3,039 matches
-
închine ori să-și aducă aminte, iar pe urmă, după ce mănăstirea Snagov arsese, să povestească fiilor lor, între care unul, mai lunatic, tot Ioniță, ridicase o biserică în Coteni, după ce satul primise numele de Comoșteni, prin dania Nălbicăi, pe la 1520, zugrăvind el însuși pe toți pereții chipul lui Pampu, așa cum i-l descriseseră tatăl și bunicul său și ați oameni care îl prinseseră în viață. Și pe urmă, acest Ioniță, zis Zugravu, a avut o fiică, Maria lui Ioniță, care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
limpezește totul. Da, „copilul” era cufundat într-un vis. Printr-o breșă se vedea foarte deslușit Tărâmul Copiilor. Pruncul a picat în visul cel bun. O dată-n viață va fi, cum se zice, „în centrul atenției”. Pe chipul său este zugrăvit un zâmbet larg. Înțelegea de ce animalele săltau în jurul lui, sirene îl împodobeau cu ghirlande din Hortensie, cu ochelari de soare din baga, cu un costum de apicultor de culoare fildeș și cu o mică desagă cu „secrete”, iar alți copii
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
fost cea mai bună sursă de inspirație pentru pictorii, poeții sau muzicienii din întreaga lume, astfel că și acum, în renumite muzee de artă din lume, sunt tablouri, creații literare și sculpturi, având ca muză eterna natură. Acestea au fost zugrăvite din perspectiva creatorului. Astăzi, oamenii se aseamănă destul de mult între ei, prin orgoliu și curiozitate. Trebuie să recunosc că de fire sunt foarte curioasă așa că m-am întrebat: ,, Dacă eu aș fi pictor și ar trebui să mă imaginez într-
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
plimbîndu-se În sus și-n jos prin apartamentul nupțial cînd se deschise ușa. Se Întoarse brusc. Era doar recepționera, o fată slabă cu ochi de mioapă, care aducea un plic lăsat la hotel pentru Marie. Văzînd expresia de vie nedumerire zugrăvită pe chipul skipperului, se făcu stacojie și se pierdu În scuze bîlbîite În legătură cu intrarea ei intempestivă. El Întrerupse cu o mișcare seacă valul de scuze, smulgîndu-i plicul din mîini. Fata bătu În retragere. Enervat, Christian azvîrli plicul pe pat, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Îl Întrerupse ferm. - Nu tăgădui! Avem dovezi! Păru dintr-odată foarte obosit. - Nu aveam de gînd să tăgăduiesc. Îmi jurasem chiar să-ți spun totul dacă mai aveam norocul să te revăd Într-o zi. Expresia de dezgust care se zugrăvi pe chipul ei Îl duru mai mult decît o palmă. - Și asta e tot? - N-am nici o scuză, dacă la asta te gîndești. În afară de dragostea mea pentru tine. - Ooo! Și te pomenești că din dragoste pentru mine nu mi-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
tata serviciilor sociale, că mă va trimite la casa de corecție, a spus că Anne va merge la un orfelinat, că nu-mi voi mai vedea surioara. Atunci am jurat. Printre pleoapele pe jumătate Închise, văzu că emoția i se zugrăvea pe chip și Își dădu seama că o Înduioșase. Așa și era. Numai că ea nu dezarma Încă. - Măcar de-ai fi avut Încredere În mine. Aș fi putut Înțelege. - Ești sigură? Eu nu. Pentru tine eram un erou fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nu prea cred că se poate. Nu-mi vine să cred ce aud. — Aha. Încerc să zâmbesc; să-mi iau un ton natural, ca și cum nu e nici o problemă. Ei, asta e. Nu face nimic. — Charlotte e foarte ocupată acum... tocmai zugrăvim dormitoarele... nu e un moment prea fericit... Amuțește, de parcă abia așteaptă să termine această conversație. Și, deodată, am revelația. Nu e vorba de nici o Charlotte. Totul e doar o minciună gogonată. Pur și simplu, nu vrea să mă aflu în preajma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
și trei cutii de vopsea și Îmi zice că, dacă lucrez În ritm susținut, poate reușesc chiar să termin sufrageria. — Poftim ? — Și, la ora șase, cînd s-a Întors, a strîmbat din nas că nu-i prea place cum am zugrăvit ! Ridică vocea, supărată de-a binelea. Auzi, că am fost neglijentă ! A fost o singură zonă În care am dat un pic rasol, dar asta doar din cauză că nenorocita aia de scară nu era destul de Înaltă ! Mă uit la ea bulversată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
fost neglijentă ! A fost o singură zonă În care am dat un pic rasol, dar asta doar din cauză că nenorocita aia de scară nu era destul de Înaltă ! Mă uit la ea bulversată. — Katie, ce-mi spui tu aici, că i-ai zugrăvit de una singură camera ? — Păi... da. Mă fixează cu ochii albaștri imenși. Așa, ca să-l ajut un pic. Dar acum Încep să-mi pun problema dacă... nu cumva se folosește de mine ? Aproape că nu-mi vine să cred ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
