16,589 matches
-
permițînd astfel transmiterea informațiilor peste multe generații. Prin apariția tiparului și a internetului, scrisul oferă în plus și avantajul unui acces la informații pe distanțe foarte mari. Unele sisteme de scriere vechi sunt încă nedescifrate și neînțelese, vezi de ex. Manuscrisul lui Voynich și Tăblițele de la Tărtăria. Orice sistem de scriere necesită existența următoarelor elemente: Există mai multe tipuri de sisteme de scriere referitoare la limbi, diferențiate prin valoarea fonetică sau semantică a caracterelor individuale. Acestea pot reprezenta un fonem, o
Sistem de scriere () [Corola-website/Science/303251_a_304580]
-
Revoluției din 1989, clădirea a fost incendiată și s-a pierdut fondul bibliotecii alcătuit din cărți rare. Au fost distruse peste 500.000 de volume (dintre care 12.000 de volume de carte bibliofilă), hărți rare, aproape 3.700 de manuscrise care aparțineau unor personalități marcante ale culturii române, printre care Eminescu, Maiorescu, Caragiale, Coșbuc, Blaga, Eliade. Începând din aprilie 1990, sub egida UNESCO, a început reconstrucția și modernizarea bibliotecii. Ca urmare a apelurilor făcute, s-au făcut donații de peste 100
Biblioteca Centrală Universitară din București () [Corola-website/Science/303273_a_304602]
-
capitol) narate la persoana întâi, din perspectiva unui băiețel a cărui identitate nu ne este dezvăluită. Există referințe la un posibil roman, intitulat „Mesia”, la care Bruno Schulz a început să lucreze din 1934. Se pare că scriitorul a dat manuscrisul spre păstrare unei persoane de încredere de la țară înainte de formarea ghetoului din Drohobîci. Nu se știe nici până azi care este numele prietenului căruia i-a fost încredințat manuscrisul, iar documentul rămâne un mister. Pe lângă acest roman, Bruno Schulz a
Bruno Schulz () [Corola-website/Science/303312_a_304641]
-
început să lucreze din 1934. Se pare că scriitorul a dat manuscrisul spre păstrare unei persoane de încredere de la țară înainte de formarea ghetoului din Drohobîci. Nu se știe nici până azi care este numele prietenului căruia i-a fost încredințat manuscrisul, iar documentul rămâne un mister. Pe lângă acest roman, Bruno Schulz a scris în germană o povestire de mari dimensiuni, cu titlul „Die Heimkehr” (posibilă traducere: „Reuniunea”) pe care a trimis-o lui Thomas Mann pentru a avea părerea maestrului asupra
Bruno Schulz () [Corola-website/Science/303312_a_304641]
-
traducere: „Reuniunea”) pe care a trimis-o lui Thomas Mann pentru a avea părerea maestrului asupra valorii ei literare și a posibilului succes pe care aceasta l-ar putea avea în rândul publicului german. Thomas Mann nu a primit niciodată manuscrisul și se pare că nici nu s-au păstrat cópii ale acestuia. Pentru referințele literare, a fost folosită traducerea în română: Bruno Schulz -„Manechinele”, Colecția Globus, Editura Univers, București, 1976
Bruno Schulz () [Corola-website/Science/303312_a_304641]
-
posibile mărturii ale scrisului în limba română, mult mai vechi decât scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung. Cartea este structurată în patru capitole („Țara Luanei”, „Inscripția de pe vasul nr. 21 de la Sânnicolau Mare, cel mai vechi document epigrafic în limba română”, „Manuscrisul de la Ieud; considerațiuni noi privind vechimea scrisului în limba română” și „Abecedarul de la Brașov”) la care se adaugă un cuvânt înainte semnat de autor (în care este reluată, pe scurt, problema tăblițelor de la Tărtăria) și 12 tabele cu semne alfabetice
De la Țara Luanei la Ieud () [Corola-website/Science/303331_a_304660]
-
