16,018 matches
-
umane. În lumea medievală au coexistat trei civilizații agricole: Civilizația cerealelor era specifică lumii vechi: Europei, Africii și Asiei. A fost cea mai veche civilizație agricolă, această debutând din neolitic în Orientul Apropiat. În Evul Mediu existau cinci cereale principale: grâul, orzul, secara, meiul și ovăzul. Culturile de cereale erau limitate la zonele temperate din emisfera nordică. În Europa, secara a prevalat în zonele nordice, iar orzul și meiul erau cultivate în părțile călduroase ale continentului. Coexistau multe modalități de utilizare
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
pentru fortifierea cu fier la nivel național. Una dintre ele ar fi suplimentarea unei mâncări de bază, consumată în cantități mari de către toată populația. În Caraibe, America de Sud, America de Nord și Regatul Unit, această abordare a avut succes prin folosirea fainii de grâu. O a doua abordare de succes a fost folosirea condimentelor, uleiului de pește și a zahărului. Mâncăruri bogate în fier care sunt rapid absorbite în organism includ carnea (în special ficatul), peștele, carnea de pasăre, ouăle, moluștele, fasolea și mazărea
Anemie () [Corola-website/Science/297892_a_299221]
-
un pictor universal, la fel de dezinvolt în cultivarea artei africane, cât și în creația artiștilor renascentiști sau cu operele contemporanilor săi. s-a născut la 31 decembrie 1869 în Le Cateau-Cambrésis, o localitate din nordul Franței. Fiu al unui negustor de grâne, se pregătește mai întâi pentru profesiunea de avocat, dar în perioada de lungă convalescenta după o intervenție chirurgicală survenita în anul 1890, se apucă de desenat, descoperind astfel lumea artei. Pleacă la Paris și se înscrie la Academia Julian. Adevăratele
Henri Matisse () [Corola-website/Science/297979_a_299308]
-
filmul apelează în mare măsură la mecanisme (auto-)colonizatoare, pe care le voi detalia în continuare.</spân></p> Comedia-vagon împrumuta structura tipică de road-movie, inovând prea puțin la nivel narativ, dar mizând să compenseze prin detalii neaoșe și prin dulcele grâi. Echipa de productie se mândrește că a reușit să aducă în prim-plan ”o temă care nu a fost niciodata abordată în România sau, mai bine zis, nu a fost abordată serios, si anume tema moldovenilor*”. În ce măsură constituie moldovenii o
Afacerea Est () [Corola-website/Science/296157_a_297486]
-
mai mare parte a vestului Siberiei și zone întinse ale regiunilor râului Volga și a munților Ural. Până în august, ei au reușit să-și extindă controlul și mai mult, izolând Siberia de restul Rusiei și împiedicând aprovizionarea Moscovei cu prețiosul grâu din zonă. Menșevicii și socialist-revoluționarii au sprijinit acțiunile țăranilor împotriva controlului sovietic asupra rezervelor de hrană. În mai 1918, cu sprijinul cehoslovacilor, ei au cucerit Samara și Saratov, punând bazele Comitetului Membrilor Adunării Constituante (Комуч, Komuch). Până în iulie, autoritatea Komuch
Războiul Civil Rus () [Corola-website/Science/298461_a_299790]
-
focul nu-l clădim cu lemne / (...) / noi care facem oameni de zăpadă, / fiind și noi tot oameni de zăpadă... Surprinde plasticitatea imaginii: Răceala dintre noi e-a gheții pe care patinează îngeri, sau: O, câmp pe care gâzii provizorii decapitară grâul sfânt al țării."..» (SUȘ, 77 sq.). În „tâlmăcirea” lirică nuanțată a sintagmei-titlu, de la volumul publicat de Adrian Păunescu în 1976, criticul Mircea Tomuș precizează: «"Pământul deocamdată"... înseamnă deci conștiința acut responsabilă că ne aflăm pe o anumită treaptă a devenirii
Adrian Păunescu () [Corola-website/Science/298514_a_299843]
-