-mi pun problema dacă... nu cumva se folosește de mine ? Aproape că nu-mi vine să cred ce aud. Da, Katie, se folosește de tine cu nesimțire, reușesc să articulez Într-un final. Avea nevoie de cineva care să-i zugrăvească gratis ! Trebuie să-i dai papucii. Imediat. Acum ! Katie rămîne făcută preț de cîteva clipe și o scrutez nervoasă. Pe chipul ei nu se citește nici o expresie, dar văd limpede că În sufletul ei e o adevărată furtună. E ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
dorea să scriu despre ideile lui. Acestea fuseseră expuse pe larg chiar de el și se găsesc la Îndemâna oricui În cărțile sale de teorie. Eu, unul, mă fac deci răspunzător numai de omul Ravelstein, și cum nu pot să‑l zugrăvesc fără o anumită doză de autoimplicare, va trebui să tolerați și prezența mea pe margini. Moartea se strângea din ce În ce mai mult asupră‑i, transmițând În avans obișnuitul memento, adresându‑mi‑se În primul rând mie ca, pregătindu‑mă pentru sfârșitul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
clasică, tipărite în cărți sau în reviste. Lumea poemului scurt, al poemului oglindind stări, evenimente, gânduri, observații, clipe este fermecătoare. Ea este alcătuită din lumile atotcuprinzătoare ale poemului într-un vers, de 13-14 silabe, de obște sau este distih, tristih - zugrăvind un peisaj, o cugetare, o trăire în imagini sau fiind un haiku, adică instantaneu, clipă surprinsă, fulger încremenit, de oriunde și de oricând. Mai poate fi catren serios, plin de frumuseți florale, înțelepte sau de șăgălnicii, de omagieri madrigalul de
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
care, spre a corespunde intenției clasice a scării de lemn, ale cărei capete de jos erau sprijinite pe doi copii de stejar, adulterări donatelliene, ar fi trebuit sa fie de marmură sau cel puțin de ștuc, erau grosolan tencuiți și zugrăviți cu șablonul și cu mâna, imitând picturile pompeiene, și îndeosebi porfirul, prin naive stropituri verzi și roșii. Însă sistemul de perspective și festoane în loc să fie tratat pe întregul câmp al anticamerei, printr-o optică falsă de zugrav, era tăiat în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
curtea de alături, Felix văzu o casă fără etaj, cam veche, dar solidă și largă. Ferestrele înalte aveau deasupra frontoane grecești de tencuială, și intrarea avea chipul unei tinde sprijinite pe două coloane vopsite ca porfirul, ai cărei pereți erau zugrăviți pompeian. De-a lungul pereților se înșirau hârdaie mari cu oleandri și de jur împrejurul ogrăzii erau straturi de flori prejmuite cu nuiele. Mai spre fund se vedea și un chioșc de lemn vopsit verde în care Felix zări pe bătrânul de peste
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Toate acestea G. Călinescu erau spuse cu o pasiune ordonată, calmă. Felix îl întrebă de ce nu picta după natură, dar Titi rămase nedumerit de această propunere, al cărei sens nu păru să-l înțeleagă, explicând că nu-i place să zugrăvească decât după modele. Felix îi vorbi de talentul lui și de interesul de a-i da o îndrumare originală. Titi strânse din sprâncene și reveni la detaliile lui. Vocabularul lui Felix îl supăra în chip vădit. Titi îl întrebă apoi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
care începuse a le aștepta cu nerăbdare și a le provoca. Nu scăpa uneori de reproșuri amicale. - Felix, panglica e prea deschisă, nu ești tare în nuanțe. - Mă duc s-o schimb.-Aș! O dau lui Titi să mi-o zugrăvească, și, dacă nu plouă, merge. Să vezi ce încîntat e! Într-adevăr, Titi lua panglica foarte serios și, cu devotament, o trata în acuarelă, expunînd-o puțin la soare. Lui Felix, aceste servicii i s-ar fi părut o concurență neleală
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
brutal, față de rudele nurorii: - Bine, dar voi n-aveți de nici unele aici. La o fată deoameni așezați se dă trusou, nu așa. - Am făcut și noi ce-am putut, în grabă, maică, zise blîndcealaltă soacră. Într-adevăr, cele două odăi, zugrăvite proaspăt și multicolor de Sohațchi, erau aproape goale. Frații le mobilase la repezeală cu ce găsise prin odăile lor, după o listă alcătuită în consiliu. Un pat de fier cu tăblii, pictat cu îngeri șterși de vechime, fusese scos din
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
