16,713 matches
-
circa zece centimetri, așa cel puțin îmi spunea al doilea supraviețuitor care există astăzi, pentru că Diaconescu a murit. Dar Daconescu care mi-a zis: am țipat la ei, dar lăsați-l în pace, este bătrîn și moare. Nu l-au iertat, după aceste lovituri l-au dus la infirmerie și după cîteva ceasuri a murit. A murit în brațele unui fost subaltern de-al lui, care se cheamă Vil și care lucrează la Comisia deținuților politici". De o soartă asemănătoare va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cu alți combatanți anticomuniști evadați din închisoare. Nicolae Mărgineanu și Mircea Vulcănescu sînt inițiatorii acestei evadări, evadare la care, din cauza slăbiciunii fizice, le era imposibil să participe. Cum recunoaște aviatorul, unificarea luptătorilor nu a reușit, din cauza turnătoriei. Tudor Greceanu nu iartă, cere să fie judecați torționarii. Socrul eroului aerului, colonelul Ion Tobă, ilustrează prin pedepsele primite aberația, abjecția comunismului sovietic și românesc. Este condamnat de un tribunal sovietic la șaptezeci și cinci de ani de închisoare. Deportat în Siberia, va tranzita prin o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
s-a întîmplat la Pitești. Bineînțeles că aici sînt nuanțe, că sînt turnătorii din interes pentru că a vrut să-i ocupe postul sau să-i ia apartamentul... În sfîrșit. Însă vinovați sînt acei securiști cu mîinile curate care nu trebuie iertați cu nici un chip, pentru că aceștia, într-un fel, au făcut mai rău decît aceia care au luat ciomagul și te-au bătut la fund și te-au bătut la cap, te-au bătut la palme, te-au călcat în picioare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ministrului Alexandru Drăghici, ucigașii au fost izolați în închisoarea de la Ocnele Mari, departe de furia celor ce nu își pierduseră încă memoria. Nu le-a fost dat însă să-și ispășescă pînă la capăt pedeapsa. Ministerul Afacerilor Interne i-a iertat repede, și pentru că avea înțelegere pentru omul supus greșelii, dar și pentru că nu se putea lipsi de angajați atît de pricepuți. Solidaritatea criminalilor a funcționat și în acest caz. Un decret special, care a fost interzis publicării, i-a eliberat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
nu poți cânta ca să impresionezi o femeie frumoasă ? — Sachi, nu mă duc să cânt nicăieri, nu am cântat în viața mea pe o scenă, fie ea și una de restaurant. Oricum, cine m-ar lăsa să cânt ? Gândește-te puțin ! Iartă-mă că-ți stric entuziasmul, dar... — Dar ce ? Bărbați suntem noi dacă măcar nu încercăm ? — Sachi... — Rezolv eu. Ne facem de râs, asta e tot ce putem să rezolvăm. Și dacă rezolv ? — Mai bine mai rezolvăm o sticlă de vin
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
aceea se și împotmoliseră la refren, la ultimul detaliu, cuvântul care nu însemna nimic. Dar de ce, Sachi ? De ce ? ! O să se uite lumea ca mâța-n calendar, asta o să se întâmple. Îți zic eu. — O să se uite ca rahatul la cur, iartă-mi expresia, dar mă scoți din țâțâni ! Păi, îți spun eu de ce, sigur că îți spun de ce, dacă mă și lași, domnișorule Cristian. — Te las, te las, dacă ai avea vreo noimă. Or, ție doar îți place cum sună Zaraza
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
iar în loc s-o cucerească pe ea, a cucerit publicul și astfel și-a început cariera. Aproape că nu-i venea să creadă și mai-mai că a vrut să se ciupească, să fie sigur că nu-i un vis. — Mă iertați, a întrerupt-o el, atunci când privirile li s-au intersectat. Vocea lui Cristi se subțiase brusc și un tremur i-a învăluit tot trupul, lucru neobișnuit să i se întâmple cu o femeie. Dar nu era orice femeie, și-a
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
fără nume. Domnișoara Coincidență, cum pentru totdeauna o va numi cântărețul. Cristi sare iar să o sărute, dar atunci ea îl respinge, de data aceasta nemailăsându-și mâinile pe pieptul său, ci încor- dându-le ușor și împingându-l. — Mă iertați, m-am lăsat prea dus de val ? — Nu, nicidecum, îi răspunde ea politicoasă. Doar că pentru povestea aceasta de-a dreptul minunată, trebuie să recunosc, ați avut dreptul la un sărut. Mai departe însă, mă tem că o să vă coste
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
