KorAP: Find »[drukola/base=omorî & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...599 600 601 ...662 >

16,540 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597

mai puțin de trei sute de metri distanță, silueta zveltă a marelui mascul al turmei. „Când omori un mascul, imediat vine altul mai tânăr să-i ocupe locul și să apere femelele, îi spusese tatăl său. Când omori o femelă, îi omori și puii, și puii puilor lor, care i-ar hrăni pe fiii tăi și pe fiii fiilor tăi.“ își pregăti pușca și ochi cu grijă piciorul din față, în dreptul inimii. La distanța aceea, un glonț în cap era, neîndoielnic, mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
glonț în cap era, neîndoielnic, mai eficace, dar Gacel, ca orice bun musulman, nu putea mânca din carnea unui animal a cărui beregată nu a fost tăiată cu fața spre Mecca, după rostirea rugăciunilor poruncite de Profet. Dacă ar fi omorât antilopa pe loc, nu s-ar fi putut bucura de ea, și prefera să riște s-o lase să fugă rănită, pentru că știa, de asemenea, că nu putea ajunge prea departe cu un glonț în plămâni. Animalul ridică dintr-o dată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
dădeau târcoale și șacalii, așa că înteți focul, care îi alungă până la marginea umbrelor, și rămase apoi cu fața spre cer, ascultând vântul, și gândindu-se la faptul că în ziua aceea ucisese un om, prima ființă umană pe care o omora în viața lui, ceea ce însemna că viața lui de-acum înainte nu mai putea fi aceeași. Nu se simțea vinovat, deoarece considera că luptase pentru o cauză dreaptă, dar acum îl îngrijora faptul că putea fi cauza dezlănțuirii unuia din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
a-și imagina ce-ar gândi acel om dacă ar ști că targuí-ul pe care îl jignise și îl disprețuise stătea așezat acolo, în fața lui, sprijinit de un palmier, lângă jăraticul unui foc, meditând dacă era mai convenabil să-l omoare în acel moment sau s-o lase pentru mai târziu. Pentru toți acei oameni de la oraș transplantați în deșertul pe care niciodată nu aveau să învețe să-l iubească și pe care în realitate îl urau, dorind să scape de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
pe care ar fi dorit-o curată și corectă, unde niște canalii de teapa lor n-ar fi avut locul nici măcar ca să mențină în funcție acel post blestemat. Dacă un targuí avusese curajul să intre în acel iad, să-l omoare pe căpitan și s-o șteargă apoi pe nesimțite, în sinea sa era de partea lui, oricare ar fi fost motivul pentru care o făcuse. Dar înțelegea, de asemenea, că tocmai prestigiul acelei armate era în joc și că, dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
la alta că viața lui, cea a părinților și cea a strămoșilor lui de acum două mii de ani nu mai e valabilă? De ce? Ce le-am dat ìn schimb? — Libertatea. — Asta-i libertate, să-i intri în casă, să-i omori un oaspete și să-l iei cu tine cu forța pe celălalt? răspunse mirat. Vorbești de libertate politică, așa cum o vede o studentă în campus și baruri, dar nu cum o vede un om care s-a considerat cu adevărat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
ca să nu intervină nimeni. Și dumneata crezi la fel? — Sunt sigur. — Și crezi c-o să aibă o soartă mai bună dacă îl predăm guvernatorului? Nu primi răspuns și adăugă, sigur pe sine: — Căpitanul Kaleb n-ar fi îndrăznit să-l omoare pe omul acela fără sprijinul lui Ben-Koufra. Și mă mir că n-a ordonat să fie asasinat și Abdul-el-Kebir. Observă privirea severă și îngrijorată pe care soția lui i-o arunca din ușa bucătăriei și oftă cu un aer obosit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
crusta nu suportă greutatea jeepului. — Nu văd altă soluție decât să înconjurăm sebhka și să așteptăm ca setea să-l oblige să se predea. — Să se predea? - vocea lui era un amestec de uimire și incredulitate. Un targuí care a omorât doi oameni nu se va preda niciodată. Ajamuk făcu un gest de aprobare, confirmându-i vorbele. Poate că o să-și aștepte moartea, dar nu se va preda niciodată. — E posibil, recunoscu. Dar e limpede că nu putem merge după el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
gerba fleșcăită ce atârna de șa. — Ai apă puțină. N-o să reziști mult - făcu o pauză. Dacă vii cu mine, îți promit o judecată dreaptă. — Nimeni n-are de ce să mă judece, preciză Gacel cu naturalețe. Pe Mubarrak l-am omorât în luptă dreaptă, după obiceiul neamului meu, iar pe militar l-am ucis pentru că era un asasin care n-a respectat legile sacre ale ospitalității... După legea tuaregilor, n-am comis nici un delict. Atunci de ce fugi? — Pentru că știu că nici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
de ce fugi? — Pentru că știu că nici păgânii de rumi, nici voi, care ați copiat legile lor absurde, nu le veți respecta pe ale mele, chiar dacă ne aflăm în deșert. Pentru tine sunt un „Fiu al Vântului“ împuțit care l-a omorât pe unul de-al tău, nu un inmouchar din stirpea Kel-Talgimus ce-a făcut dreptate după o lege de mii de ani; mulți ani înainte ca vreunul dintre voi să fi visat să pășească pe aceste pământuri. Locotenentul Razman se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
ori în timp ce-și aprindea pipa cu ajutorul unei brichete cu fitil gros și lung, o brichetă de marinar, cele mai practice în acele ținuturi cu nisip și vânt. N-am încredere în acest targuí, spuse. Nu vreau să te omoare pe întuneric. — Dar nu putem sta aici toată viața, îi atrase atenția celălalt. Mai avem apă pentru trei zile. — Știu, încuviință. Mâine, dacă nu se întâmplă nimic, o să trimit câte un om din fiecare punct. N-o să risc prostește. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
saltul definitiv îl doborî cu o împușcătură în cap, înainte de a apuca să-și desprindă labele de pe pământ. Blana acelui ghepard era unul din motivele lui de mândrie, trezea admirația tuturor celor care îi vizitau jaima, și felul cum îl omorâse făcuse să se răspândească pe acele meleaguri porecla lui, de Vânătorul. Cei patru oameni porniră la drum în același timp, fiecare din alt punct cardinal, cu ordinul expres de a cădea asupra targuí-ului la miezul nopții, de a-l ucide

