15,513 matches
-
Horizons). New Horizons este setată să orbiteze și planeta pitică Ceres în 2015. Prima sondă ce a aterizat pe-un alt corp ceresc al sistemului a fost sonda sovietică Luna 2, care a ajuns pe satelit în 1959. De atunci, planete din ce în ce mai îndepărtate au fost vizitate, cu ajutorul sondelor de aterizare sau impactare pe suprafețele lui Venus în 1966 (Venera 3), Marte în 1971 (Mars 3), asteroidului 433 Eros în 2001 (NEAR Shoemaker) și lunei saturniene, Titan (Huygens) și cometa Tempel 1
Descoperirea și explorarea sistemului solar () [Corola-website/Science/333637_a_334966]
-
doar două lumi din sistemul solar, Luna si Marte, au fost vizitate de rover-e mobile. Primul rover ce a vizitat un alt corp ceresc a fost Lunohod 1, care a aterizat pe Lună în 1970. Prima a vizita pe o planetă străină (Marte), a fost cea a lui Sojourner, ultimul a călătorit 500 de metri peste suprafața „planetei roșii” în 1997. Singurele rovere cu echipaj pe o altă lume, au fost rover-ele lunare ale NASA, cu ajutorul cărora au călătorit astronauții misiunilor
Descoperirea și explorarea sistemului solar () [Corola-website/Science/333637_a_334966]
-
ce a vizitat un alt corp ceresc a fost Lunohod 1, care a aterizat pe Lună în 1970. Prima a vizita pe o planetă străină (Marte), a fost cea a lui Sojourner, ultimul a călătorit 500 de metri peste suprafața „planetei roșii” în 1997. Singurele rovere cu echipaj pe o altă lume, au fost rover-ele lunare ale NASA, cu ajutorul cărora au călătorit astronauții misiunilor Apollo 15, 16 și 17 între 1971 și 1972. Explorarea cu echipaj al sistemului solar este în
Descoperirea și explorarea sistemului solar () [Corola-website/Science/333637_a_334966]
-
Dawn (în ) este o sondă spațială lansată de NAȘĂ în 2007 pentru a studia cele mai masive două obiecte din centura de asteroizi: protoplaneta 4 Vestă și planetă pitica Ceres. Dawn a fost prima navă care a vizitat Vestă, intrând pe orbită acesteia la 16 iulie 2011, si finalizând cu succes misiunea de studiu (de 14 luni) a Vestei la sfârșitul anului 2012. În cazul în care întreaga
Dawn (sondă spațială) () [Corola-website/Science/333645_a_334974]
-
luni) a Vestei la sfârșitul anului 2012. În cazul în care întreaga să misiune va reuși, ea va fi, de asemenea, prima navă spațială ce va vizita și orbită două corpuri extraterestre distincte. La 6 martie 2015 sonda a atins planetă Ceres, scopul primordial al misiunii. Misiunea este condusă de Jet Propulsion Laboratory al NAȘĂ, cu componente majore au contribuit partenerii europeni din Olanda, Italia și Germania. Este prima misiune NAȘĂ de explorare, folosind propulsia de ion pentru atașare pe orbită
Dawn (sondă spațială) () [Corola-website/Science/333645_a_334974]
-
pe orbită; misiunea multi-țintă anterioară utilizând motoare convenționale, cum ar fi programul Voyager, s-au limitat doar la survolări (trecere/zbor pe langă). În februarie 2015, sonda spațială a început să transmită primele imagini cu Ceres, pe masura ce se apropia de planeta pitica. La data de 6 martie 2015, la ora 12:39 GMT (14:39 oră României), sonda s-a înscris pe orbită corpului ceresc „pitic”. Misiunea principala de cercetare trebui să se încheie în iulie 2015, iar oamenii de știință
Dawn (sondă spațială) () [Corola-website/Science/333645_a_334974]
-
locuit bunica lor cândva. Camera ei conține o pictură prezentă și în casa ei de pe Pământ, cu o singură diferență: apare în plus un păun. Sunday consideră asta o referință la Pavonis Mons de pe Marte și decide să descindă pe planeta roșie. Între timp, pe Pământ, frații Hector și Lucas exercită presiuni asupra lui Geoffrey pentru a afla ce descoperise în depozitul de pe Lună și ce sensuri ascunse a descoperit sora lui încât să plece pe Marte. Într-un acces de