înțe- les greșit intențiile. Eu nu pentru plăcere am venit aici, deși până și faptul că m-ați lăsat să văd cea mai frumoasă femeie dezbrăcată este el însuși un act vulgar, pe care o să vă rog să mi-l iertați, dar nu m-am putut abține. Și-atunci ? Ce facem aici ? De ce m-ați chemat ? — Am venit să vă mulțumesc pentru tot ceea ce ați făcut pentru mine, atâta tot. Am venit să vă spun că, spre deosebire de toți bărbații, sau poate
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
despre ea și eu nu voi mai vrea poate să știu despre ea ? Fie și o zi, o singură zi, în care aș dărâma-o. Și apoi mă voi duce în genunchi să -i cer iertare și ea mă va ierta, ca o femeie perfectă și frumoasă, iar tot orașul va șușoti în spatele nostru : uite-i, sunt Cristian și Rada, oare cum de mai sunt împreună după ce Cristian și-a făcut de cap prin tot orașul ? Săraca femeie, umilă, îl iubește
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
poți să spui asta ? — Ei, uite, pot s-o spun prea bine. Pentru că am văzut, Cristiane, eram acolo. Pițu era mic, abia învăța ce-i aia viață când tu o luai de coarne. Moartea lui taică-tău, Dumnezeu să-l ierte, te-a schimbat. Am văzut bucățică cu bucățică cum te-ai transformat prea devreme într-un bărbat, când erai la vârsta la care alții încă își trăiau copilăria, dar nici nu putea fi altfel. Așa a fost să fie, Dumnezeu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
de mult timp să fie gelos pe cineva, iar acum ajunsese în această situație tocmai din vina lui. — Cristian, spune-mi, te rog, că nu e bine, și mă duc acasă, insistă Rada. — Nu, Doamne ferește, sare el deodată din meditație. Iartă-mi tăcerea, alcoolul e de vină ! Mult și prost, mi-a întunecat puțin gândurile... Sigur că îți doresc să te distrezi în continuare, eu însă mă simt cam obosit și mă voi retrage spre casă... De ce să nu te duci
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
au adus-o de la gară. Vă e teamă să vă duceți, domnule Vasile ? — Teamă ? zâmbește Cristi. Teamă doar că n-o să apuc să o sărut ultima dată pe minunata noastră regină, care a făcut atâtea pentru noi, Dumnezeu s-o ierte ! — Dumnezeu să o ierte ! — Nu, aștept un prieten, i-am promis că mergem împre- ună, dar nu apare. — Întârzie de mult ? — Să tot fie un ceas, să tot fie. — Domnule Vasile, îmi puteți lăsa mie vorbă, dacă mi-l și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
gară. Vă e teamă să vă duceți, domnule Vasile ? — Teamă ? zâmbește Cristi. Teamă doar că n-o să apuc să o sărut ultima dată pe minunata noastră regină, care a făcut atâtea pentru noi, Dumnezeu s-o ierte ! — Dumnezeu să o ierte ! — Nu, aștept un prieten, i-am promis că mergem împre- ună, dar nu apare. — Întârzie de mult ? — Să tot fie un ceas, să tot fie. — Domnule Vasile, îmi puteți lăsa mie vorbă, dacă mi-l și descrieți pe amicul dumneavoastră
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
o vedetă cu statutul său un asemenea gest, trebuia să fie acolo, să înfrunte sfârșitul, alături de oameni, cu amintirea tatălui său care nu a murit degeaba, ci pentru o țară mai bună, pentru maică-sa, care nu l-ar fi iertat niciodată dacă nu s-ar fi dus să o atingă pentru ultima oară și să-i lase un gând bun Reginei Maria. — Cristian ! strigă tare cineva din spatele său. Cristian ! La câțiva metri, un domn înalt, elegant, alerga spre el. Era
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
gravă. Veți pierde, am văzut drumul celor ca dumneavostră de nenumărate ori. Al celor blocați într-o singură direcție, fără apetit să guste ceva nou, ajungând plictisitori și îmbâcsiți, lipsiți de curajul de a o lua de la capăt întotdeauna. Mă iertați, dar asta cred că face un artist, mai ales un muzicant, el trebuie să fie dispus oricând să-și arunce în aer gloria pentru a se reinventa în permanență. Până și amicul dumneavoastră, Jean Moscopol, a înțeles asta, iată-l
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
huiduie pe distinșii domni care găsesc plăcere în a lovi un om legat de mâini, din întuneric. — V-ați atins de domnul Vasile ? i-a întrebat imediat colonelul. — Nu, domnule, nici vorbă. Este posibil să fi adormit în dubă, mă iertați, și să fi avut un coșmar teribil, le zâmbește Cristi, a cărui sângerare s-a mai potolit. — Domnule Vasile, aveți ceva împotriva uniformei ? — Din contră. Tatăl meu a murit pentru țara asta în război. Am fost crescut cu dragoste și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
