15,139 matches
-
prin semne echivalente. De asemenea, semnul este transparent; adică, fără să atragă atenția asupra lui însuși, ne conduce sigur către obiectul desemnat. Astfel, limbajul științific tinde spre un sistem de semne similar cu cele din matematică sau din logica simbolică. Idealul lui este o limbă universală, ca acea characteristică universalis pe care, încă la sfârșitul secolului al XVII-lea, începuse s-o elaboreze Leibniz. Comparată cu limbajul științific, limba literară va părea defectuoasă din anumite puncte de vedere. Ea abundă în
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
Metoda duce astfel la admiterea unui singur criteriu critic, cel al succesului contemporan. Există apoi nu una sau două, ci literalmente sute de concepții despre literatură, independente, diferite și care se exclud reciproc, care, într-un fel, sunt toate "corecte". Idealul poeziei este" sfărâmat în atâtea țăndări, încât nu rămâne nimic din el : rezultatul nu poate fi decât o anarhie generală sau, mai degrabă, o nivelare a tuturor valorilor. Istoria literaturii este redusă la o serie de fragmente fără legătură și
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
fi decât o anarhie generală sau, mai degrabă, o nivelare a tuturor valorilor. Istoria literaturii este redusă la o serie de fragmente fără legătură și, prin urmare, în ultimă instanță, incomprehensibile. 71 O părere mai moderată este aceea că există idealuri poetice opuse care sunt atât de deosebite, încât nu au nici un numitor comun : idealul clasic și idealul romantic, idealul lui Pope și idealul lui Wordsworth, poezia enunțării și poezia implicației. Ideea că "intenția" autorului ar fi adevăratul obiect al istoriei literare
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
literaturii este redusă la o serie de fragmente fără legătură și, prin urmare, în ultimă instanță, incomprehensibile. 71 O părere mai moderată este aceea că există idealuri poetice opuse care sunt atât de deosebite, încât nu au nici un numitor comun : idealul clasic și idealul romantic, idealul lui Pope și idealul lui Wordsworth, poezia enunțării și poezia implicației. Ideea că "intenția" autorului ar fi adevăratul obiect al istoriei literare ne pare însă absolut greșită. Sensul unei opere literare nu este epuizat de intenția
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
la o serie de fragmente fără legătură și, prin urmare, în ultimă instanță, incomprehensibile. 71 O părere mai moderată este aceea că există idealuri poetice opuse care sunt atât de deosebite, încât nu au nici un numitor comun : idealul clasic și idealul romantic, idealul lui Pope și idealul lui Wordsworth, poezia enunțării și poezia implicației. Ideea că "intenția" autorului ar fi adevăratul obiect al istoriei literare ne pare însă absolut greșită. Sensul unei opere literare nu este epuizat de intenția ei, nu este
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
serie de fragmente fără legătură și, prin urmare, în ultimă instanță, incomprehensibile. 71 O părere mai moderată este aceea că există idealuri poetice opuse care sunt atât de deosebite, încât nu au nici un numitor comun : idealul clasic și idealul romantic, idealul lui Pope și idealul lui Wordsworth, poezia enunțării și poezia implicației. Ideea că "intenția" autorului ar fi adevăratul obiect al istoriei literare ne pare însă absolut greșită. Sensul unei opere literare nu este epuizat de intenția ei, nu este echivalent cu
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
legătură și, prin urmare, în ultimă instanță, incomprehensibile. 71 O părere mai moderată este aceea că există idealuri poetice opuse care sunt atât de deosebite, încât nu au nici un numitor comun : idealul clasic și idealul romantic, idealul lui Pope și idealul lui Wordsworth, poezia enunțării și poezia implicației. Ideea că "intenția" autorului ar fi adevăratul obiect al istoriei literare ne pare însă absolut greșită. Sensul unei opere literare nu este epuizat de intenția ei, nu este echivalent cu aceasta. Ca sistem de
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
Relativismul reduce istoria literaturii la o serie de fragmente disparate și deci discontinue, în timp ce majoritatea concepțiilor absolutiste fie că servesc numai o situație actuală trecătoare, fie că se întemeiază (cum e cazul cu criteriile neoumaniștilor, marxiștilor si neotomiștilor) pe vreun ideal abstract, străin de literatură, nepotrivit formei istorice a literaturii. Termenul de "perspectivism" implică recunoașterea faptului că există o singură poezie, o singură literatură, comparabilă de-a lungul veacurilor, care se dezvoltă, care se transformă, care e plină de posibilități. Literatura
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
