17,970 matches
-
lumină, iar după aceasta totul se luminează și bucuria apare pe fețele tuturor căci Mântuitorul a înviat. Sufletele se bucură și înalță spre cer cântarea Hristos a înviat! După slujba învierii, credincioșii pleacă pe la cimitir unde la mormântul celor adormiți aprind lumânări vestind și celor adormiți învierea lui Iisus Hristos. Acasă trebuie să ajungă cu lumânările aprinse și vestesc celor din familie cuvintele Hristos a înviat ! iar cei din familie trebuie să răspundă: Cu adevărat a înviat!. Dimineața fiecare membru al
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
trăgeau ușurel dând impresia că mortul se trezește speriind pe cei care privegheau mortul. Mortul se priveghează trei seri la rând. în timpul acesta se face groapa, iar mortul este vizitat de rude, de vecini și de prietenii apropiați care-i aprind câte-o lumânare, pun câte un ban pe piept, își cer iertare și-l iartă. A treia zi se face ceremonia de înmormântare. Se aduc de la biserică podoabele, vine preotul care în casă rostește rugăciunile de înmormântare, se scoate sicriul
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
satul Bașeu, a dus la îndeplinire o serie de prevederi din Testamentul lui Iordache Costache Boldur-Lățescu contribuind la construcția bisericii din satul Alba și dând ajutor și la cea din Vatra. învățătorul Ion Alexandrescu a fost el însuși o făclie aprinsă în lupta țăranilor din Lupeni pentru o viață mai luminoasă și mai bună. La fel și învățătorii Ion Niculiu și Costache Jacotă, foști directori ai școlii și-au adus o contribuție importantă în luminarea copiilor oamenilor din Lupeni. „Folosirea și
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
în zilele noastre, mai mult ca oricând avem posibilitatea să îndrumăm copiii să participe cu părinții la slujbele ce se țin în biserică, dumineca și la alte sărbători din timpul vacanțelor școlare. Este bine și necesar ca în calitate de educatori să aprindem în sufletul lor dragostea față de tradițiile religioase strămoșești la Crăciun, la Sfintele Paști, de Anul Nou, la Bobotează sau cu ocazia hramului bisericii din sat să cunoască colindele, rugăciunile și rânduielile bisericești, adaptate la posibilitățile lor de înțelegere. Familiile din
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
apotropaic. Recurgeau și la stingerea focurilor pentru ca oamenii să nu poată fi găsiți, apoi la mascarea chipului și a corpului pentru o perfectă și sănătoasă camuflare. In piețele publice se adunau dansând mascați, cu torțe sau dovleci aprinși. Motivul dovleacului aprins astăzi frecvent folosit de Halloween în toată lumea vine din mitologia irlandeză. Purtătorul lui era Jack, un fel de Ivan Turbincă al lor. Nefericitul personaj era un oarecare muritor, bețiv și trișor. Reușește să păcălească diavolul, ținându-l captiv cu ajutorul unei
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
Răscoala de la Bobîlna a început pe un deal și s-a terminat în 1438"; ,, Cu cât ne apropiem de izbucnirea răscoalei, cu atât țăranii stau mai mult în crâșmă ca să facă în ciuda boierului..."; "Răscoala începu spre seară și țăranii își aprinseră laternele ca să vadă drumul spre ciocoi"; Soldatul Ionescu avea o misiune importantă: belea ochii la avioane"; "Tudor Șoimaru era apt de luptă, cu vizita medicală făcută"; "Vlaicu Vodă era un funcționar model care avea un randament deosebit ca domn". Rezerv
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
Obșteștii Adunări unde, contrar obiceiului său, publicul s-a dus în mare număr și a arătat lipsa de favoare cu care asculta pe miniștri și pe oratorii guvernului asupra acestei însemnate chestiuni. Temperamentul despotic al d-lui Dașcov s-a aprins în fața acestor manifestații și, nemulțumindu-se numai cu amenințările ce le-a adresat unor membri ai partidului opoziției, el merge până a zice că „hotărât, românii nu sunt făcuți pentru instituțiile de care sunt ocârmuiți, numai pașii de la Vidin și
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
vor fi trimiși să lupte împotriva ungurilor care vor să ia Ardealul sau că s-a dat deja un decret de liberare, pe care Ministerul de Interne refuză să-l pună în aplicare au creat climatul de nemulțumire care a aprins scînteia revoltei din 1989. Interzicerea măsurilor de intervenție, chiar și a celor de mutare disciplinară în alte instituții a arestaților rebeli, a întărit ideea că revolta a fost stimulată de conducerea DGP. Întinderea ei pe o perioadă mai lungă de