Amintirea albastră a Pământului () [Corola-website/Science/333660_a_334989]
-
permite călătoria cu acele viteze și pe care ea îl obligă s-o predea gratuit omenirii. A doua este revoluționarul motor superluminic. Geoffrey descoperă că bunica lui și-a înscenat moartea și, între timp, a plecat prin spațiu către o planetă din alt sistem pe care observațiile astronomice i-au revelat existența unui artefact. Eric Brown de la "The Guardian" a apreciat "Amintirea albastră a Pământului", spunând că „viitorul apropiat al lui Reynolds reprezintă o extrapolare strălucitoare, cu idei originale la fiecare
Amintirea albastră a Pământului () [Corola-website/Science/333660_a_334989]
-
șansă de 12% ca Sistemul Solar să fie scos din nou formata galaxie, cândva în timpul coliziunii. Un astfel de un eveniment nu ar avea nici un efect negativ asupra sistemului nostru și șansele de orice fel de perturbare a Soarelui sau planetelor este ținută la distanță. [9] [10] Fără intervenție, în momentul în care cele două galaxii se vor ciocni, suprafața Pământului va fi deja mult prea fierbinte pentru ca apa lichidă să existe, anihilând toată viața terestră; fenomen care este în prezent
Coliziunea Andromeda–Calea Lactee () [Corola-website/Science/333684_a_335013]
-
și cu Isaac Dvali, copilul ajuns în viitor în încercarea de a lua legătura cu Ipoteticii. Membrii rețelei speră că sosirea iminentă a Ipoteticilor le va asigura un fel de mântuire, dar sunt uciși de aceștia. Poarta de comunicare dintre planetele Pământ și Equatoria se distruge, iar Allison și Turk rămân captivi pe Pământul muribund, alături de Isaac Dvali. Acesta le relevă adevărul trist - din perspectiva oamenilor - despre Ipotetici: ei nu sunt ființe raționale în modul în care le înțelegem noi, ci
Vortex () [Corola-website/Science/333771_a_335100]
-
pentru expansiunea spațială a omenirii. Idei privind amplasarea unei colonii pe Lună datează înainte de era spațială. În 1638 episcopul John Wilkins scrie "A Discourse Concerning a New World and Another Planet" („Un discurs cu privire la o lume nouă și o altă planetă”), în care a prezis o colonie umană pe Lună. Konstantin Țiolkovski, printre altele, a sugerat, de asemenea, un astfel de eveniment în viitor. Începând cu anii 1950, un număr mare de concepte și modele au fost sugerate de oamenii de
Colonizarea Lunii () [Corola-website/Science/333778_a_335107]
-
Qurayš, cei care au născocit și povestea lui Aldebaran care o pețește pe Turayyă ( Aldebaran, respins pentru că e sărac, își mână de atunci turmele în urma ei ca să-și dovedească bunăstarea - Hőfner, 1965:468 ). Jupiter și Mercur, dar și Saturn sunt planete invocate și în epoca preislamică, la Ka’ba, alături de Ba’alsamīn, zeul cerului, care avea drept simbol un vultur și era invocat pentru rodnicie, sau de zeul furtunii, Quzah ( curcubeul se mai numește și acum în arabă „arcul lui Quzah
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]
-
un asteroid. În carte, asteroidul Micului Prinț posedă un cod unic: "B612". Denumirea provizorie a asteroidului era 1975 VW3, care nu corespunde cu opera scriitorului. Totuși un alt asteroid denumit 46610 Bésixdouze (tradus în română: „46610 Beșasedoisprezece”) are denumirea micii planete a Micului Prinț. A fost denumit "Bésixdouze", adică „B612” în sistemul hexazecimal, care este echivalent cu "46610" în sistemul zecimal.