importanța politica datorita rangului sau militar. Nemulțumit cu poziția sa în capătul de jos al Ridge Cemetery,a avansat cu Corpul III aproape o jumătate de mile la vest spre Pike Emmitsburg formând un teren deschis pe un câmp de grâu în apropierea unei livezi de piersici. Mișcarea s-a întins la 10.000 de oameni în corp. Oamenii lui Longstreet au atacat noua poziție a lui Sickle, și luptele de la stâncoasa Diavolului a lui Den, cuprinzând câmpul de grâu și
Bătălia de la Gettysburg () [Corola-website/Science/307048_a_308377]
-
de grâu în apropierea unei livezi de piersici. Mișcarea s-a întins la 10.000 de oameni în corp. Oamenii lui Longstreet au atacat noua poziție a lui Sickle, și luptele de la stâncoasa Diavolului a lui Den, cuprinzând câmpul de grâu și livada de piersici au fost printre cele mai sângeroase și mai înverșunate lupte al celor trei zile. Meade, care se confruntă cu Sickles, a trimis Corpul V și o parte a corpului XI pentru întăriri. Brigada irlandeza din New York
Bătălia de la Gettysburg () [Corola-website/Science/307048_a_308377]
-
Creația sa cuprinde balete (printre care „Curtea veche”, „La piață”, „Când strugurii se coc” și „Întoarcerea din adâncuri”), suita simfonică „Priveliști moldovenești” (suită în patru părți, care are la bază un motiv melodic din folclor: "Pe malul Tazlăului", "La joc", "Grâu sub soare", "Alai țigănesc"), poemul simfonic „Poveste indică”, „Burlesca” pentru orchestră, „Simfonia în do”, „Balada pentru bariton și orchestră”, lucrări de muzică de cameră (printre care „Cvartetul de coarde”) ș.a. Este unul dintre cei mai de seamă reprezentanți ai liedului
Mihail Jora () [Corola-website/Science/307120_a_308449]
-
administrație al Operei din București. În același an ajunge rector și profesor la Academia de muzică religioasă a Sfintei Patriarhii Române, unde activează până în 1935. În 1931, publică articolul " Schița a unei metode de folklor muzical" în revista „Boabe de grîu”, text fundamental pentru studiul vieții muzicale țărănești, căci prin aceasta teoretizează cercetarea științifică a folclorului muzical. În 1932 ajunge membru al comisiei pentru Arhiva fonogramică a Ministerului Cultelor și Artelor, înființată și condusă din 1927 de George Breazul. Doi ani
Constantin Brăiloiu () [Corola-website/Science/307122_a_308451]
-
Revue Musicale” (Paris), „Gazette des Etrangeres” (Geneva), „Schweitzerische Musikzeitung” (Zürich), „Musik-padagogische Zeitung” (Basel), „Musikblatter des Anbruch” (Viena), „Die Musiek” (Amsterdam), „Fidac” (Paris), „La Nation Roumaine” (București), „Revue de musicologie” (Paris), „Arhiva pentru știința și reforma socială”, „Analele culturale”, „Boabe de grâu”, „Rampa”, „Bulletin Mensual des Musees et Collections de la Ville de Geneve”, „Anuario Musical del Instituto Espanol de Musicologie del CSIC” (Barcelona) „Formes et Couleures” (Paris), „Suisse Contemporaine” (Geneva), „Viața românească” etc. Moare la data de 20 decembrie 1958 la Geneva
Constantin Brăiloiu () [Corola-website/Science/307122_a_308451]
-
(n. 15 aprilie 1939, București) este un inginer și cercetător agronom român, membru titular al Academiei Române, cu realizări notabile în domeniul ameliorării grâului. Tatăl său, Nicolae A. Săulescu, un cunoscut specialist în domeniul agriculturii, i-a insuflat încă din tinerețe interesul pentru acest domeniu, în special pentru plante și ameliorarea lor. Urmează Liceul I.L. Caragiale din București, unde este absolvent cu diplomă de
Nicolae N. Săulescu () [Corola-website/Science/307128_a_308457]
-
diplomă de merit. În 1957, intră la Facultatea de Agricultură din cadrul Institutului Agronomic N. Bălcescu. În 1961 obține titlul de inginer agricol și lucrează pentru trei ani la cooperativa agricolă de la Tărtășești. În 1964 intră ca cercetător în domeniul ameliorării grâului la Stațiunea de Cercetări Agricole Lovrin. Își perfecționează pregătirea lucrând la Krasnodar alături de celebrul ameliorator rus P.P. Lukianenko. Apoi participă la un curs de perfecționare în același domeniu, organizat la CIMMYT în Mexic, sub conducerea lui Norman Borlaug, laureat al