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
spună că un targuí analfabet își bătuse joc de temutul sergent major, și nu era ușor să stăpânești trupa aceea. Fără teroarea pe care reușise s-o instaureze, mulți ar fugi, traversând deșertul cu convingerea că, dacă e posibil să omori un căpitan și s-o ștergi nepedepsit, la fel de bine poți să lichidezi un sergent și să dispari. Plecând de la această premisă, viața lui nu valora nici cât un pumn de curmale. Pe înserat, locotenentul Razman ordonă retragerea spre interior, departe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
Oricare altul ar fi murit. Ce ai de gând să faci acum? Gacel arătă spre jeep cu o mișcare a capului. — O să mă duci până la munții Sidi-el-Madia. Acolo n-o să mă găsească nimeni. Și dacă refuz? — Va trebui să te omor și mă va duce unul dintre ei. — N-o vor face dacă nu le dau eu ordin. Celălalt îl privi îndelung, ca și cum ar fi cântărit prostia vorbelor pe care le spusese: — N-or să te asculte dacă ești mort, conchise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
doilea soldat și, așezat pe jos, cu picioarele încrucișate și arma sprijinită de genunchi, înghițea cu poftă, fără să savureze mâncarea, aproape înecându-se. — Ascultă, îl avertiză. Dacă ajungem la puțul de la Sidi-el-Madia, o să trăiești. Dacă nu ajungem, o să te omor chiar dacă nu ești tu de vină. îl lăsă să mediteze la ceea ce spusese și adăugă în încheiere: — Și ține minte că sunt un inmouchar și-mi țin întotdeauna cuvântul. Unul dintre soldați, un băiat tânăr, zise convins: Aveți grijă, domnule

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
lui: — Acolo e puțul. Noi ne îndreptăm spre cealaltă stâncă, din stânga. — O dată am trecut pe la poalele ei. Nu se poate urca. — Eu pot. Munții Huaila sunt ca ăștia. Mai rău, poate! Mă duc acolo la vânătoare de mufloni. O dată am omorât cinci. Am avut carne pentru un an, iar fiii mei dorm și-acum pe blănurile lor. — Gacel Vânătorul! exclamă locotenentul, zâmbind ușor. Te simți mândru că ești cine ești și că ești targuí, nu-i așa? — Dacă n-ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
Gacel Sayah, «banditul-vânător»“. — Nu sunt un bandit. Surâse, liniștindu-l. — E o glumă... — Glumele sunt bune seara, la foc, cu prietenii. Făcu o pauză. — Acum o să-ți spun ceva: nu mă mai urmări, pentru că dacă te mai văd o dată, te omor. Dacă voi primi ordin, va trebui să te urmăresc, îi atrase atenția. Targuí-ul întrerupse operațiunea de golire și clătire cu apă curată a vechii lui gerba și clătină din cap neîncrezător: — Cum poți trăi în funcție de ceea ce ți se ordonă? întrebă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
ajunge o duzină de oameni ca să capturați un fugar înarmat cu o pușcă veche, de ce aveți nevoie? De o divizie? — N-am vrut să risc viața oamenilor, Excelență. V-am mai spus. Cu pușca lui cea veche ne-ar fi omorât unul câte unul, fără să ne permită să ne apropiem de el. Măiestria lui de trăgător e legendară și oamenii noștri abia dacă au tras patruzeci de gloanțe în viața lor... Făcu o pauză. — Avem ordin să nu irosim muniția