literaturii tuturor celor cinci continente, din Noua Zeelandă până în Islanda. De fapt Goethe nu s-a gândit la aceasta. El a folosit termenul de "literatură mondială" referindu-se la epoca în care toate literaturile se vor contopi în una singură. Este idealul unificării tuturor literaturilor într-o mare sinteză, într-un concert universal în care fiecare națiune să vină cu aportul ei. Dar Goethe și-a dat seama că acesta e un ideal foarte îndepărtat, că nici o națiune nu este dispusă să
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
toate literaturile se vor contopi în una singură. Este idealul unificării tuturor literaturilor într-o mare sinteză, într-un concert universal în care fiecare națiune să vină cu aportul ei. Dar Goethe și-a dat seama că acesta e un ideal foarte îndepărtat, că nici o națiune nu este dispusă să renunțe la individualitatea ei. Astăzi suntem poate chiar și mai departe de o astfel de stare de amalgamare si, după părerea noastră, nici nu putem măcar dori, în mod serios, ca
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
lumea medievală apuseană și principalele literaturi moderne ; și, fără a minimaliza importanța influențelor orientate, în special cea a Bibliei, trebuie să recunoaștem existența unei unități închegate care include literaturile întregii Europe, a Rusiei, a Statelor Unite și a Americii Latine. Acest ideal a fost avut în vedere și, în limita posibilităților, a fost realizat, la începutul secolului al XIX-lea, de fondatorii istoriei literare: de oameni ca frații Schlegel, Bouterwek, Sismondi și Hallam.*11 Dar apoi dezvoltarea naționalismului, combinată cu efectele unei
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
dezvoltarea naționalismului, combinată cu efectele unei specializări tot mai mari, a dus la cultivarea în spirit provincial, tot mai îngust, a studiului literaturilor naționale. Totuși în cursul celei de a doua jumătăți a secolului al XIX-lea, sub influența evoluționismului, idealul unei istorii literare universale a fost re înviat. 80 Primii care au practicat "literatura comparată" au fost folcloriști, etnografi care, în mare măsură sub influența lui Herbert Spencer, au studiat originile literaturii, diferențierea acesteia în forme literare orale și închegarea
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
închegarea ei în creațiile epice, dramatice și lirice timpurii.*12 Evoluționismul a lăsat însă puține urme asupra istoriei literaturilor moderne și a căzut în dizgrație când a făcut o apropiere prea mare între schimbarea literară și evoluția biologică. O dată cu aceasta, idealul unei istorii literare universale a intrat în. declin. Din fericire, în anii din urmă există numeroase indicii care prevestesc un reviriment al istoriografiei literare generale. Studiul lui Ernst Robert Curtius Europäische Literatur und lateinisches Mittelalter (Literatura europeană și evul mediu
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
lumii, văzută shakespearean ca o scenă de teatru. Expresia, urmărind esențializarea, impune prin concizie și acuratețe. Din detașarea „mișcată” de afect și din estomparea eului P. și-a făcut o atitudine lirică ușor de recunoscut, iar din eleganța frazării și idealul cizelării nesilite - un mod personal de expresie. SCRIERI: Entre nous, le temps - Între noi, timpul, ed. bilingvă, cu gravuri de Holley Chirot, Paris, 1975; Between Us, Time, ed. plurilingvă, tr. Kiki Skagen Munshi, pref. Thomas C. Carlson, cu gravuri de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288955_a_290284]
-
funcție soteriologică curând constată presiunea acestei condiții carcerale a eului devenit insuportabil. Explicația dată de Freud este utilă pentru configurarea acestei stări definitorii pentru simbolism și mai ales pentru decadentism în absența vitalismului entuziasmelor febricitate romantice. Alături de ea, Orfeu reprezintă idealul poetic care-și asociază o hipersensibilitate împinsă spre maladiv, cât și un final tragic. Ambele apar și în pictura simbolistă românească la Pallady din perioada sa de formare și la Kimon Loghi, cum de asemenea, Frederic Storck are în vedere
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de inițiere și consacrare a tinerilor romani, dar și la simbolurile vernale ale noului val, iar Zolotoe Runo (Lâna de Aur) face apel la mitologia greacă, la călătoria argonauților sub îndrumarea lui Iason în căutarea Lânei de Aur, metaforă pentru idealul estetic al unei noi generații. Aparent, spațiul feeriilor este cel mai departe de categoriile negative ale simbolismului la confluență cu decadentismul, dar dacă acceptăm diluarea acestora într-un senzualism tipic secession-ului descoperim curând aceste figuri sub chipul zânelor așa cum
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Moreas, în 1886, și "Artei poetice" a lui Verlaine, din 1874, îi corespunde în pictură articolul publicat despre Gauguin de Albert Aurier în Mercure de France, în 1891. Opera de artă, consideră Albert Aurier, trebuie să fie: ideistă, având ca ideal unic exprimarea Ideii; simbolistă, pentru că va exprima Ideea prin forme; sintetică, pentru că va scrie formele, semnele după o modalitate de interpretare generală; subiectivă, obiectul fiind considerat ca semn al ideii așa cum o percepe subiectul și pe cale de consecință decorativă, așa cum