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
balustrada fântânii. Mai apuc s-o văd în timp ce se ridică și-i cere un foc unui trecător, apoi autobuzul ia o curbă, iar ea dispare printre tufișurile care-mi aleargă prin fața ochilor. Sper că n-aveți de gând s-o aprindeți. Măcar din respect pentru noi. Întorc capul. O femeie în vârstă mă privește disprețuitor. Abia acum îmi dau seama că țigara mi-a rămas între buze. Mi-o scot din gură, apoi o țin între degetul mare și arătător și
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
Opt. Mai văd și un CD care se rotește printre cruci, aruncând raze de curcubeu. Când ajungem la destinație, scot zece lei și-i întind șoferului. Ies din mașină și intru în bloc. Chem liftul, aștept. Degeaba. Beculețul roșu e aprins. Probabil că cineva a lăsat ușa deschisă pe undeva. Apăs de câteva ori butonul, dar e în zadar. Urc pe scări. Când intru în casă, îmi scot pachetul și-l arunc pe măsuța de lângă canapea. Merg în baie, mă spăl
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
ființe. Și fac asta pentru că am învățat că așa e bine, că ăsta e limbajul corect, că asta e calea de urmat dacă vreau cu adevărat să-mi potolesc setea de altă ființă. Îmi trec mâna prin păr și-mi aprind o țigară și-mi dau ochii peste cap și-așa mai departe. Adică fac tot felul de gesturi interesante. Deschid gura și vorbesc. Emit tot felul de teorii de mare valoare sau spun banalități perfecte exact ca și cum aș emite teorii
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
izvorul meu, iar fața mea păroasă va fi înfricoșătoare în lumina lunii. Apoi ființa de lângă mine va cădea vlăguită pe cearșafurile albe și va rămâne stearpă pentru o zi sau două. Iar eu o să-mi întind mâna stângă și o să aprind lampa de pe noptieră. O să iau cartea de pe noptieră și o să o răsfoiesc cu atenție. Trupul meu sătul va fi cuprins încetul cu încetul de o moleșeală plăcută, iar ochii mei vor alerga peste rânduri pline de litere. Iar spiritul meu
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
minute. Foarte lungi. Ajung la ușa garajului și acționez telecomanda. Intru în subteran. Numai betoane și ciment. Cobor, cotesc, evit câțiva stâlpi de rezistență, ajung la locul de parcare. Opresc motorul. Liniște. Fetele rele nu îndrăznesc să deschidă portierele. Îmi aprind o țigară și stau liniștit. Mă uit drept în față, ca și cum ele nici n-ar fi acolo. Simt cum crește panica în ele. Trec cinci minute, de două ori mai lungi ca alea zece de dinainte. Blonda nu mai rezistă
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
nu le simți. De unde le-ai luat, tată? Aha. Și-mi mai aduci tu vreo trei baxuri? Bine, frate. Mă bazez pe tine. Hai să trăiești. Aștept un semn. Ura. (Bărbatul închide telefonul, îl pune pe masă. Merge în baie, aprinde lumina și se uită în oglindă.) Natură moartă Plouă. Mult. Neîntrerupt. Stau. Gândesc. Aștept. Aștept să iasă soarele. Știu că ploaia o să se oprească la un moment dat. Mă uit în ciobul de oglindă. Barba mi-a crescut până pe piept
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
fapt, camera asta e un fel de cavou mai micuț. Sau un sicriu mai măricel. Iată geamul. Iată cum funcționează. (Fantastic. Nemaivăzut.) Iată clanțele ușilor. (Pe ele trebuie să apăs cu mâna, pentru ca ușile să se deschidă.) Iată, de aici aprindeți lumina. (Niște pătrate mici, de plastic. Au butoane, pe care trebuie să le apăs.) Iată baia. Intru în baie. Cred că nimic nu e mai frumos decât o cadă din marmură, scăldată în lumina unui bec economic. Cada are și
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
din buzunar pachetul de țigări. Cu gesturi studiate, extrag o țigară din pachet și mi-o pun între buze. Cornel tresare. N-aveți voie să fumați. Mă uit la el, apoi îi explic că n-am de gând s-o aprind și că fumez la rece, pentru că încerc să mă las de acest obicei prost. Apoi, cu blândețe brutală, revin la subiectul anterior. Îi spun că m-aș bucura să-l frec pe spate, dacă vrea să facă o baie. Nu
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
