18,160 matches
-
luminii, o formulă paradoxală, antinomică. În fața ei se deschideau două posibilități de soluționare. Fie să se dea principiului caracter de dogmă și să i se postuleze o soluție în transcendent, deci renunțarea la logică, fie să nu se renunțe la logică, ci să se modifice termenii cronospațiali, să se transforme însăși anatomia concretului. Einstein a mers pe a doua variantă, modificând teoretic structura concretului cronospațial: spațiul și timpul vor fi considerate relative, iar timpul drept o dimensiune a spațiului. În loc să modifice
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
cronospațial: spațiul și timpul vor fi considerate relative, iar timpul drept o dimensiune a spațiului. În loc să modifice structura cunoașterii și funcțiile intelectului, omul de știință a preferat calea normală să modifice teoretic realul. Pentru omul de știință, în lupta dintre logică și realitate, logica triumfă aproape întotdeauna. 2. Teoria cuantelor, prin Max Planck, a introdus ideea fundamentală că "Energia unui rezonator trebuie concepută ca o cantitate discontinuă, compusă dintr-un număr întreg de particule egale". Aceasta contrazicea teoria ondulaționistă, de factură
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
timpul vor fi considerate relative, iar timpul drept o dimensiune a spațiului. În loc să modifice structura cunoașterii și funcțiile intelectului, omul de știință a preferat calea normală să modifice teoretic realul. Pentru omul de știință, în lupta dintre logică și realitate, logica triumfă aproape întotdeauna. 2. Teoria cuantelor, prin Max Planck, a introdus ideea fundamentală că "Energia unui rezonator trebuie concepută ca o cantitate discontinuă, compusă dintr-un număr întreg de particule egale". Aceasta contrazicea teoria ondulaționistă, de factură continuistă. Însă lumina
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
temeiul aceluiași tur de forță, o "succesiune cauzală de fenomene""168. Din punct de vedere logic, această paradoxie nu este justificată. Ea este, spune Blaga, o licență, pe care cunoașterea și-o permite în faza ei de constituire, dovedind că logica nu este o instanță absolută 169. O a doua licență a cunoașterii, pe care o depistează Lucian Blaga, acționează în geneza așa-numitelor concepte sintetice sau concrete. Intelectul plăsmuiește uneori, în contact cu intuiția concretă, concepte sintetice, la care n-
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
absolută 169. O a doua licență a cunoașterii, pe care o depistează Lucian Blaga, acționează în geneza așa-numitelor concepte sintetice sau concrete. Intelectul plăsmuiește uneori, în contact cu intuiția concretă, concepte sintetice, la care n-ar putea ajunge pe cale logică și care sunt imposibile din punct de vedere logic, deoarece implică antinomicul 170. Astfel de concepte se întâlnesc în zona gândirii dialectice. De exemplu, conceptul de "devenire", analizat logic, se desface în termeni contradictorii: existență neexistență. Sinteza dialectică cuprinsă într-
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
logic, deoarece un act de punere a ceva nu poate fi identic cu repetarea sa infinită. Concluzia pe care o trage Lucian Blaga este că în actul de naștere al cunoașterii se inserează procedee paradoxale, care ies de sub jurisdicția principiilor logicii. Ele sunt admise, ca licențe extralogice, pentru că altfel constituirea cunoașterii ar fi imposibilă: "dacă și cunoașterea și intelectul uman ar încerca să-și constituiască elementele lor fundamentale pe baza principiilor logice, pe care se arată dispuse să le accepte după
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
persistenței, a ființei, a unului. Diferența dintre cele două școli vine din anumite asumpții inițiale divergente. În timp ce gândirea lui Heraclit se dezvoltă pornind de la lumea datelor sensibile, a universului natural, a schimbării, cea a lui Parmenide "se sprijină pe exigențele logicii"244, care intră în conflict cu mărturia experienței cotidiene. "Intelectul nostru funcționează supunându-se unei scheme de identitate, numită principiul identității și având drept corolar principiul noncontradicției", în timp ce în experiență avem de-a face cu schimbarea, care "înfrânge neîncetat principiul
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
mișcare. Dar dificultatea începe dezasperant: cum poate ca o distanță limitată (sau durată limitată) să cuprindă infinit de multe părți și totuși să fie limitată?"252. Paradoxurile formulate de Zenon eleatul sunt dovada puterii pe care o are, pentru eleați, logica în fața lumii concrete. Pentru că, atunci când analiza logică a fenomenelor lumii concrete duce la paradox, la antinomie, filosofii eleați trag concluzia imposibilității fenomenelor. Pentru ei, doar ceea ce este logic posibil este existent, sau, altfel spus, doar ceea ce este rațional este real
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