Nicolae N. Săulescu () [Corola-website/Science/307128_a_308457]
-
alături de celebrul ameliorator rus P.P. Lukianenko. Apoi participă la un curs de perfecționare în același domeniu, organizat la CIMMYT în Mexic, sub conducerea lui Norman Borlaug, laureat al Premiului Nobel pentru Pace. Vizitând diverse centre de ameliorare și genetică a grâului din SUA, Canada și Marea Britanie, intră în contact cu principalele școli și tendințe din acest domeniu de pe plan mondial. În 1971 intră ca specialist la Institutul Național de Cercetare - Dezvoltare Agricolă Fundulea, ca în anul următor să preia conducerea lucrărilor
Nicolae N. Săulescu () [Corola-website/Science/307128_a_308457]
-
și Marea Britanie, intră în contact cu principalele școli și tendințe din acest domeniu de pe plan mondial. În 1971 intră ca specialist la Institutul Național de Cercetare - Dezvoltare Agricolă Fundulea, ca în anul următor să preia conducerea lucrărilor de ameliorare a grâului, an în care susține și teza de doctorat cu titlul "Contribuții la precizarea metodicii de ameliorare pentru creșterea capacității de producție la grâul de toamnă" la Institutul Agronomic "N. Bălcescu" din București. În 1973 se căsătorește cu scriitoarea Monica Pillat
Nicolae N. Săulescu () [Corola-website/Science/307128_a_308457]
-
Național de Cercetare - Dezvoltare Agricolă Fundulea, ca în anul următor să preia conducerea lucrărilor de ameliorare a grâului, an în care susține și teza de doctorat cu titlul "Contribuții la precizarea metodicii de ameliorare pentru creșterea capacității de producție la grâul de toamnă" la Institutul Agronomic "N. Bălcescu" din București. În 1973 se căsătorește cu scriitoarea Monica Pillat, fiica scriitorului Dinu Pillat. În 1990 este ales membru corespondent, iar în 2009 membru titular al Academiei Române. În 1993 și apoi în 1996
Nicolae N. Săulescu () [Corola-website/Science/307128_a_308457]
-
membru titular al Academiei Române. În 1993 și apoi în 1996 a activat ca profesor invitat la Universitatea Statului Oregon din SUA, fiind consultant pentru doctoranzii profesorului Warren Kronstad și lucrând alături de acesta în cadrul programului internațional de perfecționare a germoplasmei de grâu. În această perioadă a devenit membru al "Societății Americane de Agronomie" (ASA) și al "Societății pentru Cultura Plantelor din America" (CSSA). A fost ales membru al Comitetelor de Organizare a două Conferințe Internaționale a Grâului (din Ungaria - 2000 și Argentina
Nicolae N. Săulescu () [Corola-website/Science/307128_a_308457]
-
de perfecționare a germoplasmei de grâu. În această perioadă a devenit membru al "Societății Americane de Agronomie" (ASA) și al "Societății pentru Cultura Plantelor din America" (CSSA). A fost ales membru al Comitetelor de Organizare a două Conferințe Internaționale a Grâului (din Ungaria - 2000 și Argentina - 2005), precum și a unei Conferințe care a avut loc în Rusia. În prezent este profesor universitar asociat la Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară București, fiind îndrumător de doctorate, sub conducerea sa obținând titlul
Nicolae N. Săulescu () [Corola-website/Science/307128_a_308457]
-
Veterinară București, fiind îndrumător de doctorate, sub conducerea sa obținând titlul de doctor 9 specialiști. În perioada 1964 - 1970, Săulescu își aduce contribuția la crearea soiurilor: "Montana", "Lovrin 231", "Lovrin 10", "Lovrin 13", "Lovrin 24". Prin hibridizări a creat primele grâne semipitice de toamnă "Lovrin 32" și "Lovrin 34". La Fundulea a creat soiurile: "Fundulea 29" (1979), "Fundulea 133" și "Flamura 80" (1984), "Fundulea 4" (1987), "Flamura 85" (1989), "Rapid" (1992), "Dropia" (1993), "Ardeal" (1998), "Boema" (2000), "Crina" (2001), "Delabrad" și