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
într-un ecumenism estetic deplin, fără ca acestea să distoneze. Literaturitatea provine și din această construcție a cadrului, a decorurilor somptuare, "la richesse necessaire". "Pictorul avea o viziune de poet asupra umanității: compozițiile sale se apropie de pictura literară; din fericire, idealul său a fost atât de înalt, că a știut să imprime o formă personală gândirii sale; el ne dă esența mitologiilor, religiilor, istoriei prin mijloace pur plastice"47. Cultul frumosului și al "luxului necesar" se acordă cu Inerția, în opinia
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
era consolidată de afinitățile "poetice" pe care critica franceză le descoperea între pictura acestuia și aceea a lui Gustave Moreau. "Plasați într-un raport de echivalență, Moreau și Burne-Jones fac schimb de trăsături, pentru a forma imaginea unică a unui ideal pictural de pictură "poetică" așa cum este el configurat de către scriitori. Simbolismul încarnat de Moreau se regăsește într-un raport de sinonimie cu prerafaelitismul reprezentat de Burne-Jones"83. Frăția prerafaelită (Pre-Rapahelite Brotherhood)84 fondată la Londra în 1848 se bazează la
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cu caracter legendar, consideră Nicole Tuffelli. Faptul cotidian, indiferent de decupajul contextual al acestuia și oricât de banal, este înnobilat, valoarea adăugată în acest caz este una de rezonanță simbolică, care solicită o transcendență, o dimensiune proiectivă în exemplar, în ideal. După destrămarea frăției prerafaelite, Dante Gabriel Rossetti va forma un nou grup alături de William Morris (1834-1896), Edward Burne-Jones (1833-1898) și Walter Crane (1845-1915), primul contribuind la dezvoltarea artelor decorative în Anglia și a ceea ce va primi numele de Modern Style
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
timp pentru ca artișii să accepte că pot excela în artele industriale precum "Martin, Prouvé sau Gallé la Nancy sau Bondin și Lobrichon la Paris. Olari, fabricanți de emailuri, sculptori și pictori de teracotă emailată". Vitraliul și afișul reprezintă tranziția de la idealul școlii de Belle Arte la terre à terre-ul vieții practice, de la arta cu majusculă la arta industrială, prin ele se face cel mai bine educația publicului. De data aceasta, Bachelin recomandă și o serie de pictori români pe care-i
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
caligrafic și trecută în registrul decorativist. Ioana Vlasiu sesizează însă o diferență importantă între ideile acestuia privitoare la rolul asumat de artist referitor la proiectarea și execuția obiectului de artă decorativă și cele ale lui William Morris. "William Morris, cu idealul său de inspirație medievală, dorește ca acela care concepe obiectul de artă să-i fie și executor, în timp ce pictorul român disociază ideea și proiectul de realizarea lucrării, ca și cum ar aparține unor persoane diferite"151. Tot Apcar Baltazar este criticul care
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
El se regăsește și în dezideratul estetic destul de general al noii mișcări artistice, deziderat formulat de liderul ei "spiritual", Al. Bogdan-Pitești. Arta modernă a secesioniștilor împrumută astfel ceva din frumusețea artei populare, din fantezia basmului, din lirismul baladei, reproiectând în idealul estetizat al idilei civilizația și cultura țărănească. Nicolae Grigorescu, pictorul ales drept mentor al mișcării "scizioniste" românești care se va regrupa în societatea "Tinerimea Artistică", este artizanul talentat al idealizării vieții pastorale, al transpunerii universului țărănesc în idilă. Păstorii săi
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
-ului și a picturii lui Arnold Böcklin și Franz von Stück. Înzestrată cu puteri supranaturale și cu o frumusețe ieșită din comun, Zâna este personajul pivot al lumii basmului. În cultura populară a societății țărănești, zânele îndeplinesc nu doar un ideal de puritate, ci reprezintă și canonul estetic feminin. Zână, (Ulei pe pânză, 0, 575 x 0, 655 cm, semnat în partea dreaptă jos cu ocru/cenușiu nedatat inventar 1285, pe verso cu cerneală violetă) se intitulează un alt tablou al
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pe care le stilizează, că decorativismul său servește tocmai dimensiunea misterioasă a existenței care ne parvine prin narațiuni exemplare sau figuri emblematice. Se descifrează în proiectele decorative, în operele cu subiecte de basm și în alegorii o înclinare romantică către ideal, către misterios, prezentă de altfel și în peisaje și datorată desigur și unor influențe răzlețe venite din partea lui Gustave Moreau și a lui Böcklin, a căror creație artistul o cunoscuse. (Introducând mitul grec în pictură, Moreau realizase concordanțe între peisaj
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]