artă în epoca reproducerii mecanice, Walter Benjamin va teoretiza, cu referire expresă la Marinetti, estetizarea politicului ca „rezultat logic” al fascismului: „Fiat ars - pereat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
instanță stăpânirea și dreptul de a culege fructe furtunoase spinii îi înțeapă pe toți ai mei noroiul mi-a infestat retina doar Veronica îmi șterge fruntea cu Chipul Lui de la o cădere la alta mă agăț de piatra aruncată de zidari trei zile și Stânca din vârful unghiului străpunge noaptea cu Lumină inscripții pe două table de piatră priviri obtuze disting închisori cu zece porți ermetice gardieni în uniforme metalice vai se îndepărtează ne apropiem sunt indicatori fosforescenți zece faruri în
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
sacouri cu bureți la umăr și ne priveau de sub părul înfoiat de păun Madona abia se lăsase de prostituție atunci eram doar în primul cerc tu ai trecut dincolo de câteva ori aș vrea să-mi povestești să fiu doar un zidar fără echer și șorț să înțeleg cum ficatul lui este acum al tău să-mi mărești ochiul acela de pe tabletă schema este la -1 banii se transferă în contul virtual pariurile online au început trebuie să fii cumpătat la toamnă
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
care ajunsese acolo unde ajunsese datorită unui joc al destinului, căruia trebuise să i se supună. Ei, asta-mi place să aud, tovarășe!... declară el cu sporită satisfacție. Află că și eu am fost bun prieten pe vremuri cu un zidar italian care venise la Bârlad ca să lucreze la un antreprenor local. Mai târziu a plecat la Iași, eu am luat-o la vale spre Galați și de acolo mai departe... și uite-așa am pierdut legătura unul cu altul, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
guvernului, unde-am luat măsuri să fie trimiși sa lucreze cei mai buni ingineri și tehnicieni din țară!... Vorbise fără să ridice glasul, însă obrajii i se coloraseră în roșu de mulțumire. Dar eu îți spuneam, își aminti el, de zidarul acela italian... N-ai auzit cumva pe-acolo, prin Italia, de un Marola Giovanni?... Nando zâmbi și clătină din cap. Mi-ar fi plăcut să-l cunosc, zise el, dar Italia e o țară mare, tovarășe secretar general... Nu, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
dar trist, obosit și secătuit de valori.” Scriitoarea Melania Cuc în prefața volumului colectiv de poezie „Petale lirice” apărut la Editura InfoRapArt „într-o simbioză fertilă cu condeiul și fila de hârtie, Mircea Marcel Petcu își scrie versurile cu obișnuința zidarului care ridică o casă confortabilă, nu-i pasă, aparent de detalii sau de riscurile de a nu fi pe placul celui care-i citește lucrările. Scriitor născut, nu făcut, scrie poezie întru autocunoaștere și mai cu seamă pentru a umple
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
un fel de casă izolată, undeva pe un câmp. Clădirea nouă, abia terminată, fără nici o mobilă, cu pereții albi, goi, cu pete de var încă pe geamuri și pe jos. Mai multe camere și în fiecare cameră câte un bărbat. Zidari? Zugravi? Ucigași travestiți? Tăceau și tăcerea lor avea ceva amenințător. Cuprins de presimțiri rele, am început să mă retrag spre ieșire, fără să mă grăbesc, ca să nu-mi trădez panica. Și eram gata să reușesc când unul dintre acei indivizi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
la copiii săi pe care nu-i văzuse de atâta timp, adormi. Somnul era trebuincios: în zori aveau să pornească și să meargă sub arșița soarelui cumplit din această țară blestemată, unde razele cad drepte ca firul cu plumb al zidarilor. Nu apucă să doarmă însă mult, căci i se înfipse în urechi, ca o săgeată otrăvită, țipătul trâmbiței de aramă. Soldatul sări numaidecât în picioare. Se frecă la ochi și ieși din cort uitîndu-se uimit afară: era beznă. Sau visase
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
afla, În cele din urmă, că producția newyorkeză nu era fezabilă și că cea londoneză era blocată de Întârzierile suferite de construirea Teatrului Daly (căci acesta urma să Îi fie numele, destul de lipsit de modestie), provocate de greva națională a zidarilor. Se părea Însă că textul cel nou era pe placul directorului, dat fiind că acesta nu Își exprima nici o nemulțumire. Nu se mai osteni să Întrebe care erau planurile lui Hare cu privire la Doamna Vibert, căci se simțea umilit de șirul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
senior, Veterinara o cumpără pe Duchesse, o iapă căreia îi plăcea numai iarba de pe lângă calea ferată. Școlarii din curți, pe care îi aduna zi de zi un school bus, știau că nu vor întârzia dacă ajungeau la barieră înaintea locomotivei. Zidarii și meșterii care trebăluiau la gardul bisericii își părăseau lucrul după trenul de seară, iar Omar pricepu că orbise într-o sâmbătă în care, în locul vagoanelor care înghițeau șinele, zări doar o pată cenușie și mare, ca un petic de