invidioasă de orice lux. Titi se închidea în casă, făcând picturi după cărți poștale ilustrate, înrămîndu-le singur și bătîndu-le cu exactitate în perete. Lucra, cu o frenezie casnică tăcută, la fel de fel de mărunțișuri. Făcu abajururi de tul pe care le zugrăvi cu acuarelă, vopsi masa și scaunele, inventă passe-partout-uri de felurite forme și mărimi pentru fotografii. Ana îl lăsa in pace și se înfunda la părinții ei sau pleca în oraș. Începuse de la o vreme să vină tot mai des și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
că redempțiunea a fost zadarnică? E interesant! - Ha? exclamă uluit Simion, neînțelegînd. Mi-au omorât hainele, îmi fură toate vorbele. "Hotărît, își zise Felix, e nebun." G. Călinescu XIII Stănică se lăsase târât acasă de Olimpia, dar ciuda i se zugrăvea pe față. Însă era un om incapabil de a brutaliza pe cineva și chiar de a se impotrivi voinței cuiva. Din această pricină, se credea bun la suflet, și era într-adevăr, atâta vreme cât îl stapînea sentimentul. Din păcate, sufletul lui
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ronțăind alune americane. Stănică își continua ancheta prin rafturi. Se uita acum la ceștile de cafea, multe și desperecheate. Una plină de stafide o deșertă pe gât. Cele mai delicate aveau forma unor boluri de ceai chinezesc, erau mici și zugrăvite cu ramuri subțiri, înflorite. Neavând mâner, erau vârâte în niște picioare ovoluide de aramă, căpătând astfel înfățișarea unor candele. - Mătușă, zise Stănică, ce faci cu atâtea cești, dă-mi șimie două, să le țin ca amintire, să arăt și eu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
un pahar de vin bun. Dar poate nu te înlesnești, n-ai bani în casă, se-ntîmplă, te-mprumut eu, cu toată sărăcia mea, îți fac eu rost, doar dumneata ești cel mai solvabil om de pe lume. La aceste cuvinte, aprehensiunea zugrăvită pe fața bătrânului se șterse în bună parte. - Când mi-o trebui, o să-ți cer, se văietă el, că n-am bani în casă decât ce-a fost în cutie, o să-ți cer eu, dacă n-oi putea să merg
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Georgeta n-ai să fiiniciodată. G. Călinescu - Și de ce, mă rog? întrebă atinsă Aurica. Stănică rectifică observația, făcând cu ochiul lui Pascalopol: - Pentru că trebuie să fii și pentru asta născută, să ai natural.Tu ești din familie onestă, cinstea e zugrăvită pe fața ta. Tu nu poți să fii decât o bună soție. - Așa e! recunoscu Aurica, aruncând o carte și începîndîn același timp să plângă, tremurând din toți mușchii feței. - Pentru numele lui Dumnezeu, o sfătui Pascalopol, nu-țimai face sânge
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
care nu se poate mărita, invidioasă, Otilia, exponentă a misteriosului și atrăgătorului etern feminin cu instinct practic. S-au recunoscut romancierului, în afară de însușirea de a observa umanitatea sub latura G. Călinescu morală și a face clasificație caracterologică, puterea de a zugrăvi în detaliu un mediu, după metoda aceluiași Balzac, evocarea Bucureștiului dinainte de primul război mondial, ca și viziunea picturală a imensității Bărăganului, loc de repaus pentru gentilomul cu suflet de artist, Leonida Pascalopol. Cele două romane erau suficiente pentru a atesta
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
uneori, copiii, nebunii, poeții, fulgerații, și călătorii aleși zăreau, la o adâncime de zece poște, în străfunduri, până și vîrtejele de păr din coafurile națiilor și grupurilor de oameni ce-și duceau existența tainică și necomunicativă, adânc, sub oraș. Legendele zugrăveau cum cei de sus se uitau către necunoscuții de jos, ca prin niște acvarii. Cu vremea însă, veselii bucureșteni nu ezitară să facă chiar și din neprihănita gârliță Bucureștioara, canalul colector al murdalîcului lor. Mahalagii își deșertară într-însa conținutul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
bine. Nu pricepea, iar Celestin, lăsînd-o absolut liberă să nu priceapă, nu părea impresionat chiar deloc. - Domnule, gemu el, ăsta chiar a prins niște gusturi prea hotărâte în viață. Dacă gândești în felul ăsta. De unde să găsești cameră d-aia zugrăvită-n portocaliu, cu steluțe albastre, de care vrea el? Și, chiar dacă tot faci rost, de ce să stai tu, în timp ce faci dragoste, să potrivești cu piciorul cine știe ce boarfă aruncată, de frică ca atunci când o să se apuce să-ți ghicească, tipa să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]