Nicolae N. Săulescu () [Corola-website/Science/307128_a_308457]
-
din secolul XVIII, în Transilvania, Sibiu, XXXI, 2001, nr. 3, p. 31-33. · Coriolan Petranu (1893-1945) - chercheur de l’art transylvain, în Transylvanian Review, X, 2001, nr. 1, p. 49-58 (în colaborare cu N. Sabău). Maramureᗰ - tezaur de artă românească, în Grâi maramureᗰean ᗰi mărturie ortodoxă, Baia Mare, 2001, p. 322-325. 9 · Pictură religioasă din Transilvania - document de istorie românească, în Logos. Arhiepiscopului Bartolomeu al Clujului la împlinirea vârstei de 80 de ani, Editura Renaᗰterea, Cluj-Napoca, 2001, p. 398-402. · Grigore Rănite - un pictor
Marius Porumb () [Corola-website/Science/307140_a_308469]
-
și biblioteci a fost "„Stemele Regatului României, județelor și municipiilor, în culori, după originalele Comisiunei Consultative Heraldice”". Pe 8 ianuarie 1948 a fost instituită o nouă stemă, după modelul sovietic. Aceasta se compunea dintr-o cunună ovală din spice de grâu, legate în partea inferioară cu o panglică tricoloră pe care se afla scris "Republica Populară Română". În interiorul cununii a fost reprezentat un câmp pe care se afla un tractor arând spre dreapta, iar în fundal, profilate, trei furnale din spatele cărora
Heraldica României () [Corola-website/Science/307266_a_308595]
-
stemei este modificat din nou. Astfel la articolul 99 noul act fundamental precizează că "„Stema Republicii Populare Române, reprezintă munții împăduriți, deasupra cărora se ridică soarele. În mijloc se află o sondă, iar în jurul stemei o coroană de spice de grâu.”". Articolul 100 făcea mențiunea suplimentară că "„Pe sigiliul Statului este reprezentată stema țării.”". Această stemă avea să rămână în vigoare timp de patru ani, până la votarea unei noi Constituții în anul 1952. La 24 septembrie 1952 Marea Adunare Națională adoptă
Heraldica României () [Corola-website/Science/307266_a_308595]
-
a Republicii Populare Române. Aceasta prevedea la articolul 102 că "„Stema Republicii Populare Române reprezintă munți impăduriți, deasupra cărora se ridică soarele. În partea stângă a stemei se află o sondă. Stema este încadrată de o cunună de spice de grâu. În partea de sus a stemei se află o stea în cinci colțuri. În partea de jos a stemei, spicele sunt înfășurate într-o panglică tricoloră pe care sunt scrise literele R.P.R.”" Modificarea majoră adusă de noul act legislativ era
Heraldica României () [Corola-website/Science/307266_a_308595]
-
În Constituția adoptată la 21 august 1965 se prevedea că "„Stema Republicii Socialiste România reprezintă munți împăduriți, deasupra cărora se ridică soarele. În partea stângă a stemei se află o sondă. Stema este încadrată de o cunună de spice de grâu. În partea de sus a stemei se află o stea în cinci colțuri. În partea de jos a stemei, spicele sunt înfășurate într-o panglică tricoloră pe care este scris .”" Principalele elemente de noutate erau constituite de înfășurarea diferită a
Heraldica României () [Corola-website/Science/307266_a_308595]
-
intermediari între sultan și puterile străine, obligate să instaleze la Essaouira o „"Casă consulară"” (erau chiar zece astfel de "Case consulare" în Kasbah-ul de la Essaouira). Erau numiți „"negociatori ai regelui"” sau „"reprezentanți consulari"”. Ei dețineau, de exemplu, monopolul vânzării de grâu creștinilor, activitate interzisă musulmanilor. În 1764, sultanul "Mohammed ben Abdellah" decide instalarea la Essaouira a bazei sale navale, de unde corsarii plecau să pedepsească locuitorii din Agadir revoltați contra autorității sale. Sultanul face apel la "Théodore Cornut", un arhitect francez aflat
Essaouira () [Corola-website/Science/308558_a_309887]