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
întindea câte unul la vorbă, ridica o palmă grea. Era de ajuns. Pe urmă mai veniseră oameni. Mahalaua se lărgise spre marginea gropii, de-a lungul drumului Cuțaridei. Lume nevoiașă, ceferiști de lucrau la stat, meseriași pe banii lor, niște zidari, plini de copii, cu muieri frumoase și parșive, un negustor care ridicase odăi de zid și deschisese circiumă la rampă, un frizer, un croitor cu atelier și ucenic; semăna a așezare, nu-i mai era frică iarna când cădeau viscolele
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de fier, uneori caii se speriau, se aduna lumea grămadă, chip de-l mai pornește! Camioanele pline cu cărămizi hurducăiau prin gropile pavajului. Deasupra străzii pluteau nori de praf. Pretutindeni se ridicau prăvălii și curți. Țiganii descărcau nisipul și varul. Zidarii nu mai lăsau mistria de când dădea soarele până în noiembrie. Între Grivita și șoseaua largă care ducea spre nordul orașului, pe limba lată 78 și stearpă, se tăiau străzi. Mahalaua Cuțaridei se lățise. Case noi, mai bune sau făcute la repezeală
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
o să mai găsească nimeni nici apă de băut. Pe spinarea amanților, unii se pricopseau. Și pentru că se auzise că spre Cuțarida se vând loturi mai ieftine, dădeau care mai de care năvală. La buza gropii se adunaseră alți ceferiști, lucrători, zidari și gunoieri, ba și un meseriaș cu briciul, Tilică, om necăjit, ridicat din nimic. Era un ăla pipernicit și janghinos, numai sufletu-n el. Avea o traistă cu scule și hârtia primăriei că a plătit în bună regulă lotul, un
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
tablă, și de milă, de silă, negustorul a pus restul cu dobândă. -Lau făcut om. Tilică a ridicat o baracă cu geamuri, legată în trei șindrile, și s-a apucat de treabă. Singur și ăsta. Avea de lucru. Tundea lucrătorii, zidarii și ceferiștii. Știa să dea cu gura, să le spună cîte-n lună și-n stele, le rădea obrajii aspri, îi potrivea pe la sărbători; mahalagiii și-au trimis și copiii să le scurteze chicile. Mai târziu s-a plătit de datorii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
la plimbare pe Grivita, se întorceau seara și a doua zi o luau de la cap, el cu acul, ea trăgând la mașina de cusut fustele de stambă ale femeilor de ceferiști. 79 Înspre drumul cel mare al Filantropiei, puneau temelii zidarii. Săritori unul pentru altul. Lucrau la aceleași binale, scoteau bani frumoși. Între ei mai răsărit era Ghiula, de tocmea lucrul. Antreprenorul le dădea pâine să mănânce. Cu el munciseră și în Lipscani la case boierești, și în Văcărești, la Mandravela
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
că ce e scris n-are moarte! Dar pe Lina o furase viața și grijile lângă bărbat. Îl auzea noaptea cum se scoală și dă ocol casei. Tot câinește dormea cârciumarul. Păzea avutul cu neliniște. De afară se auzeau glasurile zidarilor, care' nu se mai ogoiau. Ea vedea urmele focurilor pe zidurile roșii de cărămidă și o cuprindea o mândrie de neînțeles. Când puseseră temelia, bărbatul îi întinsese doi bani de argint, să-i așeze sub prima cărămidă, după obicei. Pereții
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
vântul. Dulgherii se descoperiseră și se închinaseră. Stere chemase un preot să facă o slujbă. Părintele se suise pe schelele de lemn, stropise zidurile cu agheasmă, blagoslovise și citise din cărțile lui. Au mâncat cu salahorii împreună. Cârciumarul împărțise vin zidarilor, se amețise de bucurie și, când a rămas cu meșterul, s-au luat la ciorovăială. Dogarul era cătrănit. - Ai scos actul? a întrebat cu privirile în ochii ginerelui. - Ce să ne mai încurcăm, întreab-o și pe fata dumitale, așa cum ne-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
el, și muierea, și băiatul de prăvălie. Cum suna băltărețul peste Cuțarida și se topeau zăpezile, 'cîrciumarul scotea mesele afară, aducea un butoi de vin vechi mai la îndemînă și spăla jumătățile. Soseau gunoierii, grași, rumeniți, trăiți bine pe la părinți. Zidarii plecau pe la binale, nu-i mai vedeai, dădeau 102 În primire, de acum beau pe unde munceau. Cu ceilalți, petreceau până toamna. Pe ăștia îi mai știa Stere, pe fiecare, se dovedeau repede unul pe altul, la un pahar. Frizerului
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
nici cu bătaia... A rămas Petre golan la poarta lui! Se înhăitase rău și degeaba se căina părintele: - Mă, o s-ajungi prost! Ai să mori de foame! N-o să se uite nimeni la tine! Vorbele cădeau ca ploaia în baltă. Zidarii puseseră bâta pe-ai lor. Învățătorii îi speriaseră cu amenzile dacă nu-și trimit copiii la școală. Se golise maidanul. Nici Ene n-a făcut purici mulți. Când a fost să-i tundă, a zbughit-o pe fereastră. Dus a
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]