am făcut numai tâmpenii, zâmbește el. Nimic nu s-a legat de la cap la coadă și mulți oameni au dispărut din viața mea, fie că i-am împins eu, copleșit de iubirea lor, fie pentru că destinul lor s-a sfârșit. Iartă-mă, mamă, sunt încă un adolescent credul și rătăcit. Și mi-e teamă că asta nu se va schimba prea curând, ba mai mult, că voi rămâne așa pentru totdeauna. Nimeni nu e perfect, iubitul meu, cu toții suntem aici să
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
putem merge mâine-dimineață ? Nici nu mi se mai mișcă degetele de oboseală. — Of, Jeane, Jeane, tot tu te plângi ? Unii dintre băieți nici nu vor apuca poate ziua de mâine de atâta sânge vărsat, și ție îți arde de somn... — Iartă-mă, domnule Vasile... a spus el cu regret după ce s-a ridicat și a dat pe gât o gură de cafea neîndulcită și rece de i-au încremenit gâtul și inima. Aveam mintea înce- țoșată de somn, ai dreptate. Păi
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
care până acum ați luptat ar trebui să vă facă să vă puneți niște simple întrebări. Probabil unii dintre voi abia acum înțeleg că de fapt nici nu știți pentru ce vă dați viața, pentru ce luptați cu atâta îndârjire. Iartă-mă, dragul meu, sunt obosit și incapabil să-ți țin vreun discurs despre patri- otism. Dar eu visez la o lume în care oamenii să nu mai urmeze ordine ca orbii și să nu-și umple vitrinele din case cu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
aruncă ei cu apă pe față, încercând să -l facă să-și revină, dar degeaba. Ce s-a întâmplat, maestre ? Apoi Marian se uită și el din hol peste câmpurile umplute de cadavre : — O, Doamne ! O, Doamne, ai milă și iartă -ne ! O, Doamne, cade și el în genunchi și începe să-și facă cruce. Doamne, iartă-ne și ai milă de noi ! Iar Cristi plângea în hohote ca un nebun. Capitolul 16 Ultimul concert Toamna lui 1945 - războiul se sfârșește
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
s-a întâmplat, maestre ? Apoi Marian se uită și el din hol peste câmpurile umplute de cadavre : — O, Doamne ! O, Doamne, ai milă și iartă -ne ! O, Doamne, cade și el în genunchi și începe să-și facă cruce. Doamne, iartă-ne și ai milă de noi ! Iar Cristi plângea în hohote ca un nebun. Capitolul 16 Ultimul concert Toamna lui 1945 - războiul se sfârșește. Berlinul căzuse încă din aprilie. Toate puterile Axei sunt înfrânte de către Aliați. Anii întregi de vărsare
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Noaptea cânta pe te mai miri unde pe niște amărâți de bani, iar ziua dormea pe străzi, ascuns printre ruine, prin ghetouri, ca un câine, cu toată familia. Poate trecem să -i aprindem o lumânare într-o zi, să-l ierte Dumnezeu și odihnească-se în pace ! Cu cât punea mai multe întrebări, cu atât se îngrozea și mai tare de felul cum destinul îi terminase pe toți, fără milă, pedepsiți de viață ca niște adevărați criminali odioși, dezu- manizați, săraci
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
mi-ați lăsat bacșiș cât aș fi muncit pentru luni de zile. Ca să nu mai vorbesc că dum- neavoastră nu ne-ați tratat niciodată ca pe niște ospătari, ci aproape la fel ca pe însoțitorii cu care veneați... Domnule Vasile, iertați-mă, vă rog, încă o dată că sunt așa patetic, dar vreau să vă spun că atunci eram un student foarte sărac. Și strângeam bani nu doar pentru studii, ci și pentru familia mea, care a fost una extrem de săracă. Vreau
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
uiți pe Creator, iar efectul ei, uneori, sinuciderea, e păcatul „cel mai” capital deoarece te privează de ceea ce transformă orice eroare umană Într-una relativă - de pocăință, mea culpa, Întoarcerea Încă o dată a feței spre Cel Prea Înalt care ne iartă totul cu această „condiție”: umilința, asumarea condiției noastre umane limitate, supusă erorii și „atracției” ei. Una din aceste „erori” este, fără Îndoială, superbia, orgoliul și disperarea umană vin uneori În consecința acestui „păcat”, al absolutizării persoanei și rațiunii umane. (Pe
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]