2578 Saint-Exupéry () [Corola-website/Science/333800_a_335129]
-
nu suportă variațiile zilnice extreme de temperatură, comune zonelor ecuatoriale ale suprafeței lui Mercur. Din aceste motive n-ar fi mari dificultăți în menținerea structurilor de colonii în regiunile polare decât în altă parte pe Mercur. Fiind cea mai apropiată planetă de Soare, Mercur are rezerve uriașe de energie solară. Cantitatea de energie solară pe o unitate de suprafață este de 9,13 kW/m² (pentru Pământ și Lună, 1.36 kW/m²). Deoarece înclinarea axei lui Mercur către axa de
Colonizarea planetei Mercur () [Corola-website/Science/333807_a_335136]
-
Luna. Mercur, având un miez de fier masiv, generează un câmp magnetic semnificativ. Deși puterea lui este de doar 1% din cea a Pământului, acesta captează o importantă parte a vântului solar și radiațiilor cosmice, reducând astfel radiația la suprafața planetei. Acesta oferă condiții mult mai favorabile pentru colonizare, cel puțin la nivelul orbitei joase, cum ar fi SSI. Lipsa aproape completă a atmosferei, apropierea extremă de Soare și durata mare a zilei (176 de zile terestre) pot deveni obstacole majore
Colonizarea planetei Mercur () [Corola-website/Science/333807_a_335136]
-
nivelul orbitei joase, cum ar fi SSI. Lipsa aproape completă a atmosferei, apropierea extremă de Soare și durata mare a zilei (176 de zile terestre) pot deveni obstacole majore pentru colonizarea lui Mercur. Chiar și în prezența gheții la polii planetei, prezența elementelor ușoare necesare pentru viață, se pare a fi foarte puțin probabile. În plus, Mercur este una dintre cele mai greu accesibile planete. Pentru un zbor spre Mercur trebuie să fie cheltuită o cantitate de energie comparabil cu zborul
Colonizarea planetei Mercur () [Corola-website/Science/333807_a_335136]
-
terestre) pot deveni obstacole majore pentru colonizarea lui Mercur. Chiar și în prezența gheții la polii planetei, prezența elementelor ușoare necesare pentru viață, se pare a fi foarte puțin probabile. În plus, Mercur este una dintre cele mai greu accesibile planete. Pentru un zbor spre Mercur trebuie să fie cheltuită o cantitate de energie comparabil cu zborul spre Pluton. Pentru a atinge Mercurul poate fi folosit o manevră gravitațională în apropiere de Venus și Pământ. De exemplu, sonda MESSENGER a efectuat
Colonizarea planetei Mercur () [Corola-website/Science/333807_a_335136]
-
dădea rezultate mediocre și a hotărât că cel mai bun acord cu datele este obținut cu rocile magmatice cafenii închis cu granulație fină. Viitorul a dat, însă, dreptate lui Dollfus. Folosind polarizarea luminii, este posibilă detectarea unei atmosfere în jurul unei planete sau în jurul unui satelit natural. În 1950, se credea că planeta Mercur din cauza micii sale talii, și-a pierdut probabil atmosfera, prin scăparea în spațiu a moleculelor care o compuneau. Dollfus a anunțat că a detectat o foarte slabă atmosferă
Audouin Dollfus () [Corola-website/Science/333821_a_335150]
-
cu datele este obținut cu rocile magmatice cafenii închis cu granulație fină. Viitorul a dat, însă, dreptate lui Dollfus. Folosind polarizarea luminii, este posibilă detectarea unei atmosfere în jurul unei planete sau în jurul unui satelit natural. În 1950, se credea că planeta Mercur din cauza micii sale talii, și-a pierdut probabil atmosfera, prin scăparea în spațiu a moleculelor care o compuneau. Dollfus a anunțat că a detectat o foarte slabă atmosferă pornind de la măsurătorile de polarizare făcute la Observatorul Pic du Midi