și găsește clanța. O apasă și deschide ușa. Mă cheamă datoria. Iese din cavou, fără să-și ia ochii de la mine, gata să țipe dacă m-aș avânta spre el. Apoi închide ușa, cu infinită grijă. Îmi scot bricheta, îmi aprind țigara. Mă uit în tavan și văd un senzor de fum. Deschid fereastra și mă aplec peste pervaz. E o zi senină. Trag un fum, apoi îl suflu încet spre cerul albastru al Romei. Vară/iarnă Bătrânul deschide ușa și
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
scaunele în portbagaj, apoi ne suim în mașină și plecăm. Când ieșim pe șosea, începe să plouă torențial. Mă gândesc o clipă la omul cu chelie. Parcă n-avea nici o umbrelă. Apoi îl uit, ca și cum n-ar fi fost, și aprind farurile de ceață. Man Bites Dog Piersic? Cine-ntreabă? Tu ești, mă? Am spus cine întreabă. Un fan. Auzi, mă, tu ești papagal, așea? ( Închid telefonul și-mi văd de treabă. Sună iar. Răspund.) Bă, animalule, de ce-mi închizi
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
la câțiva metri de mine. Chelnerul le ia comanda și pleacă. Mi-am ridicat privirea și mă holbez la ele. Fără jenă. Soarele bate în așa fel încât ele n-au cum să mă vadă. Rezist tentației de a-mi aprinde o țigară, ca să le pot spiona în continuare, liniștit. Șefa grupului are perucă. Așa cred. Mă rog, nu i treaba mea. Și mai are și buze subțiri. Și ochelari de tocilară. Îi face semn unei blonde cu părul scurt și
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
partea albastră. Apa rece e călâie. De fapt, aproape fierbinte. Mă șterg cu un prosop mare care miroase a dezodorizant de mașină. Mă îmbrac și cobor. Îmi întreb gazdele unde pot fuma o țigară. Ies pe terasă. Transpir instantaneu. Îmi aprind țigara și trag un fum. Bărbatul iese și se așază lângă mine. E timpul să comunicăm. Să ne spunem chestii. Altfel o să creadă că sunt mut. Sau sociopat. O pauză. Îl întreb cum e viața în orașul ăsta. E bine
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
sau dacă ai făcut ceva valabil în viața asta. Poate ai tu o pasă mai proastă, ce știu eu?, poate ai probleme în viața personală, n-am idee, numai că trebuie să-ți revii. Da? Tac câteva secunde (mi am aprins o țigară), apoi îi spun Ralucăi Hagiu că sunt de acord cu tot ce-a spus. Apoi tac din nou. Vezi? Nu-mi place. Parcă ești într-o carapace, nu comunici cu mine. Spune-mi, ce-i cu poveștile astea
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
adiuvat (Terențiu) În dimineața de ajun a Anului Nou, țăranul se trezi devreme, stăpânit de o presimțire rea, nelămurită. Îmbrăcă la repezeală hainele îngrămădite pe lavița de la intrare și ieși grăbit afară, în aerul rece al iernii geroase. Cu felinarul aprins în mână merse către adăpostul animalelor, luă un braț de fân uscat și-l împrăștie la botul calului alb ce stătea nemișcat, cu capul aplecat, parcă dormitând. De fapt, nu era un cal propriu-zis, ci mai mult o mârțoagă costelivă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
câmpia albă, un scai rostogolindu-se izgonit de vântul năprasnic de miazănoapte, până nu se mai văzu deloc... Seara vântul încetase, fulguia continuu cu fulgi mari ce cădeau alene, așternând un strat gros de zăpadă moale. În sat luminile se aprindeau rând pe rând, zarva creștea necontenit, câinii lătrau de zor la necunoscuții care, zornăind din clopoței, se apropiau voioși de ferestrele împodobite de sărbătoare. Glasurile vesele de copii, înfierbântate de iureșul urăturilor, răsunau pretutindeni, răzbeau până departe pe câmpia întinsă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
dar numai prin semne. Obiceiul era așa: Cei de sus de tot transmiteau celor de jos ceea ce ei vedeau. Aveau o priveliște minunată și cuprindeau cu ochii un spațiu imens. Astfel, nu reușeau să deslușească toate detaliile. De aceea, discutau aprins unii cu alții, tot prin semne, deoarece oricine spunea că el vede totul mai bine și mai clar. Ca instrumente ajutătoare pentru repararea obiectelor și supravegherea celor ce urcau, foloseau ochelari cu lentile foarte groase. Unii purtau și ochelari de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
buni, foarte buni... Eu le-am dat primul gol! Ce gol! Ca la mondiale, la păianjen ca și ăsta pe care vi-l coc acum, aveți numai răbdare să se moaie soarele ăsta turbat. Când am dat golul, s-au aprins luminile pe stadion. V-am spus doar, jucam în nocturnă să vedem și noi stelele și luna. Cei de la Cioara Doicești s-au demoralizat încât imediat au mai primit un gol. Și încă unul, și încă unul... nu ne-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]