16,546 matches
-
se completează cu soluție de acid acetic până la 100 ml (punctul 2.1.4) și se omogenizează prin agitare. Soluția de referință preparată în acest fel conține 2, 4 și 6 mg la 100 ml. Se adaugă 2 g de carbon activ (punctul 2.1.6) în fiecare balon și se așteaptă 15 minute, agitându-se din când în când. Se filtrează printr-un filtru obișnuit de hârtie, eliminând primii câțiva mililitri. Se introduc 5 ml din fiecare lichid filtrat colectat
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86816_a_87603]
-
mV); S = panta electrodului în soluția de analizat. Dacă Va este foarte apropiată de V0 (vezi punctul 4.2), se aplică următoarea formulă simplificată: Valoarea obținută trebuie multiplicată cu factorul de diluție rezultând din adăugarea soluției tampon. 37. DIOXIDUL DE CARBON 1. PRINCIPUL METODELOR 1.1. Metoda de referință 1.1.1. Vinuri nespumoase (CO2 sub presiune 0,5 105 Pa)16 Volumul de vin luat din probă este răcit la aprox. 0șC și amestecat cu o cantitate suficientă de hidroxid
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86816_a_87603]
-
din probă este răcit la aprox. 0șC și amestecat cu o cantitate suficientă de hidroxid de sodiu pentru a obține un pH de 10 - 11. Titrarea este efectuată cu o soluție acidă în prezența anhidrazei carbonice. Conținutul de bioxid de carbon este calculat din volumul de acid necesar schimbării pH de la 8,6 (forma bicarbonat) la 4,0 (acid carbonic). În aceleași condiții se efectuează și o titrare test, pe vin decarbonatat, în scopul de a ține cont de volumul de
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86816_a_87603]
-
din vin. 1.1.2. Vinuri spumante și petiante Proba de vin de analizat este răcită aproape de punctul de îngheț. După înlăturarea unei cantități utilizate ca blanc după decarbonatare, restul conținutului sticlei este alcalinizat pentru a fixa tot dioxidul de carbon sub forma Na2CO3. Titrarea este efectuată cu o soluție acidă, în prezența anhidrazei carbonice. Conținutul de bioxid de carbon este calculat din volumul soluției acide necesară pentru schimbarea pH de la 8,6 (formă bicarbonat) la 4,0 (acid carbonic). În
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86816_a_87603]
-
îngheț. După înlăturarea unei cantități utilizate ca blanc după decarbonatare, restul conținutului sticlei este alcalinizat pentru a fixa tot dioxidul de carbon sub forma Na2CO3. Titrarea este efectuată cu o soluție acidă, în prezența anhidrazei carbonice. Conținutul de bioxid de carbon este calculat din volumul soluției acide necesară pentru schimbarea pH de la 8,6 (formă bicarbonat) la 4,0 (acid carbonic). În aceleași condiții se întreprinde și o titrare blanc, pe vin decarbonatat, în scopul de a ține cont de volumul
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86816_a_87603]
-
o titrare blanc, pe vin decarbonatat, în scopul de a ține cont de volumul de soluție de hidroxid de sodiu absorbit de acizii din vin. 1.2. Metoda uzuală: vinuri spumante și petiante Metoda manometrică: presiunea suplimentară a bioxidului de carbon este măsurată direct în sticlă utilizând un manometru. 2. METODA DE REFERINȚĂ 2.1. Vinuri nespumoase (CO2 sub presiune 0,5 105 Pa) 2.1.1. Aparatura 2.1.1.1. Agitator magnetic. 2.1.1.2. pH metru. 2
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86816_a_87603]
-