limba română arhaică și consemnează un act de recunoaștere a puterii politice și militare din partea obștilor unui conducător feudal local, conducător din neamul căruia, după cum va afirma mai târziu Anonymus, se va naște Ahtum, ucis în cetatea sa de la Cenad. "Manuscrisul de la Ieud" a fost remarcat de Andrei Bârseanu în august 1921 la expoziția organizată la Sighetul Marmației cu ocazia Adunării generale a societății ASTRA. Acesta conține trei texte în limba română: "Legenda sfintei dumineci", "Învățătură întru sfânta și marea dumineca
De la Țara Luanei la Ieud () [Corola-website/Science/303331_a_304660]
-
conține trei texte în limba română: "Legenda sfintei dumineci", "Învățătură întru sfânta și marea dumineca Paștilor" și "Învățătură despre sfânta cuminecătură". Cercetătorii au ajuns la concluzia că cele trei texte sunt copii, și nu originalele traducerilor românești, și au datat manuscrisul ca fiind din jurul anului 1392. Însă mai cu seamă primul text, o scrisoare de mustrare din partea Domnului către păcătoși, a ajutat la stabilirea vechimii originalului și a putut servi ca premisă pentru estimarea anului traducerii în limba română.<br> "Legenda
De la Țara Luanei la Ieud () [Corola-website/Science/303331_a_304660]
-
cercetătorii au ajuns la concluzia că originalul a fost conceput în anul 6000 de la facerea lumii (492) și a stat la baza tuturor variantelor în diferite limbi, iar 6900 (1392) reprezintă anul la care a fost copiat textul aflat în Manuscrisul de la Ieud. Copiat sau tradus? O analiză lexicală, gramatică și de istorie a vocabularului lasă să se întrevadă o vechime mult mai mare a textului. Trebuie menționat de la început că, în acele vremuri, cei care scriau astfel de scrisori aveau
De la Țara Luanei la Ieud () [Corola-website/Science/303331_a_304660]
-
unei copii din "Legenda sfintei dumineci". O astfel de copie a apărut și în "Codex Sturdzanus", cu circa două secole mai devreme, având text cu rotacism arhaic. Și cele două învățături, rotacizate și ele, sunt mai vechi decât legenda din "Manuscrisul de la Ieud", dar mai noi (după tipul rotacismului) decât cea din Codex.<br> Așadar cercetătorii au stabilit următoarea cronologie:<br> Copiiștii au păstrat forma arhaică a textului, schimbând rareori vreo formulare care li se părea nelalocul ei. Astfel putem constata
De la Țara Luanei la Ieud () [Corola-website/Science/303331_a_304660]
-
(n. cca. 1655/1660 - d. ante 9 iulie 1725) a fost un cronicar muntean, autor al cronicii "Viața lui Constantin Brâncoveanu" din 1711 și al manuscrisului "Letopisețul de la descălecarea cea dintâiu a românilor și așezarea lor în Țara Românească", care s-a pierdut. Logofătul , împreună cu fratele său, logofătul Șerban Greceanu, a luat parte, alături de stolnicul Constantin Cantacuzino și cu sprijinul arhiereului Ghermano de Nyssa (directorul Academiei
Radu Greceanu () [Corola-website/Science/303359_a_304688]
-
permanentă actualitate, deoarece și-n ambient creștin credința în cauza lui Dumnezeu și fidelitatea față de Legile sale sunt condiții esențiale de viață. Cartea lui Habacuc a fost folosită de comunitatea de la Qumran, care a făcut un comentariu descoperit în 1947 (manuscrisul poartă sigla de: 1Qp.Hab.). ei au interpretat primele două capitole în funcție de istoria Învățătorului Dreptății și al Comunității Alianței. În acest comentariu, caldeii menționați în Habacuc sunt identificați cu romanii cotropitori. În afără de Scrisori, Paul - mai direct sau mai
Habacuc () [Corola-website/Science/303396_a_304725]
-