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
există situații, și aceasta este una din ele - sublinie intenționat - , în care acești soldați trebuie în primul rând să-și facă datoria, pentru că e în joc onoarea armatei din care fac parte. Faptul că ați permis ca un beduin să omoare un căpitan și pe una din călăuzele noastre, să dezbrace soldații și să fie însoțit de un locotenent prin deșert înseamnă discreditarea dumneavoastră ca militar și a mea ca maximă autoritate în provincie. Locotenentul Razman încuviință în tăcere și își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
vieții tale? — Nici măcar în schimbul vieții mele. Gacel Sayah ridică din umeri și se întoarse calm spre Anuhar-el-Mojkri: — Tu transmite-le mesajul. Făcu o pauză. — Și spune-i președintelui ăstuia, cine-o fi, că dacă nu-mi dă oaspetele, o să-l omor și pe el. — Ești nebun! — Nu, sunt targuí - făcu un semn cu arma. Acum, du-te și ține minte: peste o săptămână, la guelta de la nord de munții Sidi-el-Madia - înfipse țeava revolverului în spatele guvernatorului și îl împinse în direcția opusă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
Nu treceau călători prin așezarea ta? — Puțini... Și aveam de vorbit lucruri mai importante. Ce s-a întâmplat cu Abdul-el-Kebir? — L-a răsturnat actualul președinte... L-a dat jos de la putere, dar, fiindcă îl respectă, n-a îndrăznit să-l omoare. Au luptat împreună și au stat mulți ani împreună în închisorile franceze - dădu din cap, tăgăduind. Nu. Nu putea să-l omoare... Nici conștiința lui, nici poporul nu i-ar fi iertat o asemenea faptă. Dar l-a închis, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
răsturnat actualul președinte... L-a dat jos de la putere, dar, fiindcă îl respectă, n-a îndrăznit să-l omoare. Au luptat împreună și au stat mulți ani împreună în închisorile franceze - dădu din cap, tăgăduind. Nu. Nu putea să-l omoare... Nici conștiința lui, nici poporul nu i-ar fi iertat o asemenea faptă. Dar l-a închis, nu-i așa? — L-a deportat. în deșert. — Unde? — în deșert. Ți-am spus. — Deșertul e foarte mare. — Știu. Dar nu atât de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
te-ai născut în ținutul acesta, dar eu n-o să pot dormi în pace până nu-l voi vedea pe acest om la fel de liber ca în ziua când a apărut în fața intrării în jaima mea. Dacă pentru asta trebuie să omor, să distrug sau chiar să torturez, o voi face, chiar dacă îmi va părea rău. Nu-i pot reda viața celui care ai ordonat să fie ucis, dar pot să-i redau libertatea celuilalt. — Nu poți. îl privi țintă, într-un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
îl ajută să și-i scoată, apoi îl legă cu conștiinciozitate, iar la sfârșit îi luă ceasul și un inel cu un briliant mare. — Cu asta am să plătesc cămilele și proviziile, spuse. Sunt sărac și a trebuit să-mi omor cămila. Era un mehari frumos. Niciodată n-am să mai găsesc unul la fel. își strânse lucrurile, lăsă sprijinite de perete o gerba cu apă și un sac cu fructe uscate și i le arătă cu un gest. — Ai grijă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
grupului, un beduin cu barbă rară și ochi șireți ce priveau fix, îl întrebă fără nici o intonație în glas: — Tu ești Gacel? Gacel Sayah, din neamul Kel-Talgimus? Și, văzându-l că încuviințează în tăcere, adăugă: — Te caută. — Știu. — L-ai omorât pe guvernator? — Nu. îl priveau cu interes și încetaseră chiar să mai mestece, străduindu-se, probabil, să vadă dacă spune adevărul sau nu. în cele din urmă, beduinul adăugă cu naturalețe: — Ai nevoie de ceva? — Patru mehari, apă și mâncare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]