000 kPa). Dacă temperatura la care se efectuează măsurătoarea este diferită de 20șC trebuie efectuată o corecție, prin înmulțirea presiunii măsurate cu coeficientul din Tabelul I. Acesta exprimă rezultatul la 20șC. 4. RELAȚIA DINTRE PRESIUNE ȘI CANTITATEA DE BIOXID DE CARBON CONȚINUTĂ ÎNTR-UN VIN PETIANT 18 Din excesul de presiune la 20șC (Paph20), se calculează presiunea absolută la 20șC (Pabs20) utilizând formula: Pabs20 = Patm + Paph20 unde Patm este presiunea atmosferică, exprimată în bari. Cantitatea de bioxid de carbon conținută într-
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86816_a_87603]
-
BIOXID DE CARBON CONȚINUTĂ ÎNTR-UN VIN PETIANT 18 Din excesul de presiune la 20șC (Paph20), se calculează presiunea absolută la 20șC (Pabs20) utilizând formula: Pabs20 = Patm + Paph20 unde Patm este presiunea atmosferică, exprimată în bari. Cantitatea de bioxid de carbon conținută într-un vin este dată de următoarele relații: - în litri de CO2 pe litru de vin: 0,987 10-5 Pabs20 (0,86 - 0,01A) (1 - 0,00144S), - în grame de CO2 pe litru de vin: 1,951 10-5Pabs20 (0
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86816_a_87603]
-
egale cu 0,1, 0,2, 0,5, 1,2 și 4 cm. 1.3.2. Metoda de lucru 1.3.2.1. Pregătirea probei Vinurile tulburi trebuie limpezite prin centrifugare. Se înlătură ce mai mare parte din bioxidul de carbon din vinurile noi și din cele spumante, prin agitarea în vid. 1.3.2.2. Determinări Drumul optic, b, din cuva de sticlă trebuie ales astfel încât absorbția măsurată să se situeze între 0,3 - 0,7. Pentru alegerea corespunzătoare a
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86816_a_87603]
-
cuve din sticlă, având drumuri optice (b) egale cu 0,1, 0,2, 0,5 și 1 cm. 1.4.2. Pregătirea preliminară a probei Vinurile tulburi trebuie limpezite prin centrifugare. Se înlătură cea mai mare parte din bioxidul de carbon din vinurile noi și din cele spumante prin agitare în vid. 1.4.3. Metoda de lucru Drumul optic, b, din cuvele de sticlă trebuie aleasă astfel încât absorbția măsurată A să fie situată între 0,3 - 0,7. Determinările spectrofotometrice
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86816_a_87603]
-
nu este cunoscut. Oricum, ionii Ne, (NeAr), (NeH) și (HeNe) au fost observați în studii optice și cu spectrometrul de masă. Neonul este de fapt al cincilea element din univers după masă, în fața lui aflându-se hidrogenul, heliul, oxigenul și carbonul. Este relativ rar pe Pământ datorită masei scăzute și datorită caracterului inert, ambele proprietăți împiedicându-l să rămână în atmosferă(în atmosferă se găsește la raportul de 1 la 65.000 după volum sau 1 la 83.000 după masă
Neon () [Corola-website/Science/304278_a_305607]
-
mai rar răspânditului izotop U din minereul natural conținând cu precădere izotopul U). În mod normal, reactoarele presupun includerea, pe post de moderator de neutroni, a materialelor extrem de pure chimic cum ar fi deuteriu (în apa grea), heliu, beriliu sau carbon sub formă de grafit. (Înalta puritate este cerută deoarece multe impurități chimice, cum ar fi borul, sunt absorbanți puternici de neutroni și, astfel, o adevărată „otravă” pentru reacția în lanț). Mai urma să fie rezolvată problema producerii unor astfel de
Fisiune nucleară () [Corola-website/Science/304270_a_305599]
-
materiale la scară industrială. Până în 1940, cantitatea de uraniu metalic produsă în SUA a fost de câteva grame și acestea de o puritate nesigură; la fel: câteva kilograme de beriliu metalic, câteva kilograme de apă grea și nici o cantitate de carbon cu puritatea cerută de un moderator. Problema producerii în cantități mari a uraniului de puritate înaltă a fost rezolvată de Frank Spedding folosind procese thermit (oxidarea aluminiului metalic). În 1942 Ames Laboratory a reușit să producă o cantitate mare de