lui Amerigo a dat ordin să se picteze pe unul dintre zidurile unei biserici construite de un alt membru al familiei Vespucci în 1383, portretul familiei sale. Amerigo a fost foarte mult influențat de unchiul său Giorgio Vespucci. Giorgio colecta manuscrise și deținea o bibliotecă pe care mai târziu a dăruit-o familiei Medici, conducătoarea Florenței. Cu un an înainte ca Amerigo să se nască Giorgio construiește o școală la mănăstirea sa din San Marco. Atunci când Amerigo împlinește vârsta de 8
Amerigo Vespucci () [Corola-website/Science/302426_a_303755]
-
fiind refăcut cu cheltuiala panului Iota în anul 1816 ("„+ Petru și Pavel; din întâmplare sfărămându-se acest clopot s-a făcut din nou cu cheltuiala panului Iota, fiind arhimandrit și catigumen domnul Matei, în anul 1816, aprilie 23”"). O parte din manuscrisele de la Mănăstirea Cetățuia au fost duse la Arhivele Statului din București și la Biblioteca Academiei Române. Încă de la început, Mănăstirea Cetățuia a fost înconjurată de ziduri de piatră groase de aproape 1,40 m și înalte de 7 m, delimitând o
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
anii 1964-1971. Astăzi, casa domnească adăpostește un muzeu de artă feudală conținând 112 obiecte de cult: broderii, icoane pictate pe lemn și îmbrăcate în argint, cățui, cărți ferecate în argint, cruci sculptate și ferecate în argint sau argint aurit, sfeșnice, manuscrise ș.a, provenind din depozitele mănăstirii și al centrului mitropolitan. În incinta mănăstirii, pe latura de est, se mai află o clădire din piatră care a adăpostit bucătăria (cuhnea) domnească. Unii autori au susținut că această construcție a fost de
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
numele lui. După ce a terminat “Lady Susan”, Austen a încercat să scrie primul ei roman fără prescurtări-Elinor și Marianne. Cassandra, sora ei, si-a amintit, mai târziu, că a fost citit familiei "înainte de 1796", spunând asta în scrisori. Fără păstrarea manuscriselor originale, nu există nicio cale de a ști cât de mult din schița inițială a supraviețuit în romanul publicat în 1811 ca Sense and Sensibility. Când Austen avea douăzeci de ani, Tom Lefroy, un nepot al vecinilor, a vizitat orasul
Jane Austen () [Corola-website/Science/302437_a_303766]
-
tatăl ei a făcut prima încercare de a-i publica unul dintre romane. În noiembrie 1797, George Austen i-a scris lui Thomas Cadell, un editor cu sediul în Londra, cu rugămintea de a lua în considerare publicarea " unui Roman Manuscris, cuprins în trei Volume, cu privire la viața Dnei. Eveline Burney"(Primele Impresii) cu riscul financiar al autorului. Cadell a răspuns repede la scrisoarea domnului Austen, marcată cu "Refuzat de către Postul de Returnări" .Austen poate că nici nu știuse de eforturile tatălui
Jane Austen () [Corola-website/Science/302437_a_303766]
-
Crosby, un editor londonez, care a plătit £10 pentru drepturile de autor. Crosby a promis publicarea din timp și a mers atât de departe încât să anunțe cartea public ca fiind "sub tipar", dar nu a făcut nimic mai mult. Manuscrisul a rămas în mâinile lui Crosby, nepublicat, până când Austen a răscumpărat drepturile de autor de la el în 1816. Romane Scurte ficțiuni Ficțiuni nefinalizate Alte opere Juvenilia - Primul Volum Juvenilia - Al doilea volum Juvenilia - Al treilea Volum
Jane Austen () [Corola-website/Science/302437_a_303766]
-
erau foarte rare, și nu se știe precis ce îi motiva pe copii să le facă. La 14 iulie 1789, are loc căderea Bastiliei. În 1790, revoluționarii ocupă "Bastilia mărilor", transferă la Avranches, unde se află și în prezent, prețioasele manuscrise cu miniaturi, create de călugării de altădată și transformă Muntele în închisoare destinată preoților refractari la exigențele noului regim ateu. A urmat Imperiul, care a făcut din Munte o închisoare permanentă, începând cu 1811, apoi Restaurația, care se joacă aici