al XX-lea, poate fi considerată și un răspuns dat acestor mari potrivnici ai antinomicului, filosofii eleați, deși el nu face acest lucru în mod explicit. La fel ca și Zenon, Blaga susține că experiența, concretul nu încape în cadrele logicii, generând antinomii și punând rațiunea în dificultate. Dar atunci cu atât mai puțin încape lumea suprasensibilă, transcendentă, va gândi el, contrar eleaților 254, lucru demonstrat de către Immanuel Kant. Dacă lucrurile stau astfel, atunci antinomiile nu sunt un motiv pentru a
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
punând rațiunea în dificultate. Dar atunci cu atât mai puțin încape lumea suprasensibilă, transcendentă, va gândi el, contrar eleaților 254, lucru demonstrat de către Immanuel Kant. Dacă lucrurile stau astfel, atunci antinomiile nu sunt un motiv pentru a repudia experiența, de dragul logicii. Prezența contradicțiilor în corpul construcțiilor științifice este un argument în acest sens. Nu respingerea lumii concrete trebuie să fie soluția. Prin metoda antinomiei transfigurate, Blaga arată că există și alte căi. Uneori, este necesară suspendarea logicii sau cel puțin mlădierea
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
a repudia experiența, de dragul logicii. Prezența contradicțiilor în corpul construcțiilor științifice este un argument în acest sens. Nu respingerea lumii concrete trebuie să fie soluția. Prin metoda antinomiei transfigurate, Blaga arată că există și alte căi. Uneori, este necesară suspendarea logicii sau cel puțin mlădierea acesteia. Legat de filosofii eleați, cred că este momentul să aduc în discuție încă un lucru. Ei sunt printre primii în istoria gândirii care deschid o perspectivă asupra problemelor, dificultăților sau aporiilor gândirii. Ulterior, aceasta va
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
lucru o angajează într-o sciziune de sine. Prin delimitarea față de calea eleată, Blaga nu cade în extrema cealaltă (afirmarea concretului ca exclusiv existent și negarea logicului), atitudine pe care a adoptat-o Henri Bergson. Metoda antinomiei transfigurate înseamnă suspendarea logicii, dar nu anularea acesteia. Ea este doar o ieșire în afara logicului (o ecstazie a intelectului), dar de pe pozițiile logicului. Blaga afirmă că unul dintre filosofii moderni care adoptă această concepție eleată ar fi Herbart și probabil are dreptate. Eu nu
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
și ordonează haosul senzorial, în forma percepțiilor și intuițiilor. Intelectul, prin categorii, unifică intuițiile și percepțiile în judecăți. În sfârșit, rațiunea lucrează asupra produselor intelectului, determinându-le condițiile, iar aceasta înseamnă raționament. Funcționarea rațiunii are două forme, după Immanuel Kant: logică și transcendentală. Descriind funcția logică a rațiunii, în diviziunea intitulată Dialectica transcendentală, Kant caracterizează rațiunea drept "facultatea unității regulilor sub principii", spre deosebire de intelect, care este "o facultate a unității fenomenelor cu ajutorul regulilor". Rațiunea "nu se raportează, deci, niciodată imediat la
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
sau conceptuală în genere 316. În teologia mistică a lui Dionisie Areopagitul, această formă de cunoaștere a lui Dumnezeu apare sub numele de "cunoaștere negativă" sau "apofatică". Ea este traversată de categoria antinomicului, fiind resimțită ca "o provocare absolută a logicii"317. Ideea unei cunoașteri apofatice sau negative este paradoxală în sine, fiind o cunoaștere prin necunoaștere sau o cunoaștere necunoscătoare. Ea forțează conceptul clasic al cunoașterii, care presupune determinații pozitive ale obiectului, să acopere o situație discursivă stranie, în care
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
antinomii ontologice concrete, pe care le respectă în ființa lor proprie, inexprimabilă (...), dar pe care le comunică totuși efectiv, constituindu-se astfel în categoria fundamentală a unei viziuni spirituale dintre cele mai adânci ..."322. În construcția viziunii mistice lucrează o logică ce abolește cele două legi fundamentale ale logicii, principiul noncontradicției și cel al terțului exclus și aduce în joc identitatea contrariilor și conceptele dialectice 323. Multiplul este identificat cu Unul și Unul cu multiplul, partea este identificată cu totul și
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
ființa lor proprie, inexprimabilă (...), dar pe care le comunică totuși efectiv, constituindu-se astfel în categoria fundamentală a unei viziuni spirituale dintre cele mai adânci ..."322. În construcția viziunii mistice lucrează o logică ce abolește cele două legi fundamentale ale logicii, principiul noncontradicției și cel al terțului exclus și aduce în joc identitatea contrariilor și conceptele dialectice 323. Multiplul este identificat cu Unul și Unul cu multiplul, partea este identificată cu totul și totul cu partea. Gândirea de tip mistic este
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
reprezentativ pentru metoda dialectică este Hegel, iar miezul sau esența acestei metode o descoperă în concepția hegeliană despre conceptul concret. În conceptul concret, filosoful din Lancrăm descoperă o expresie a antinomicului. Conceptele concrete nu sunt concepte, în sensul strict al logicii tradiționale, ci un fel de construcții sui-generis, prin care se încearcă prinderea iraționalității concretului. Tocmai prin aceasta, ele dezvăluie, atunci când sunt analizate logic, un caracter antinomic. Exemplul clasic este cel al "devenirii". Atunci când este privit din punct de vedere logic