Fisiune nucleară () [Corola-website/Science/304270_a_305599]
-
grafitul. Agentul de răcire Pentru a menține temperatura combustibilului în limite tehnic acceptabile (sub punctul de topire) căldura eliberată prin fisiune sau prin dezintegrarea radioactivă trebuie extrasă din reactor cu ajutorul unui agent de răcire (apa obișnuită, apa grea, dioxid de carbon, heliu, metale topite, etc). Căldura preluată și transferată de agentul de răcire poate alimenta o turbină pentru a genera electricitate. Barele de control Barele de control sunt realizate din material ce absorb neutronii precum: borul, argintul, indiul, cadmiul si hafniul
Reactor nuclear () [Corola-website/Science/304286_a_305615]
-
grea; - reactoare cu moderator organic (PCB); - reactoare cu grafit; - reactoare cu elemente ușoare (Lif, BeF2); - reactoare fără moderator (cu neutroni rapizi). - reactoare cu apă ușoară (sub presiune sau în fierbere); - reactoare cu apă grea; - reactoare cu gaz (heliu, bioxid de carbon, azot); - reactoare cu metal lichid (sodiu, NaK, plumb, eutectic plumb-bismut, mercur) - reactoare cu săruri topite (săruri cu fluor) - reactoare pentru producerea de energie electrică; - reactoare pentru producerea de energie termică (căldură de proces, desalinizare, producere de hidrogen, termoficare); - reactoare pentru
Reactor nuclear () [Corola-website/Science/304286_a_305615]
-
crește disponibilitatea dar și complexitatea operării. Reactorul răcit cu gaz - GCR Reactoarele răcite cu gaz mai sunt folosite doar în Marea Britanie. Există două tipuri ale acestui reactor: Magnox (cu uraniu natural) și AGR (cu uraniu îmbogățit). Ambele folosesc bioxidul de carbon ca agent de răcire și grafitul ca moderator. Având o structură similară cu CANDU ele pot fi realimentate cu combustibil fără a fi oprite. Reactorul RBMK Acronimul este din limba rusă și se referă la un reactor cu apă în
Reactor nuclear () [Corola-website/Science/304286_a_305615]
-
pură are puține aplicații, producția este de puține tone pe an. Cea mai importantă aplicație este cea de reproducător în tubul de vid, de exemplu la televizor. Reacționează rapid cu resturi de gaze precum oxigen (O), azot (N), dioxid de carbon (CO) sau vapori de apă. Bariu poate include și gaze inerte, pe care le elimină astfel din tubul de vid. De asemenea la temperaturile folosite metalul are presiunea vaporilor scăzută. NaSO + BaCl → BaSO ↓ + 2NaCl Dacă bariu se găsește în asociație
Bariu () [Corola-website/Science/304317_a_305646]
-
solide. Caracteristic pentru combinațiile bariului este că pot arde cu flăcără verde. Există două tipuri de combinații ale bariului cu oxigenul, oxidul de bariu (BaO) și peroxidul de bariu (BaO). Oxidul de bariu (BaO) adsoarbe apa (HO) și dioxidul de carbon (CO) fiind utilizat în mod corespunzător. Peroxidul de bariu (BaO), se obține din oxidul de bariu (BaO), fiind un puternic oxidant. Este folosit în pirotehnie. Peroxidul de bariu (BaO) poate fi folosit în obținerea apei oxigenate (HO). Dacă se dizolvă
Bariu () [Corola-website/Science/304317_a_305646]
-
știind că plantele sunt dependente de mediul ambiant. Principalii factori de microclimat sunt apa, temperatura, conținutul de gaze și viteza curenților de aer. Lumina influențează direct dezvoltarea plantelor datorită asimilației clorofiliene iar căldura este absolut necesară pentru sinteza hidraților de carbon care au rol de catalizator. Plantele nu se dezvoltă în spații întunecate. Temperatura este deasemeni un factor important al climatului interior deoarece plantele au nevoie de căldură pentru dezvoltare lor și nu suportă variații de temperatură mai mari de 3