Mont Saint-Michel () [Corola-website/Science/302447_a_303776]
-
trecea. Singurul vagon de clasa întâi care rămâne pe șine este cel în care se află Dickens, împreună cu Ellen și mama acesteia. Petrece un timp între viață și moarte, până când vin ajutoare și când pleacă în sfârșit, își amintește de manuscrisul neterminat al romanului "Our Mutual Friend" ("Prietenul nostru comun") și se întoarce la vagon. Reușește să evite un posibil scandal, cauzat de prezența Ellenei și a mamei acesteia, dar incidentul lasă urmări grave în starea lui de spirit. Ellen va
Charles Dickens () [Corola-website/Science/302460_a_303789]
-
cunosc puține lucruri despre viața personală a lui . În 1501, pe când avea 32 de ani, s-a căsătorit cu Marietta Corsini, care i-a dăruit patru fii și două fiice. Unul din nepoții săi, Giovanni Ricci, a salvat multe din manuscrisele și scrisorile sale. Sebastian de Grazia, unul din biografii lui Machiavelli, în cartea "Machiavelli in Hell", ne oferă câteva amănunte privind căsătoria lui Machiavelli. Conceptul de dragoste înainte de căsătorie este de dată relativ recentă în istoria civilizației umane. În Florența
Niccolò Machiavelli () [Corola-website/Science/302459_a_303788]
-
putea să fi fie realizată decât cu o mare aproximație pentru fonemele specifice, acelea care trebuie să fi lipsit din limba greacă veche. Nesiguranței acesteia inerente este posibil să i se fi adăugat și deformări suferite la repetatele copieri ale manuscriselor de către copiștii târzii care, este de presupus, nu aveau nici cele mai vagi cunoștințe de limbă dacă. Deformarea menționată pare evidentă în câteva cazuri. Totuși lucrarea lui Dioscorides a fost, în general, îngrijit redactată, cu o ortografie relativ corectă. Despre
Denumiri dacice de plante medicinale () [Corola-website/Science/302479_a_303808]
-
câteva grădinițe, precum și acordând ore particulare de germană. Biografia ei este prezentată în volumul „Regele se înclină și ucide”. Volumul de debut, „"Niederungen"” - „Ținuturile joase”, a apărut în 1982, după o puternică confruntare cu cenzura care i-a „defrișat” simțitor manuscrisul, volumul fiind totodată premiat de Uniunea Tineretului Comunist la secțiunea "lucrări în limbile naționalităților conlocuitoare". Peste doi ani cartea a fost publicată și în Republica Federală Germania, exact așa cum fusese scrisă de autoare. Reacția autorităților din România a fost dură
Herta Müller () [Corola-website/Science/302876_a_304205]
-
împotriva evenimentului, axată pe marile probleme ale civilizației și având permanent în centrul ei omul. Formula lui Febvre “omul măsura istoriei, singura sa măsură, mai mult, rațiunea sa de a fi” a schimbat metodologic abordările în istorie. a editat ultimul manuscris al lui Marc Bloch, "Apologie pour l’Histoire ou Métier d’historien" (Apologie pentru istorie sau Meseria de istoric) care fusese redactat rapid și cu puține note, între 1941-1942, volum pe care autorul său nu l-a mai putut finaliza
Lucien Febvre () [Corola-website/Science/302905_a_304234]
-
pune prea mult accent pe valoarea formativă a istoriei. Deși nu a lăsat în urma sa o metodă de lucru bine instrumentată, nici programe de cercetare și nici elevi, Jules Michelet rămâne cel mai citit și mai des invocat istoric francez. Manuscrisele lui Jules Michelet sunt păstrate în "Biblioteca istorică a Parisului". Ele constau din volume de corespondență, note și manuscrisele operelor sale publicate în timpul vieții. Prin activitatea sa, de istoric și de profesor, Jules Michelet a sprijinit aspirațiile românilor progresiști din
Jules Michelet () [Corola-website/Science/302907_a_304236]