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
principiu afirmă că "tot ce este real conține în sine determinații opuse și că deci cunoașterea și, mai precis, conceperea unui obiect constă tocmai în conștiința că acesta este o unitate concretă de determinații opuse"356. Numai o prejudecată a logicii tradiționale și a gândirii comune, cum că nu există nimic ce ar fi contradictoriu, a înlăturat contradicția atât din lucruri cât și din reflectarea cugetătoare, crede Hegel, aceasta fiind privită ca "un accident, oarecum ca o anomalie și un paroxism
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
mai mistic al identității contradicțiilor (orice idee se transformă în ideea opusă și se identifică cu ea)"364. Oricum am privi acest proces al cunoașterii, ca manifestare a Ideii sau ca urcuș al gândirii spre cunoașterea absolută, el urmează o "logică" mai complexă, având la bază schema triadică teză-antiteză-sinteză. Cei care au analizat amănunțit logica cunoașterii la Hegel 365 disting trei aspecte, laturi sau momente, care se suprapun peste triada tezială de mai sus: latura abstractă, în care gândirea dă determinații
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
identifică cu ea)"364. Oricum am privi acest proces al cunoașterii, ca manifestare a Ideii sau ca urcuș al gândirii spre cunoașterea absolută, el urmează o "logică" mai complexă, având la bază schema triadică teză-antiteză-sinteză. Cei care au analizat amănunțit logica cunoașterii la Hegel 365 disting trei aspecte, laturi sau momente, care se suprapun peste triada tezială de mai sus: latura abstractă, în care gândirea dă determinații rigide și diferențiază; latura dialectică sau negativ-rațională, în care determinațiile rigide sunt desființate și
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
a cunoașterii de la condiționat la necondiționat este considerată ilegitimă din punct de vedere logic și epistemologic de către Kant, iar motivul este apariția antinomiilor. Aceasta înseamnă că atât cunoașterea în sens strict cât și cunoașterea în sens extins se supun regulilor logicii clasice a noncontradicției. Hegel a încercat să treacă dincolo de acest punct critic al gândirii kantiene tocmai prin integrarea antinomiilor în cunoașterea metafizică. Dar lucrul acesta se va face printr-o regândire a cunoașterii, a facultăților de cunoaștere și a logicii
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
logicii clasice a noncontradicției. Hegel a încercat să treacă dincolo de acest punct critic al gândirii kantiene tocmai prin integrarea antinomiilor în cunoașterea metafizică. Dar lucrul acesta se va face printr-o regândire a cunoașterii, a facultăților de cunoaștere și a logicii care o guvernează. Pe scurt, scopul sau finalitatea cunoașterii este cunoașterea absolută, facultățile de cunoaștere devin momente în cadrul procesului de cunoaștere, iar logica cunoașterii este logica dialectică, una a concretului, care integrează contradicția 368. Miezul acestei revoluții hegeliene în filosofie
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Dar lucrul acesta se va face printr-o regândire a cunoașterii, a facultăților de cunoaștere și a logicii care o guvernează. Pe scurt, scopul sau finalitatea cunoașterii este cunoașterea absolută, facultățile de cunoaștere devin momente în cadrul procesului de cunoaștere, iar logica cunoașterii este logica dialectică, una a concretului, care integrează contradicția 368. Miezul acestei revoluții hegeliene în filosofie este ideea speculativului sau a rațiunii speculative 369. În primul rând, Hegel nu este de acord cu tratarea kantiană a facultăților de cunoaștere
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
se va face printr-o regândire a cunoașterii, a facultăților de cunoaștere și a logicii care o guvernează. Pe scurt, scopul sau finalitatea cunoașterii este cunoașterea absolută, facultățile de cunoaștere devin momente în cadrul procesului de cunoaștere, iar logica cunoașterii este logica dialectică, una a concretului, care integrează contradicția 368. Miezul acestei revoluții hegeliene în filosofie este ideea speculativului sau a rațiunii speculative 369. În primul rând, Hegel nu este de acord cu tratarea kantiană a facultăților de cunoaștere, independente unele de
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
reușit să redea metafizicii demnitatea de cunoaștere superioară. Mă întorc acum la Lucian Blaga și la ideea sa cu privire la antinomiile transfigurate. Am văzut că Hegel distruge argumentul kantian al antinomiilor împotriva metafizicii folosind o altă concepție asupra cunoașterii, rațiunii și logicii. Blaga adoptă și el perspectiva nuanțării conceptului de cunoaștere, a facultăților de cunoaștere și a logicii, însă nu în felul în care o face Hegel. La Hegel, nuanțările sunt integrate unei metode unice, ca momente, aspecte sau laturi. Blaga, în
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]