Construcții () [Corola-website/Science/304312_a_305641]
-
aerului au rolul de a menține umiditatea necesară în celulele de depozitare. Instalația de atmosferă controlată se proiectează pentru menținerea tuturor factorilor de climat interior specific fiecărui tip de depozitat și anume: temperatură, umiditate, concentrație de oxigen și bioxid de carbon etc. Instalațiile de iluminat (în general fluorescent) prevăzute în depozitele de legume și fructe sunt diferențiate: Utilajele de transport și stivit sunt necesare pentru manipularea în bune condiții a masei de depozitat și cu un preț de cost cât mai
Construcții () [Corola-website/Science/304312_a_305641]
-
prin structura de benzi a metalelor respective (1959-1966). Dar rezultatele cele mai importante au fost obținute în studiul semiconductorilor amorfi (1964-1977). Grigorovici și colaboratorii au studiat structura, transportul electric, proprietățile optice și fotoconductivitatea în straturile amorfe de germaniu, siliciu și carbon obținute prin evaporare în vid. Pe baza acestor rezultate, Grigorovici a fost primul care a reliefat deosebirile structurale dintre straturile de germaniu și siliciu amorfe și microcristaline; a urmat elaborarea unui model structural, completat cu considerente energetice. Acest „amorphonic model
Radu Grigorovici () [Corola-website/Science/304350_a_305679]
-
Zaharidele (cunoscute și sub denumirea de: zaháruri, glucide, carbohidrați sau "hidrați de carbon") sunt compuși organici cu funcțiune mixtă, ce au în compoziția lor atât grupări carbonilice (aldehidă sau cetonă), cât și grupări hidroxilice (hidroxil). În majoritatea cazurilor, raportul dintre numărul atomilor de hidrogen și de oxigen este de 2:1 (ca al
Glucidă () [Corola-website/Science/304362_a_305691]
-
alte cuvinte, au formula empirică (unde "m" poate fi diferit de "n"). Există și unele excepții; de exemplu, deoxiriboza, o zaharidă componentă a ADN-ului, are formula brută CHO. De aceea, zaharidele mai sunt numite și "carbohidrați" sau "hidrați de carbon", dar din punct de vedere structural este corect să fie privite mai degrabă ca polihidroxialdehide sau ca polihidroxicetone. Clasa zaharidelor este împărțită în trei grupe: monozaharide, oligozaharide (pot fi dizaharide, trizaharide, etc) și polizaharide. Denumirea de "zaharidă" vine din grecescul
Glucidă () [Corola-website/Science/304362_a_305691]
-
unii chimiști au considerat formaldehida (CHO) ca fiind cea mai simplă zaharidă, în timp ce alții au considerat glicolaldehida ca fiind cea mai simplă. Astăzi, termenul este în general folosit în contextul biochimic, excluzându-se compușii cu unul sau doi atomi de carbon. Zaharidele naturale sunt în general constituite din carbohidrați simpli numiți monozaharide, cu formula generală (CHO) unde "n" este 3 sau mai mult. O monozaharidă tipică are structura H-(CHOH)(C=O)-(CHOH)-H, fiind cu alte cuvinte o aldehidă sau
Glucidă () [Corola-website/Science/304362_a_305691]
-
este 3 sau mai mult. O monozaharidă tipică are structura H-(CHOH)(C=O)-(CHOH)-H, fiind cu alte cuvinte o aldehidă sau cetonă cu un anumit număr de grupe hidroxil legate de catenă, de obicei de fiecare atom de carbon care nu face parte din grupa carbonilică. Printre exemplele de monozaharide se numără următoarele: glucoză, fructoză, arabinoza, etc. Totuși, există unii compuși cunoscuți ca monozaharide care nu respectă formula (de exemplu acidul glucuronic, un tip de acid uronic, și dezoxizaharidele
Glucidă () [Corola-website/Science/304362_a_305691]