Audouin Dollfus () [Corola-website/Science/333821_a_335150]
-
trebui să fie detectabilă prin polarizarea luminii pe care ar difuza-o, dar lucrările lui Bernard Lyot și mai târziu ale lui Dollfus nu arată polarizare. În 1966 Dollfus a descoperit satelitul Janus al lui Saturn, cel mai apropiat de planetă. A făcut această descoperire într-un moment în care inelele, foarte apropiate de Janus, nu erau vizibile de pe Pământ decât pe muchie și, prin urmare, practic invizibile. Cu această ocazie, Dollfus a observat probabil și satelitul Epimetheus, dar creditul acestei
Audouin Dollfus () [Corola-website/Science/333821_a_335150]
-
Cometele din centura principală sunt corpuri cerești din centura de asteroizi, situată între orbitele planetelor Marte și Jupiter, și care prezintă o activitate cometară pe o porțiune a orbitei lor. Jet Propulsion Laboratory definește aceste obiecte drept asteroizi a căror semiaxă majoră este cuprinsă între 2 u.a. și 3,2 u.a., și al
Cometă din centura principală () [Corola-website/Science/333875_a_335204]
-
a centurii. Se ignoră pentru moment cum niște obiecte extrasolare cum sunt cometele ar putea să-și vadă excentricitatea diminuându-se până să atingă orbita tipică a asteroizilor din centură, care nu este decât puțin perturbată de câmpul gravitațional al planetelor. Se presupune că, spre deosebire de cometele „clasice”, aceste comete n-ar fi decât simpli asteroizi constituiți din gheață, care s-ar fi format pe o orbită apropiată de poziția lor actuală și că numeroși alți asteroizi ar putea să prezinte aceleași
Cometă din centura principală () [Corola-website/Science/333875_a_335204]
-
orice altă cometă cunoscută. Se continuă, prin urmare, clasarea lui Chiron atât în rândul asteroizilor () cât și în cel al cometelor (95P/Chiron). Chiron este acum clasat ca fiind un Centaur, primul dintr-o categorie de obiecte care orbitează printre planetele exterioare. Centaurii nu au orbite stabile pe mai multe sute de mii de ani, iar Chiron, a cărui orbită nu poate fi determinată și trasată cu precizie pe mai mult de ani, este, cel mai adesea, considerat drept un obiect
2060 Chiron () [Corola-website/Science/333881_a_335210]
-
reanalizări are ca origine anunțul de la începutul anului 2014 privitor la descoperirea unui sistem de inele în jurul centaurului 10199 Chariklo și similitudinea evenimentelor observate în cele două cazuri. "2060 Chiron", al doilea, ca mărime, centaur cunoscut, devine astfel a doua planetă minoră și în același timp al doilea centaur, după 10199 Chariklo, cel mai mare centaur cunoscut, în jurul căruia au fost detectate inele. Chiron ar fi astfel cel mai mic corp ceresc cunoscut având inele.
2060 Chiron () [Corola-website/Science/333881_a_335210]
-
sa descoperire a fost cea a asteroidului 267 Tirza în 1887. A descoperit și asteroidul 433 Eros în aceeași noapte cu astronomul Gustav Witt, dar Witt a anunțat primul descoperirea. Și-a început cariera în epoca detectării vizuale a micilor planete. Dar în 1891, Max Wolf a deschis calea folosirii astrofotografiei, care contribuie la creștea netă a ratei detecției asteroizilor, ceea ce le-a permis lui Wolf și lui Charlois să descopere mult mai mulți asteroizi decât ar fi descoperit prin detecție
Auguste Charlois () [Corola-website/Science/333040_a_334369]